2,209 matches
-
cum rămâne în sfera generalului acțiunea verbelor cu tranzitivitate indirectă întrebuințate fără complement indirect: „Măria-sa Vasilie-Vodă și-a deșertat cupa și a părut că se gândește îndelung.” (M. Sadoveanu, 301) În absența complementului indirect extern, starea exprimată prin expresii impersonale este considerată în sine numai din perspectiva „subiectului” stării, marcat de dativul personal, fără referiri la originea ei: „Trec singur... și tare mi-e teamă...” (G. Bacovia, 206) În plan semantic, limita exterioară trasată acțiunii verbale de complementul indirect, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe stradele nepavate, strâmte și noroioase ce trec prin noianul de case mici și rău zidite, din care consistă partea cea mare a capitalei României.” (M. Eminescu, P.L., 26) • „subiectul” stării exprimate prin planul semantic al verbului sau expresiei verbale impersonale: „În speță omului nu-i place să întoarcă spatele la lucruri.” (C. Noica, 45) Complement indirect subînțeles tc "Complement indirect subîn]eles " Când a fost deja realizat în enunț sau dacă realizarea sa concretă poate fi dedusă din context, complementul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Sălcudeanu, 312), „Cuvântul uneori este prea sărac față de structura nervoasă, cu mult mai bogată și mai nuanțată...” (P. Sălcudeanu, 148), • adverbe: „Calea laptelui e-n vale / mai aproape decât ieri. Când era deasupra noastră / pretutindeni, nicăieri.” (L. Blaga, 258), • expresii impersonale (cu adjectivul sau adverbul la comparativ sau superlativ relativ): „E însă mult mai ușor a deosebi frunzele și roadele decât a le descrie esența, a le reduce la germenul primitiv.” (M. Eminescu, P.L., 51), • verbe: „Radu mai mult se plimbă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
alte semne lingvistice din enunț, mai ales adverbe corelative. CIRCUMSTANȚIALUL SPAȚIAL (DE SPAȚIALITATE)TC "CIRCUMSTAN}IALUL SPA}IAL (DE SPA}IALITATE)" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale): „Ar trebui să tai iarba pe unde ai trecut.” (L. Blaga, 94), • expresii impersonale: „Ascultă, e mai cald aici ca-n pisc și ceață.” (T. Arghezi, 334), • adjective, mai ales când funcționează ca nume predicativ, dar și ca atribut: „Prin măhălăli mai neagră noaptea pare.” (G. Bacovia, 94) • interjecții: „Pupăza zbrr! pe o dugheană
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
TEMPORAL (DE TEMPORALITATE)" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale): „Peste zi stătea cu oaspeții și mai ieșea, mai ales fără nicio treabă, prin oraș, iar serile petrecea cu prietenii adeseori până târziu, după miezul nopții.” (I. Slavici, Mara, 248) • expresii impersonale: „Mi-e frică și astăzi de el.”, • adjective (mai ales prin intermediul predicatului analitic): „Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte.” (T. Arghezi, 31) • interjecții: „Despre ziuă, când s-ațipească și el, haț! îl ie d-ei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
c-o cheiță de oțel...” (M. Eminescu, P.L., 226) CIRCUMSTANȚIALUL CONSECUTIVTC "CIRCUMSTAN}IALUL CONSECUTIV" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată ca cristalul?” (M. Eminescu, I, 150), • expresii impersonale: „I se făcuse așa de teamă încât a aprins toate luminile.”, • adjective (de obicei la superlativ construit cu locuțiunea adverbială așa (atât) de; cel mai adesea prin intermediul predicatului analitic din care face parte): „Rima plină e așa de grotescă încât
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizează. CIRCUMSTANȚIALUL DE CAUZALITATE (CAUZAL)TC "CIRCUMSTAN}IALUL DE CAUZALITATE (CAUZAL)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Beau că mi s-a făcut scârbă de lumea asta.” (E. Barbu, 234), „O, cum a răgușit de bătrânețe glasul izvorului.” (L. Blaga, 89) • expresii impersonale: „Din cauza bolii, îi era frig tot timpul”, • adjective: „Erau amândoi roșii de frig, veniți după drum.” (E. Barbu, 109) * Sub aspect semantic, circumstanțialul cauzal exprimă sintactic cauza desfășurării (sau nedesfășurării) unei acțiuni: „Marile nelegiuiri ale tuturor timpurilor se comit din pricina
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la băieți - vine pentru ca să le dea vacanță.” (I.L. Caragiale, II, 320) CIRCUMSTANȚIALUL DE CONDIȚIE (CONDIȚIONAL)TC "CIRCUMSTAN}IALUL DE CONDI}IE (CONDI}IONAL)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Dacă te revolți, faci o săritură din destin.” (O. Paler, Viața..., 92), • expresii impersonale: „Ar fi cald pe pământ și chiar bine ar fi Dacă nu ne-am simți prea străini printre noi, Dacă nu ne-am pândi zi de zi, zi de zi, Ar fi cald pe pământ, pe acest mușuroi.” (A. Păunescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
CIRCUMSTANȚIALUL CONCESIV (DE CONCESIE)TC "CIRCUMSTAN}IALUL CONCESIV (DE CONCESIE)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Determinismul psihologic e atât de mare, încât cu toată iluzia deosebirilor de structuri, sunt incidente de asemănare, amănunte, care te-ngheață.” (C. Petrescu, Procust, 319), • expresii impersonale: Îi era foarte frig în continuare, deși își pusese un pulovăr gros., • sintagma predicatului analitic: „De altfel, oricât ne-am zbate, orice gânduri am avea, în fața morții toți cei vii sunt artificiali.” (A. Holban, 48), • adjective: S-a întors acasă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
LIMITATIV)" În Gramatica Academiei ( inclusiv,noua ediție, din anul 2005), ca și în alte lucrări de gramatică, se folosește pentru această funcție denumirea de circumstanțial de relație. Determină: • verbe (locuțiuni verbale): Nu-și mai făcea iluzii în privința caracterului ei.”, • expresii impersonale: „Nu-i vorbă, că de greu, greu îi era, pentru că în lipsa lui n-avea cine să-i îngrijească de casă...” (I. Creangă, 167), • adjective: „Ei se arătaseră lacomi de învățătură, plăcuți la vorbă și meșteri în condei, isteți și destoinici
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterizează printr-o trăsătură semantică specifică verbului, dinamismul: apariție, dispariție, studiu etc.: „Cu disparițiunea acestuia dispare ceea ce veți fi îndemnați a numi o idee fixă.” (M. Eminescu, P.L., 64) • un substantiv concentrând în conținutul său lexical planul semantic al expresiei impersonale din care face, de obicei, parte: sete, dor, frică, teamă etc.: „Și doar mă și sileam eu într-o părere, s-o fac a înțălege pe mama că pot să mă bolnăvesc de dorul ei...” (I. Creangă, 77), „...Puținii care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
1954 (pp. 633 ș.u.), acad. Iorgu Iordan întrebuințează termenul obiect (direct și indirect). 31. Ecat. Teodorescu, Complement al verbului sau auxiliar de persoană?, LR, XXVII, 1978, nr. 2, pp. 115-119 consideră pronumele personale de dativ și acuzativ din expresiile impersonale a-l durea (capul), a-i plăcea etc. auxiliare de persoană. 32. Prepoziția-morfem pe este concomitent marcă de acuzativ și indice al „genului personal” al substantivului. 33. Funcția distinctivă aparține prin excelență morfemului pe. 34. Uneori, este precedat de prepoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al muzelor/poeților“ în sudul Pelasgo-Daco Thra-ciei, azi aparținând Greciei + sufixarea dublă cu -ianși apoi cu -ism) este denumirea unui curent literar de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Parnasianismul a apărut ca o reacție (neo clasică) la romantism, cultivând expresia impersonală, descriptivă, ornamentală și cizelată, raportată la peisaje exotice, dar și la obiecte de artă, cărora le consacra poezii de virtuozitate formală (sonet, rondel, rondo, gazel ș. A.). Parnasianismul promova: impersonalismul; natura obiectivată - în viziuni întemeiate pe receptarea strict senzorială a lucrurilor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku-ul, micropoemul-tanka etc.; preiau de la romantici ceea ce le convine, fiind preocupați de exotism (cadre și atmosferă), de feeric, de peisajele luxuriante, ori de cele ecuatoriale, polare, extrem-orientale, de japonezerii sau chinezerii etc., dar cu proiectare în impersonal, „în zone statice“, „sub o cupolă de gheață“, „ca într-o vitrină“. Prin parnasieni, geografia lirică se extinde la întregul cosmos. Când li s-a reproșat insensibilitatea, parnasienii au protestat; au argumentat că imaginile de seninătate, frazele echilibrate pot să
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ale Parnasului contemporan, succedate de o perioadă de zece ani, cu toată structura lor compozită, reunind poeți de afinități și orientări diverse, au ca trăsătură de unire comună efortul de a părăsi subiectivitatea lirică și de a stabili un fundament impersonal poeziei. Mișcarea domină scrierile franceze între 18601880. Fiecare livrare a Parnasului contemporan purta subtitlul semnificativ ”recueils de vers nouveaux”(culegere de versuri noi). Cu toate acestea, contestările nu vor întârzia să se arate. Decadenții, impresioniștii și simboliștii atacă parnasianismul în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
găsească sorgintea poeziei făcând să retrăiască spiritul anticilor cântăreți epici. Preocupat de condiția psihologică a poeziei, cere creatorului să se “impersonalizeze” spre a putea exprima mai bine sufletul colectiv, idei ce stau la baza teoriei sale despre poemul istoric, replica impersonală, concepută în spirit istoric și științific, la epopeea “subiectivă” a lui Hugo. Poetul trebuie să asimileze mai întâi istoria, religia, filozofia fiecăreia din rasele și civilizațiile dispărute. erudiția poemelor pare azi caducă dar ea imprimă unitate și coerență compunerii. Fiecare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ridicat treptat de la tensiunea discret elegiacă din creația primilor ani la o poezie conceptuală, de subtilă reflecție asupra lumii,apreciată de Lanson pentru rigoarea gândirii și limpezimea expunerilor doctrinare. A încercat o sinteză de împăcare a sensibilității romantice cu arta impersonală parnasiană (“poezia este o artă ce interesează inima în problemele gândirii”), ca în răspânditul “Vase brise”, poem construit în linii parnasiene pe un fond general de tristețe romantică. În formula personalității sale intră deopotrivă emoție și metodă. Adversar al inspirației
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
care se face plata produsului, prin cec sau prin carte de credit. Vânzarea automată se realizează prin intermediul unor mașini numite automate de distribuire. Plata se face prin introducerea de monezi sau de bancnote. Acest tip de vânzare este cea mai impersonală formă de vânzare. Produsele care se vând sunt foarte diverse, dar în general, se vând produse alimentare. Marketing și auditul în marketing 7.3.2. Franșiza Franșiza este un contract dintre un proprietar (franșizoră și un agent comercial (franșizată. Proprietarul
MARKETING şi AUDITUL în MARKETING by Costel MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/1601_a_2941]
-
înlocuiau moneda metalică în circulație, dar care, așa cum vom mai discuta, nu puteau fi numite ca fiind bancnote. Bancnota ținând de un sistem instituțional și legal inexistent în epocă. Pe aceste înscrisuri se afla tipărit numele autorității emitente și erau impersonale. Am insistat asupra acestui moment, deoarece foarte multe surse îl indică pe Palmstruch drept inventatorul și fondatorul bancnotei, ceea ce considerăm a fi o exagerare. Pasul înainte făcut nu a însemnat apariția bancnotei, nu încă. Deși numele său ne poate duce
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
două forme ale conduitei poetice, una fondată pe invenție, cealaltă pe conservare. În mod evident, aceasta din urmă îl interesează pentru că îi dă ocazia să facă un portret al poetului care agonisește și păstrează: Invenția e un dar de sus, impersonal; împrejurări excepționale, un cutremur nervos, o boală nedefinită o face posibilă. Dacă n-o socotim ca geniul propriu-zis atunci când țâșnește prin cineva e că exprimă un hazard, califică o șansă. Omul e un animal de extremă dreaptă: mulge, conservă și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
prin imperfecțiunea ei. Granulația neregulată evocă opoziția pe care atingerea umană o întâmpină, și în această dispunere dificilă se citește urma pe care poetul o lasă scriptic, "semnătura" lui. Rugozitatea e ceea ce atestă vocea în text. Armonia e mecanică și impersonală, simplu produs al aplicării unei geometrii - în schimb asprimea e particulară. De aceea Mureșanu e răgușit, iar Negruzzi lucrează în praf. Gérard Dessons, care acordă o atenție specială formelor "sălbatice" de marcare în discurs a unei prezențe auctoriale, dedică în
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
intervine totuși ca un element de distincție - stă în efectul de de-subiectivizare. Dacă dorința națională se poate presupune în cazul fiecărui scriitor, numai cei geniali vor reflecta existența ei obiectivă. În operele personalităților de geniu apelul național se scrie impersonal, ca o formulă sacră: "Programa națională, testamentul sânt al apostolilor noștri și evanghelia credinței națiunale s-a înscris cu litere de aur în Răsunetul cântat de națiunea întreagă"144, spune Vulcan despre Andrei Mureșanu. În practică, avem de-a face
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
avem de-a face cu o figură a obiectivității care tinde să aprecieze formele clasice sau producțiile cu o auctorialitate slab determinată. Așa se explică, de pildă, calificarea genialității în cazul lui Alecsandri, pe baza contribuției sale la recuperarea stilului impersonal popular, sau în cazul lui Alexandrescu, datorită fabulelor în care Pantazi Ghica descoperă expresia "geniului liberal": "[Fabulele] sunt dovezi necontestate și recunoscute ale geniului liberal, ale amorului de țară, ale iubirei sale pentru adevăr" etc.145. Tot așa se explică
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a selecta ca repere ale genialității fie dintre clasici ("geniu filosofic și serios ca La Fontaine"), fie dintre raționaliștii secolului al XVIII-lea ("un geniu mare ca Voltaire"). În forma ei ideală, literatura "genială" are un caracter colectiv - ca text "impersonal", ușor de autonomizat în raport cu autorul ei și, în același timp, ca text definit de circulația sa largă. Ceea ce distinge "geniile" între toți autorii care au intuiții mai mult sau mai puțin complete ale realității naționale e uzajul la scară mare
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
una și aceeași stare de spirit se poate exprima și prin alte simboluri. Atât metafora mistică cât și cea magică sânt depersonalizatoare : amândouă acționează în sens opus proiectării omului în lumea neumană ; amândouă fac apel la "cealaltă lume" - la lumea impersonală a lucrurilor, a artei monumentale, a legii fizice. "Tigrul" lui Blake reprezintă o metaforă mistică ; Dumnezeu, sau un aspect al lui Dumnezeu, este un Tigru (mai puțin decât omul, mai mult decât omul) ; pe de altă parte, Tigrul (și, prin
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]