772 matches
-
de neînțeles, gîndea domnul de Frilair, și nimic nu trebuie să rămînă de neînțeles pentru mine..." Putem accepta și o altă viziune, mai modestă, mai deschisă, deși mai puțin liniștitoare. Nu e, oare, această răsturnare de situație manifestarea libertății umane? Imposibilul care începe să-l locuiască pe Julien n-ar putea fi, pur și simplu, inexplicabil? Dorința de a explica ceea ce fac, spun, gîndesc și visează oamenii n-ar fi o negare a libertății? Libertatea nu înseamnă, de exemplu, a refuza
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mine, este imposibil să fie a mea. În general vorbind, a descoperi tîrziu, în viață ce imposibile ne-am creat, nu înseamnă să suferim, să ne dăm seama în ce măsură suntem responsabili de ceea ce am ratat în viață? Ce este un imposibil? O scenă, o situație, o relație eu și ea, de exemplu -, pe care nu reușesc să mi-o imaginez, la care nu ajung să visez, care nici măcar nu-mi trece prin cap. UN NON-IMPOSIBIL CARE TRANSFORMĂ LUMEA ȘI PRODUCE DEMENȚĂ
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și fizic pe care le presupune sunt de altfel sursa admirației și respectului etern pe care-l merită Van Gogh. Acest non-imposibil conține o teorie a picturii, a relației dintre pictură și realitate. Mergînd tot timpul și mai departe în imposibilul său estetic și moral, Vincent van Gogh ajunge să transforme lumea. A picta nu înseamnă a reprezenta realitatea așa cum se înfățișează: imposibil să nu cauți să faci erori (calculate), imposibil să nu pictezi minciuni mai adevărate decît realitatea în litera
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
totul cursul anchetei și fără ca ei s-o știe încă, viața mai multor oameni. Romanul lui Arthur Upfield 35, Crimă la înălțime, este povestea unui om care simte, ghicește, reușește să vadă cît de oarbă poate fi o lume datorită imposibilului pe care și l-a creat. Polițistul este convins că cei interogați au răspuns cu sinceritate: n-au văzut să treacă mașini, nici cît fetele au stat la hotel, nici după dispariția lor. Inspectorul își dă deodată seama că locuitorii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în propria lume? Deschizîndu-ne către și, admițînd că vedem și că nu vedem ceea ce vedem. Ființa umană își construiește un posibil în ciuda faptelor. Ce este un fapt (de exemplu, n-a trecut nici o mașină)? Poate fi vorba, ca aici, de imposibilul unei lumi (nici nu se pune problema să fie o mașină de pe la noi). Lumea nu-și vede propriul imposibil. Cînd polițistul își spune că este posibil ca o mașină din partea locului să se afle în cauză, se schimbă totul. Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
un posibil în ciuda faptelor. Ce este un fapt (de exemplu, n-a trecut nici o mașină)? Poate fi vorba, ca aici, de imposibilul unei lumi (nici nu se pune problema să fie o mașină de pe la noi). Lumea nu-și vede propriul imposibil. Cînd polițistul își spune că este posibil ca o mașină din partea locului să se afle în cauză, se schimbă totul. Ce este un posibil? Poate fi vorba, ca aici, de o scenă care se impune conștiinței: ne convingem că evenimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
era deprimat din cauza afacerii Lofton. Înțelegeți? Erați predispuși să credeți în sinucidere." Cum sămînța îndoielii a prins rădăcini printre polițiști, evenimentele se accelerează, peripețiile se înmulțesc. Poetul, romanul lui Michael Connelly 36, povestește șocul care are loc între două imposibile. Imposibilul lui Jack (pentru el este imposibil ca fratele său să se fi sinucis) se lovește de evidența unui non-imposibil (totul dovedește că nu putea să nu fie vorba de o sinucidere). În ciuda faptelor, Jack nu vrea, nu reușește să creadă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
n-are nici un fapt, nici o ipoteză, nici o intuiție pentru a-și justifica reacția. Pentru ceilalți e vorba de un refuz al realității, de incapacitatea de a accepta un adevăr care doare prea tare. Jurnalistul nu ajunge să-și explice propriul imposibil. Jack trăiește acest imposibil, atît de intim, atît de puternic. Am putea crede că toți în afară de Jack au interesul de a se lăsa convinși că este imposibil ca Sean să nu se fi sinucis, că sinuciderea convine tuturor. Este exact
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nici o ipoteză, nici o intuiție pentru a-și justifica reacția. Pentru ceilalți e vorba de un refuz al realității, de incapacitatea de a accepta un adevăr care doare prea tare. Jurnalistul nu ajunge să-și explice propriul imposibil. Jack trăiește acest imposibil, atît de intim, atît de puternic. Am putea crede că toți în afară de Jack au interesul de a se lăsa convinși că este imposibil ca Sean să nu se fi sinucis, că sinuciderea convine tuturor. Este exact invers: pentru cei apropiați
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
fie vorba de o sinucidere. Începînd cu soția lui care se simte abandonată și trădată, care se crede vinovată. Dar pentru ea și pentru colegii lui Sean, faptele vorbesc, cu încăpățînare, de la sine. Este istoria a două prefaceri succesive ale imposibilului unei persoane. Jurnalistul își schimbă prima oară părerea în timpul vacanței. Rememorînd evenimentele în liniște sfîrșește prin a admite că fratele său s-a omorît, că este imposibil ca fratele său să nu se fi sinucis. N-a intervenit nimic nou
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să nu se fi sinucis. N-a intervenit nimic nou, s-a convins de unul singur. A doua transformare: hotărît să scrie un articol despre sinuciderile printre polițiști, începe să ancheteze cu toată convingerea cazul fratelui său și revine la imposibilul inițial. Discuțiile cu pădurarul, mai ales, îl fac să-și precizeze imposibilul, să-l justifice. "Este imposibil ca fratele meu să se fi sinucis" devine "este imposibil ca fratele meu să nu fi fost ucis, imposibil să nu fie un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
convins de unul singur. A doua transformare: hotărît să scrie un articol despre sinuciderile printre polițiști, începe să ancheteze cu toată convingerea cazul fratelui său și revine la imposibilul inițial. Discuțiile cu pădurarul, mai ales, îl fac să-și precizeze imposibilul, să-l justifice. "Este imposibil ca fratele meu să se fi sinucis" devine "este imposibil ca fratele meu să nu fi fost ucis, imposibil să nu fie un omor". Imposibilul unui om se modifică mai întîi pentru o clipă, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Discuțiile cu pădurarul, mai ales, îl fac să-și precizeze imposibilul, să-l justifice. "Este imposibil ca fratele meu să se fi sinucis" devine "este imposibil ca fratele meu să nu fi fost ucis, imposibil să nu fie un omor". Imposibilul unui om se modifică mai întîi pentru o clipă, apoi înrîurește definitiv transformarea evenimentelor. Forța lui Jack constă în capacitatea sa de transmite propriul non-imposibil polițiștilor (este imposibil ca fratele meu să nu fi fost ucis). Realitatea care cîștigă partida
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
întîi pentru o clipă, apoi înrîurește definitiv transformarea evenimentelor. Forța lui Jack constă în capacitatea sa de transmite propriul non-imposibil polițiștilor (este imposibil ca fratele meu să nu fi fost ucis). Realitatea care cîștigă partida e un omor este victoria imposibilului lui Jack, a evidenței din jur, asupra imposibilului oficial și împărtășit de toți. Dacă Jack ar fi acceptat imposibilul care s-a impus tuturor, realitatea ar fi rămas în datele ei de început. La un moment dat, el însuși înclină
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
evenimentelor. Forța lui Jack constă în capacitatea sa de transmite propriul non-imposibil polițiștilor (este imposibil ca fratele meu să nu fi fost ucis). Realitatea care cîștigă partida e un omor este victoria imposibilului lui Jack, a evidenței din jur, asupra imposibilului oficial și împărtășit de toți. Dacă Jack ar fi acceptat imposibilul care s-a impus tuturor, realitatea ar fi rămas în datele ei de început. La un moment dat, el însuși înclină să creadă: timp de cîteva zile acceptă și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
non-imposibil polițiștilor (este imposibil ca fratele meu să nu fi fost ucis). Realitatea care cîștigă partida e un omor este victoria imposibilului lui Jack, a evidenței din jur, asupra imposibilului oficial și împărtășit de toți. Dacă Jack ar fi acceptat imposibilul care s-a impus tuturor, realitatea ar fi rămas în datele ei de început. La un moment dat, el însuși înclină să creadă: timp de cîteva zile acceptă și el faptele, realitatea. Ceea ce numim în mod obișnuit realitate nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
rugăciuni, dansuri. În lumea lor, sănătate, însănătoșire, frumusețe, armonie, echilibru, ordine, bine reprezintă o singură idee. Pentru indienii Navajo nu există artă, medicină, religie, morală. Aceste noțiuni sunt indisociabile, realitatea lor nu există. În datele acestei lumi, arta este un imposibil. E o experiență care denunță cu claritate una din caracteristicile esențiale ale viziunii moderne asupra lumii. În acest sens, demersul filosofului André Comte-Sponville42 e grăitor. Voind să ajute omul modern să-și înțeleagă lumea, îl ia drept reper pe Pascal
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Navajo. Munca de cercetare constă în explicitarea posibilelor și imposibilelor care fundamentează o lume. În fața unei societăți sau a unei civilizații, cercetătorul trebuie să se întrebe: și dacă acest posibil sau imposibil constitutiv al lumii studiate s-ar inversa, (dacă imposibilul identificat s-ar transforma într-un posibil) ce s-ar întîmpla cu lumea respectivă? Kogii care ar hotărî că, pentru a extrage cărbune, scobirea pămîntului este posibilă, ar mai fi ei Kogi? E un demers care cere din partea cercetătorului multă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ci să mîngîiem/ evidențe 45." Neputînd percepe singularitatea unei lumi din interiorul ei, e nevoie să practicăm "un ocol antropologic". Cum doar principiul diferenței ne apropie de propria lume, demersul constă în a o contrasta cu alte lumi. Astfel, perceperea imposibilului navajo înseamnă să ne dăm seama, să descoperim că, în lumea noastră, este imposibil să nu gîndim în termeni de artă, să nu distingem ceea ce alte lumi nu pot distinge, spre exemplu, arta de medicină. A ne îndepărta de lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pentru care un grup uman (organizat, civilizat) fără șefi, fără servitute voluntară este imposibil, de neconceput pe pămînt. Cine suntem? Dacă vrem să răspundem cu sinceritate, trebuie să acceptăm reacția de uluire pe care un Nuer ar avea-o în fața imposibilului nostru. Acest "Negru înapoiat" ne-ar putea spune cu îndreptățire: "Cireadă de vaci!" Barcelona, decembrie 1936: "Chelnerii din cafenea, vînzătorii vă priveau direct în ochi și se comportau ca egalii voștri. Frazele servile sau, pentru moment, doar ceremonioase dispăruseră." Ne
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
dizolve lumea. Punînd în contrast lumea noastră cu lumea Guayaki și Nuer, am descoperit și faptul că limbajul nostru este cel al unei lumi cefale. Pentru noi, un ansamblu uman organizat care nu este condus (fără șefi) reprezintă un asemenea imposibil, încît nu avem cuvintele și expresiile adecvate pentru a vorbi despre asta. Limbajul nostru conține posibilele și imposibilele noastre. Limbajul este cel care face să transpară singularitatea lumii noastre. Suntem atenți, ascultăm noi ce ne spune limbajul? LUMI FĂRĂ CULTUL
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în stare să pricepem ca să folosim propriul limbaj relația dintre lipsuri și libertate: Avem tendința să gîndim că popoarele de vînători-culegători sunt sărace pentru că nu posedă nimic; ar fi mai potrivit să gîndim că, pentru același motiv, sunt liberi 61." Imposibilul specific acestei lumi se precizează cu claritate în reacția pe care "sălbaticii" au avut-o față de uneltele Albilor. Ca să vorbim precum economiștii, în ce fel s-au folosit de creșterea productivității datorată progresului tehnic (înlocuirea, de exemplu, a unor unelte
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
este ireal să vorbești de economie în cazul primelor societăți. Dar nici unul nu merge pînă la capăt. Cei doi cercetători ajung la o idee care, chiar și pentru spirite precum ale lor, atente să se elibereze de etnocentrism, este un imposibil. Există însă, în lucrările lor, suficiente argumente pentru a ne susține propria ipoteză, a treia: în istoria umanității au existat lumi civilizate "aneconomice". Ceea ce omul modern numește economie (chiar în sensul cel mai larg pe care i-l dă Polanyi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de "societate anti-economică", de "societate de refuz al economiei", de "societate împotriva economiei". Surpiza și neîncrederea pe care le suscită ideea de lume "aneconomică", reacțiile ironice și agresive pe care le provoacă vorbesc despre forța pe care o deține acest imposibil al omului modern. Să rezumăm. Există lumi acefale și "aneconomice". Absența șefilor (a raportului conducător/ condus) și absența "realității econo-mice" sunt indisociabile. Aceste lumi au fost primele, și din păcate poate ultimele, fără sărăcie. Lumi de abundență și timp liber
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
face despre sine însuși. Ideea mea de democrație este mai cuprinzătoare decît dêmokratia ateniană, își spune omul modern. Și pentru mine este imposibil ca cetățenii să nu fie toți egali în fața legii. Dar, pentru mine, sclavia e un scandal, un imposibil. Pentru mine este imposibil ca femeia să nu fie un cetățean, insistă el. "O țară va fi considerată "democratică" dacă acordă poporului dreptul de a-și alege propriul guvern prin alegeri periodice multipartinice, prin vot secret, pe baza sufragiului universal
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]