808 matches
-
Serbia. De altfel, în Palatul Löffler din Timișoara a funcționat o direcție regională a MAV. Lângă gara a cărei formă actuală datează din anul 1900, se află fostul turn de apă și fostul depou. Aici intenționează fostul ceferist (o vreme impiegat de mișcare aici și, pentru un an - 1983, șef de gară) să deschidă al cincilea muzeu din localitate. Deocamdată, locul apare ca unul părăsit, dar până la Zilele Jimboliene (4-6 august), cu sprijinul primarului Gábor Kaba, suntem asigurați că muzeul va
Agenda2006-13-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284910_a_286239]
-
1931, salariile brute în cadrul Primăriei Timișoara erau următoarele: secretarul general - 15 000- 20 000 de lei/lună; șeful de secție, serviciu sau birou (clasa I)- 10 000-15 000 de lei/lună; șeful de birou- 8 000-10 000 de lei/lună; impiegatul - 6 000- 8 000 de lei/lună; ceilalți angajați - 3 000- 6 000 de lei/lună. În acest context, un abonament pe un sezon, pentru particulari, la Ștrandul Comunal, era de 600 de lei. În schimb, funcționarii obțineau același abonament
Agenda2003-29-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281267_a_282596]
-
lună“) și grupajul de glume „Hai să râdem!! “ (eroii celor nouă texte sunt un țigan și Iisus Hristos, învățătorul și școlarul, președintele completului de judecată și un martor, un țăran, un bărbat și un cunoscut, medicul și pacientul, servitoarea și impiegatul, un preot și un scriitor, un el și o ea). În această secțiune întâlnim câteva fotografii - „Marele dascăl al neamului românesc GHEORGHE LAZĂR 1779 - 1823“, „Șimpanzul“ (însoțită de textul clișeu „Cea mai inteligentă și mai asemănătoare moimă omului este șimpanzul
Agenda2005-44-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284373_a_285702]
-
Vizită, n-au apărut la gazetă, ci direct în volum. Pe lîngă cele cîteva bucăți prea știute, editorul alege să dea din nou la tipar vreo trei asupra cărora merită să stăruim. Bunăoară, O lacună. Poveste cu Mache și Lache, impiegați ieșiți din program, să-ntîlnească damele. Mache se grăbește, Lache zăbovește. Într-o discuție de berărie, cu amici, pe urmă la băcănie, comentînd lacuna legii penale, aceea de-a nu prevedea pedeapsa cu moartea. Întîrzie, sînt scuzați, nu se-ntîmplă nimic. Caragiale
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
și tac cu toții/ înfricați și lași/ și eu nu pot/ și nu mai înțeleg/ dacă acest popor este român/ sau peceneg/ Ședință în bloc ne pică var în ciorba de lemn/ domnule președinte/ și cartofii au fragilitatea prețioasă/ a ouălor/ impiegații roșii/ trag în somn/ de păturile sociale/ din microfoane/ pleacă ordonanțe/ care vor renova cizmele/ vor desena o hartă a porcului/ vor evalua uraniul/ din bulion/ capetele pătrate/ au ieșit printre gratii/ și tactul creioanelor lor/ în ședințele de partid
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
din străfundurile abisale ale ființei, dintr-o zonă traumatizată, în mod evident străină oricărei motivații raționale. situație aparent inversă a aceluiași proces catastrofic poate fi identificată în actul comico-dramatic "1 aprilie" (1896). Este vorba de monologul rostit de un "mic impiegat" purtînd "un costum cam sărăcuț, dar curățel" și în care ne este relatată, într-o simbioză a tragismului cu comicul, desfășurarea nefericită a unui complot hazliu pus la cale într-un grup de mărunți funcționari de ziua păcălelilor. Ideea îi
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
lucrurile nu stau chiar așa!" Rugăminți fără efect: din studiou, "nea Mișu" (ori Nelu, ori Vasi, ori Gigi că tot aia e, indivizii fiind interșanjabili) continua să-i toarne lături în cap, excitat de superioritatea tot mai evidentă asupra umilului impiegat ce îndrăznise, o dată în viața lui, să facă un lucru corect. Povestea nu se termină, firește, aici: după ce, în văzul unei întregi țări "nea Mișu" (ori Gigi, ori...) ne-a demonstrat cu ce ticălos are de-a face, cu ce
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
Tragi tabac? Ți-au căzut dinții?") și tot am ghici nebănuite arme de bătaie sub voalurile care ascund gînduri și rețin vorbe. O politețe înghimpată, la oamenii pe care nu-i bănuiești, e cea care stăpînește lumea lui Caragiale. Toți impiegații sînt politicoși, ducînd cu vorba. Precum negustorii din care se trag, pentru care politețea e o tehnică de vânzare. În Meteahnă, comeseanul maghiar își precizează poziția națională întîi politicos, apoi din ce în ce mai agasant. Politețea e o etapă. În jocul nervilor din
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
reușiți ca tipuri și - vai!- foarte ,după natură", încearcă să dea de capăt situației ridicînd praful de pe regulamente vechi de vreo zece ani. Cînd îi ,vezi", și-i recunoști, cum să nu ții cu copiii, așa ,antisociali" cum sînt? Aceeași impiegați găsesc de cuviință să oprească celălalt tren, rapidul în care se dau lupte de cucerire (nu că profesorii din accelerat n-ar fi și ei oameni și n-ar păcătui, măcar cu gîndul, în vacanță, chiar dacă predau religie...), se citesc
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
omul care, în debutul nuvelei, se află împreună cu „mai mulți prieteni” - amploiați în administrație - „la masa lor obicinuită într-o berărie”, unde „stau de vorbă (...) despre chestiunile la ordinea zilei”, cea mai incitantă dintre ele vizând „nenorocirea unui coleg, vechi impiegat, reputat până mai zilele trecute ca un funcționar model, ca om de o probitate mai presus de orice bănuială, și care fuge din țară lăsând în casa publică o foarte însemnată lipsă de bani”. Surprinzător, Anghelache îl apără cu vehemență
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
fel de alter ego al său, care îi anticipează cu puțin traiectoria existențială: „nenorocitul” care fuge cu banii furați în America. Dacă recitim perfid-banala scenă cu care începe Inspecțiune, analogia dintre cele două personaje îmbracă haina ostentației: ambii sunt vechi impiegați, cu reputație de funcționari model, „de o probitate mai presus de orice îndoială”, corecți și serioși, cu destine ce merg mână în mână. Repetata, invariabila identificare a amândurora cu termenul, comun și implacabil definitoriu, „nenorocitul” nu este deloc întâmplătoare. Când
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
în câmpie", văzută pentru întâia oară) și a timpului (,,în-tr-o zi de iulie spre seară"). Clădirea de la Ciulnița e un spațiu invadat de păsări mici, cenușii, amănunt ce îl determină pe copilul de odinioară să își imagineze că până și ,,impiegații cu șapca roșie din birouri" se retrag, la sfârșitul unei zile de muncă, ,,nu în case, ci într-un fel de cuiburi mai mari, undeva în câmpie, lângă gară". Un astfel de cadru pare potrivit pentru ca fantasma din mintea copilului
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
un autoturism Dacia 1300 care circula regulamentar din sens opus, condus de către Petru V. , de 50 ani. Două persoane au fost grav rănite. l În 4 septembrie, lucrătorii Postului de Poliție Transporturi Feroviare Stamora Moravița au fost sesizați de către un impiegat de mișcare că la o trecere la nivel cu calea ferată între stația Jebel și punctul de oprire Conacu Iosif, bariera a fost avariată. S-a stabilit că bariera a fost lovită de o autoutilitară condusă de Nicolae M. , de
Agenda2005-37-05-util ptr dvs () [Corola-journal/Journalistic/284194_a_285523]
-
mărturisit că am terminat studiile dar, că, fără perspective, va trebui să mă întorc la Constanța, unde, nici acolo nu puteam prevedea un mod de a-mi duce existența. Mi-a propus să trec un examen pentru un post de impiegat la Direcția Generală a Teatrelor, pe care l-am obținut. A fost un interval de trei ani (1945-48), în care am scris piesa La farmecul nopții, tipărită la Fundațiile Regale (1945) care a căpătat Premiul scriitorilor tineri, și romanul Blocada
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
stat, județene și chiar comunale urbane, mai înființându-se treptat și posturi de subdirectori generali, subdirectori, subșefi de servicii și subșefii de birouri etc., iar pentru fiecare post s-au creat câte două, trei și patru trepte ca de exp. impiegat cl. I, II, III, IV, șef de biurou principal, șef de birou de cl. I, II, III și așa mai departe. Caracteristica acestor creațiuni fiindcă nu există în mod identic la toate departamentele autorităților și serviciilor (caselor) autonome ; iar condițiunile
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
încălțăminte - 4; cusător piese încălțăminte - 86; dulgher (exclusiv restaurator) - 4; dulgher - 24; electromecanic S. C.B. - lift - 5; faianțar - 2; fierar-betonist - 2; finisor-asamblator obiecte din mase plastice - 5; frezor universal - 6; frizer (persoane cu handicap) - 6; funcționar administrativ-secretariat, limba italiană - 1; impiegat auto (persoane cu handicap) - 1; lăcătuș mecanic - 13; lăcătuș-montator - 2; maistru lăcătuș construcții metalice - 1; manichiurist (persoane cu handicap) - 6; montator pereți plafoane gips carton - 2; montator subansamble - 8; muncitor necalificat la demolări - 10; operator calculatoare (persoane cu handicap) - 1
Agenda2003-31-03-bursa () [Corola-journal/Journalistic/281326_a_282655]
-
năvod și cizmă cu carâmb înalt, agățată în cui; prea uriașă pereche de cizme, în contrast nefiresc cu o locuință minusculă... Urcăm apoi în trenul tras de o locomotivă pe cărbuni. Din gara minusculă, păstrând aievea atmosfera de epocă - biroul impiegatului, cu abac și șapcă la vedere, sală de așteptare, valize de lemn și saci de sfoară - îți cumperi biletul, urci în vagonul descoperit, controlorul în uniformă țaristă își face apariția, se trage țignalul și trenul pornește: greoi, în fum înecăcios
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
îți șterg din memorie cruda experiență a unui trai petrecut în mijlocul unui conglomerat neomogen...” (Pe Dealul Spirei, 1890). Mahalaua lui N.N.Beldiceanu e locuită mai ales de oameni în vârstă, locuind într-o căsuță modestă, dar îngrijită, de pensionari, foști impiegați la cancelarie ca dl. Popescu, care trăiesc cu voluptate reîntoarcerea în natură. Cu tramvaiul cu cai, dl.Popescu și consoarta ajung la Filaret, la Franț horticultorul, și acolo, „când ieșiră în ulicioara liniștită și plină de miresmele zarzărilor, văzură la
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
metafizică", în stare să scrie rupându-se de tradiția poeziei bine scrise. Combate ideea strângerii interpretării poeziei la dimensiunile unui pat al lui Procust al delimitării modelor și al pregnanței timpului istoric. Este ceea ce numește Eugen Simion labilitatea interpretării dintre "impiegații de mișcare" și "procurorii morali" ai literaturii. Două praguri semnificative. refața este analiză, pe etape, a biografiei omului. Eugen Simion nu încearcă să abată atenția de la marea lui afecțiune, rezultată din cunoașterea omului, direct, dar și prin mijlocirea corespondenței de la
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
moartea, exilul sau prosperitatea occidentală, sau felul cum arată un evreu comunist, sionist sau dușman de clasă și la acest capitol autorul înregistrează un succes cu personajul său Ariel, prietenul cel mai bun al naratorului, care evoluează, de la fiu de impiegat ceferist, prin statutul de militant școlit la Moscova până la negustor bogat de vinuri în Spania, arestat pentru motive obscure de spionaj. Versatilitatea lui e fascinantă și ilustrează încă o dată condiția specială a fiilor lui Israel, apatrizi dominați și dominatori la
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]
-
Mergea cu viteză normală. Când, departe, în urmă, la o curbă, în beznă, apar ochii roșii ai unei locomotive și se aude un șuierat puternic. Era acceleratul. Mecanicul cunoștea orarul. Fusese o întârziere. 312, acceleratul din urmă, recâștigase teren. Pe impiegatul de la stația dindărăt, știa cum îl cheamă, - îl chema Ilie, Iliuță, care greșise, și nu-l oprise pe 312, unde, fochist, era fiu-său, Tăchiță, își luaseră la revedere la despărțire, urându-și drum bun. Normal ar fi fost ca
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
de la stația dindărăt, știa cum îl cheamă, - îl chema Ilie, Iliuță, care greșise, și nu-l oprise pe 312, unde, fochist, era fiu-său, Tăchiță, își luaseră la revedere la despărțire, urându-și drum bun. Normal ar fi fost ca impiegatul ăsta, Ilie, să-l fi reținut pe 312 în stația lui, unde acceleratul nu avea oprire; dar uitase și bătrânul, cu personalul lui, nu mai apucase să intre în stația următoare, care era o gară importantă, să tragă pe o
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
pe 312 în stația lui, unde acceleratul nu avea oprire; dar uitase și bătrânul, cu personalul lui, nu mai apucase să intre în stația următoare, care era o gară importantă, să tragă pe o linie secundară, să scape, presupunând că impiegatul următor ar fi fost avertizat de greșeala ivită. O luptă pe viață și pe moarte începe. Farurile din urmă se apropie vertiginos. Bătrânul, disperat, dă peste cap regulatorul de aburi. Fochistul său, mai bătrâior, pe care-l chema Toader, zvârle
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
-o razna. Acceleratul din urmă se apropie cu o iuțeală turbată, bătrânul își biciuie personalul. Peste o mie de pasageri sunt în cele două trenuri angajate într-o cursă a morții. Mai e puțin-puțin și personalul ar intra în stație... Impiegatul dinainte s-o fi prins și va trage în ultima clipă de macaz, băgând trenul pe o linie secundară?... Măcar de nu ar fi ocupată și aceea, cine știe cum. Că se mai întâmplă, când n-ai noroc, ori dacă Cel de
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
cinci dimineața - nici nu se luminase de ziuă! - dl Ion i-a ieșit înainte în hainele lui negre, pe treptele peronului care dădea în gară. A trecut în fugă pe lîngă el și nu s-a oprit decît în biroul impiegatului. Se temea de bărbații îmbrăcați în negru. Îi aminteau de preoții care veniseră să o pețească, dar și mai mult îi aduceau aminte de coșmarurile că mama ei se întorsese acasă. Șeful gării o aștepta, să deschidă împreună casieria, fiecare
Ochi fumurii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7168_a_8493]