1,880 matches
-
fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu răbdare Irevocabilul Dar. Bizara procesiune compusă
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
lumea; paradisul fanteziei, pedepsit de biciul silogismelor, îngheațăsub veghea nemiloasă a rațiunii.” Dialectica optimistă„ a lui Socrate distruge muzica tragediei.Combătându-l pe Rousseau, Nietzsche consideră că, de la natură, omul posedă o fire demonică, predestinată pentru tragic, că el este implacabil sortit să interpreteze veșnic pe scena lumii rolul personajului tragic.Simbolul lui Prometeu, învingătorul zeilor,exprimă la filosof sensul etic al pesimismului, o justificare a eternei suferințe, o imagine a zădărniciei condiției umane, față de orice speranță sau dorință de ameliorare
NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ŞI AMURGUL LOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357050_a_358379]
-
fad, amăgitor, vetust, opac, înlănțuie insidios ființele umane, plonjându-le în neputință și derută. Cum e când, copil fiind, ești constrâns să înțelegi moartea mamei și te inundă doar o nedumerire sfâșietoare? Ce percepe un vlăstar omenesc din legile dure, implacabile din citadela adulților? Care este durata și spațiul de grație între dependență și libertate? Destinul se înfiripă gradual, din suma detaliilor caligrafiate cu finețe de stampă japoneză. Erosul subtil și spiritualizat își face simțită prezența, El și Ea, contopiți mai
METAFORA NARATIV GERMINATOARE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357279_a_358608]
-
CA. Complexul de apartamente din Coffee Road, 3400. Elena, la căsătoria căreia venisem se mutase de curând din Tennessee după ce Darrell, prietenul ei o ceruse de nevastă. Drumurile vieții sunt adesea întortocheate, căile Domnului de neînțeles iar destinul își urmează implacabil ceasul netezind celor în cauză acele premize care să potrivească lucrurile, cât să împlinească următorul pas. E aceeași “politică a pașilor mici” pe care o urmează în general fenomenele și evenimentele din natură și societate, asta în cazul în care
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (1) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357363_a_358692]
-
lumea; paradisul fanteziei, pedepsit de biciul silogismelor, îngheață sub veghea nemiloasa a rațiunii. „Dialectica optimistă” a lui Socrate distruge muzică tragediei. Combătandu-l pe Rousseau, Nietzsche consideră că, de la natură, omul posedă o fire demonica, predestinata pentru tragic, că el este implacabil sortit să interpreteze veșnic pe scena lumii rolul personajului tragic. Simbolul lui Prometeu, învingătorul zeilor, exprimă la filosof sensul etic al pesimismului, o justificare a eternei suferințe, o imagine a zădărniciei condiției umane, față de orice speranță sau dorința de ameliorare
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
ieșiți din sistemele de plasament, toți pot descoperi aici ce înseamnă o viață firească, în demnitate și comuniune cu semenii. În „Savaliadă“ se găsește câte un loc pentru oamenii aflați în diferite nevoi. Acestora nu li se rezervă un statut implacabil de „asistat“, ci fiecare este cooptat în activități zilnice și prețuit pentru orice poate oferi celor din jur. Acest tip de acțiune socială a fost testat cu succes de către președintele fundației - Părintele Profesor Mihail Milea, prin organizarea unor așezăminte, deschise
PĂRINTELE MIHAIL MILEA – OMUL LUI DUMNEZEU CE ARE VOCAŢIA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNEA SLUJIRII OAMENILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357705_a_359034]
-
atât eu cât și prietena mea disprețuiam efuziunile sentimentale. Bănuiesc că genul nostru s-ar descrie astăzi cel mai bine prin cuvântul la modă „cool”. Nu admiteam alternative la „adevărul unic” sau vreun dubiu. Când eram convinse de ceva, deveneam implacabile. Fidelitatea față de prieteni sau față de principii ne era mai presus de orice. Singurul păcat pe care îl pot găsi acestei neclintiri lăudabile este teama surdă de a nu ne sacrifica din greșeală vreunei cauze care să nu ne fi meritat
ILUZIA COMUNICĂRII PERFECTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357909_a_359238]
-
se lasă atrasă - cu naivitate, pot accentua - în fel de fel de șicane ori jocuri voalate, cu tentă sexuală. Nu caută să convingă prin afirmații, ori să-și împarfumeze licențios scăpările din situațiile limită, dar nici nu se lasă pradă implacabilului destin, de dorul unei amorse filosofice, și poartă cititorul prin identități comune, fără violență verbală, răfuieli lingvistice sau cosmetizare semantică. Scrisul său este mai degrabă o redare a la reportofon, un fel de nimicronică, având o arie de acoperire indefinită
O CARTE NOUĂ, ACUM IEŞITĂ DE LA TIPAR... ÎN MIEZUL ORELOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358291_a_359620]
-
povestește Carinei ce tortuleț frumos o să-i facă de ziua ei și încearcă s-o învețe pe degete cîți ani are. Nu cred eu că are Carina, la doi ani și nouă luni, noțiunea anilor, a timpului ce se scurge implacabil. Ea nu-l simte cum zboară, pentru că este mică, altele sînt prioritățile vieții ei, dar oamenii, cînd încremenesc de uimire la gîndul că, uite, au și îmbătrînit, zic cu un fel de tragică nostalgie: “Oare cînd a zburat timpul ... parcă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
într-o sublimă și perfectă armonie. Interesant este că cititorul, parcurgând paginile albumului, nu poate opta pentru o interpretare univocă ci ... perceperea mesajelor este deschisă spre multiple valențe spirituale. Pictorul a știut să îmbine realul cu fantasticul, absurdul cu logica implacabilă, printr-un rafinament și o finețe a stilului, inconfundabile, puse , foarte bine, în valoare de către autoare. Și, dacă evenimentul de minte și suflet a început cu înmânarea diplomelor, obținute de cei prezenți, dar și citarea numelor celorlalți premiați, acest lucru
„ALCHIMIA FRUMOSULUI ÎN GRAFICA ŞI PICTURA LUI M.CĂTRUNĂ” ... LA PURANI DE VIDELE, JUD. TELEORMAN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358173_a_359502]
-
în a-și însuși cât mai mult din ’datul’ Mântuirii colective, care i se datorează desigur - lui Isus. În zilele acestea nu mai cred foarte mulți că sunt damnați (fiind și treaba autoeducației de fapt) și că au un destin implacabil precum vechii greci, care de altfel filosofi fiind presupuneau un rol activ de nesupunere față de vitregiile „sortite”, acest lucru reprezentând mântuirea personală - o altă previzualizare păgână a mântuirii, de altfel. O revelație poate fi faptul conștientizării prin fiecare celebrare a
TRILOGIA DIVINA VS TRILOGIA IUBIRII. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357594_a_358923]
-
care venise pe neașteptate. Iată, istoria e presărată cu personaje de acest gen care dacă ajung să aibă putere decizională pe teatrul evenimentelor cine știe ce gesturi la nivel planetar pot face. Revenind la subiectul nostru, Iată, distinsul domn Cioroianu cum greșește implacabil în legătură cu Andrei Vlasov. El, domnul Cioroianu explică sec și cu date concrete cum generalul Vlasov cade de partea cui nu trebuie în acest măcel planetar. O explicație prea succintă și prea stângace. Judecând însă faptele trebuie să ne gândim și
O CARTE SI O EMISIUNE TV de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358627_a_359956]
-
inegalabilei cântărețe de muzică ușoară, care zeci de ani ne-a fascinat prin frumusețe, mister oriental, rafinament artistic și un talent desăvârșit manifestat în toate melodiile ei: este vorba de Dalida și, paradoxal, destinul ei tragic (Magdalena Albu: Dalida - forța implacabilă a destinului). Într-o notă deosebit de fin gradată, cel care va citi această revistă va rămâne cu siguranță cu sentimentul că, deși românii sunt răspândiți în întreaga lume, noi, cei de ieri, care am plecat de o viață pe meleaguri
REVISTA ON-LINE CETATEA LUI BUCUR de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344607_a_345936]
-
tu - precum soarele și luna precum anii, zilele și poverile de regrete, vii fără sa fii invitată. Ca o lumină perfidă, plina de bisturie invizibile și feroce, care nu face decât să dea o formă - bănuită doar - și de aceea implacabilă - penumbrelor, suspiciunilor, și monștrilor care, fie îmi taie sufletul în șuvițe subțiri, fie mă strâng de gât fără grabă, urmărindu-mi cu o privire indiferentă, continua diminuare a speranței înspre disperare. Repet în surdină vorbele răsfrâse peste milenii, ale altui
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
aibă un sens, o cheie, un rost, un temei. Teo Cabel ne învață că nu există cale de întoarcere. Nu poți privi înapoi precum Lot la stana de sare. În caz contrar, „Te vei răstigni la intersecția zilelor” - adaugă el implacabil. Nici sentimental, nici liric, nici nostalgic, Teo Cabel este un poet lucid, destul de transparent, care-și construiește discursul din mici fragmente de vitraliu, lipite dibaci, astfel încât să lumineze aproape feeric. Se pare că nu e deplin conștient de impactul pe
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
Stepa: Viața însă nu-ncetează cursul ei fenomenal,/ Din cenușa cea mai rece, izbucnește înfocată,/ Se va-ntoarce, se va-ntoarce, strălucitul Germinal". Dacă la Eminescu transcendentul era organic implementat în operă, ținând de placa turnantă a unui mod vizionar implacabil, la Macedonski - a cărui idealitate nu e deloc metafizică, transcendentă ori speculativă -, asemenea idei se ivesc în regimul unor opțiuni supreme, de unde semnul "tragic" al epopeii... Interesante rămân, dincolo de aceste paralelisme, afinitatea electivă a două moduri de gândire, concomitentă unor
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]
-
această piesă solemnă și singulară în viața oricărui cuplu, când ești redus la o tainică tăcere și o neputință liber consimțită de canoanele momentului și locației și când-abia-de-mai-găsitul curaj (cu care natura te mai oploșise !) găsește teren de reîntremare, sfârșind implacabil de-a dreptul singur și “agresat”, ce zic, “mutilat” de priviri îngăduitoare, pe care eu le găseam însă de-a dreptul nemiloase, “ucigașe”, cu orice “fâstâcire” taxând și “milimetrând” ca un “călău” orice grimasă ușor ironică, insidioasă cu care mă
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (11) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359555_a_360884]
-
atât eu cât și prietena mea disprețuiam efuziunile sentimentale. Bănuiesc că genul nostru s-ar descrie astăzi cel mai bine prin cuvântul la modă „cool”. Nu admiteam alternative la „adevărul unic” sau vreun dubiu. Când eram convinse de ceva, deveneam implacabile. Fidelitatea față de prieteni sau față de principii ne era mai presus de orice. Singurul păcat pe care îl pot găsi acestei neclintiri lăudabile este teama surdă de a nu ne sacrifica din greșeală vreunei cauze care să nu ne fi meritat
ILUZIA COMUNICĂRII PERFECTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360050_a_361379]
-
damnării și trăiește un acut sentiment al limitei existențiale. Temporalitatea descoperă ascunzișurile și acoperă cu perseverență revelațiile. Moartea nu e decât transpunerea sufletului în absolut și încercarea definitivă a vieții. Iarna nu îți va mai vorbi surprinde presentimentul unui sfârșit implacabil și categoric, un sfârșit necesar pentru izbăvirea celor cauzatori de suferință și care reînvie ideea mesianismului: „așează-mi doar cuiele mai bine/ în mâini și în picioare/ iarna oricum/ niciodată/ nu îți va mai vorbi”. Poemul (în)trecere este o
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
rătăcire spirituală. Mă simt constrâns să îmi reiau calvarul, Să mă întorc la starea mea diurnă. Voi încerca doar să îmi plâng amarul, La ceas târziu, în liniștea nocturnă. Voi fi ca râul strâns de două maluri, Mânat înspre destinul implacabil, Al celui ispitit de idealuri Fiind doar un perfect contribuabil. *** Ciclul "Era sa fiu poet". Referință Bibliografică: A fi doar un perfect contribuabil / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1400, Anul IV, 31 octombrie 2014. Drepturi de
A FI DOAR UN PERFECT CONTRIBUABIL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360216_a_361545]
-
ei poartă câte o lumânare mare cât un stat de om, păzindu-i flacăra ca pe ochii din cap. Așa se face că străzile orașelor se acoperă în decursul zilei din ce în ce mai mult cu ceara topită, care se scurge încet dar implacabil pe caldarâm, ca o aluzie subtilă la sângele vărsat. Copiii aleargă de la unul la altul cu un glob de ceară în mâini, adunând cât mai multe picături și întrecându-se să compună unui bulgăre cât mai mare. “Mingile” de ceară
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
de logică a narațiunii. Cînd totul a luat-o razna și misterul pare de nedezlegat, firele urzelii se împletesc și textura narațiunii se limpezește ca o băltoacă tulburată de roata unei căruțe. Roata unei căruțe simbolizează, în acest context, scurgerea implacabilă a timpului - sper că ți-ai dat seama! a zis Licurișca, cu vocea ei melodios-mîngîietoare ca un cîntec de leagăn. Înainte de Magdalena, iubisem cu disperare mai multe fete, care mi se dăruiau cu sensibilitatea lor adolescentină, presimțind că, în afara acelor
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
alt procurator roman, care la fel s-ar fi spălat pe mâini pentru a scăpa de obsesia sângelui nevinovat, și mult detestatul rol al vânzătorului ar fi revenit unui alt ucenic, pentru că cele înștiințate trebuiau să se împlinească cu forța implacabilă a destinului! 2. Imperfecțiunile judecăților umane Între toate aceste personaje de-nceput pentru istoria creștinismului, cel mai puțin îndreptățit la osânda noastră este Baraba. Căci noi, creștinii secolului 21, cu ce drept îl urâm și-l disprețuim pe acela care
NEDREPTĂŢIREA LUI IUDA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345218_a_346547]
-
Delia Pereiras) « NIRVANA este un splendid dar al iubirii dat iubirii ». (Marian Popa) “Din marile dureri ale iubirii s-au nascut cele mai frumoase povești de dragoste. Nirvana se înfiripa din doliu. E radiografie, mărturisire, rememorare și căutare, după ce, singura implacabila moarte, a despărțit trupuri ce se însoțeau mereu. Nu și suflete, căci acelea sunt veșnice. Dante-Beatrice, Petrarca-Laura, Eminescu-Veronica sunt cupluri celebre, care rămân neclintite în eternitate. Precum iluștrii predecesori, va rămâne în posteritate, legat pentru totdeauna de Olimpia, poetul Eugen
EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340345_a_341674]
-
de existență personală întinsă pe aproximativ patru sute de milioane de secunde... Aceasta a fost pentru Lena Constante închisoarea. Clipe de viață izbite constant de pereții triști ai celulei, locul unde puteai tot atât de bine să trăiești sau să treci dincolo de hotarul implacabil al morții în completă singurătate, neștiut și neașteptat de nimeni, cu excepția celor de acasă. Sediu al urii și atitudinii fățișe împotriva Omului însuși și a constituției lui nativ sacre, astfel poate fi descrisă în sens sumar acea realitate a carcerei
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]