1,250 matches
-
pildă, versiunea românească a romanului Dragostea în vreme de ciumă de Gabriel García Márquez. Continuă însă campania pentru „poezia patriotică”. Sunt lansate polemici, atacuri, luări de poziție: Ion Lăncrănjan polemizează cu Mircea Iorgulescu, Ion Coja susține, sub titlul Poezie și impostură , un atac violent la adresa lui Dorin Tudoran, Gheorghe Grigurcu se pronunță cu extremă asprime la adresa lui Eugen Simion, Alex. Ștefănescu combate complicarea, considerată inutilă, a limbajului critic, dar tot el, în alt articol, ia apărarea tinerilor poeți coautori ai volumului Cinci (Romulus
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
din Brașov (1984-1988) și Facultatea de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1991-1995). Între 1995 și 1999 este profesor de științe socio-umane la diferite licee din Brașov (Liceul Sanitar, Liceul Unirea și Liceul Astra). Debutează editorial cu volumul Retori, simulacre, imposturi. Cultură și ideologii în România (2003), pentru care a fost distins cu Premiul revistei „România literară” și cu Premiul ASPRO. E prezent în „Interval”, „Vatra”, „Astra”, „Erată”, „Adevărul literar și artistic”, „Observator cultural”, „Timpul”, precum și în cotidianul „Monitorul de Brașov
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
pentru care a fost distins cu Premiul revistei „România literară” și cu Premiul ASPRO. E prezent în „Interval”, „Vatra”, „Astra”, „Erată”, „Adevărul literar și artistic”, „Observator cultural”, „Timpul”, precum și în cotidianul „Monitorul de Brașov”. Cele șase eseuri din Retori, simulacre, imposturi dezvăluie un autor format la ceea ce Paul Ricoeur numea „școala suspiciunii”. Și aceasta întrucât axul gândirii lui Ș. îl constituie ecartul dintre premisele explicite („raționale”) și presupozițiile latente ale proiectelor socio-culturale. Metoda eseistului va consta în identificarea articulațiilor ideologice subterane
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
și „nou” (conservatori/liberali, tradiționaliști/moderniști, naționaliști/ europeniști etc.) - prin antagonismul dintre „pragmatism” (Maiorescu) și „ideologie” („formele fără fond”). Din unghiul acestui „pragmatism” evaluează Ș. nu numai succesul doctrinei maioresciene, ci și eșecurile „ideologiilor” contemporane. SCRIERI: Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi. Cultură și ideologii în România, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Adevăratul Maiorescu, RL, 2003, 22; Iulia Popovici, Exigențele spiritului critic, RL, 2003, 24; Raluca Dună, Un tânăr Maiorescu și contradicțiile lui, LCF, 2003, 25; Nicoleta Cliveț, Un maiorescian consecvent
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
tragică a grandorii și mizeriei acestei îndeletniciri. Fiindcă actoria presupune și un paradox dureros: este o insinuare în viață, dar nu pe cale naturală, ci printr-o înșelătorie. De aci și titlul romanului: Impostorul. [...] Abilitatea romancierului e de a sugera, în impostura aceasta perpetuă, acțiunea hazardului care face ca născocirea să devină câteodată realitate și întâmplările petrecute aievea să ia turnura unui spectacol aranjat. OVID S. CROHMĂLNICEANU SCRIERI: Boieri și țărani, București, 1955; Cezar Dragoman, I-II, București, 1957; Regele, spionul și
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
Sunt scoase în evidență valențe complementare sau convergente cu cele din lirică. Pamfletarul, satiricul, moralistul e prețuit nu numai pentru arta prozastică, dar și pentru nu puținele rezonanțe contemporane - el vorbește despre versatilitatea politicianistă, ipocrizii și „demagogii succesive”, forme de impostură socială, morală, culturală -, în temeiul captării unor formule caracterologice care nu rămân limitate la timpul lor originar. Profesor, critic și istoric literar de o solidă formație, sobru și exigent în receptarea actualității literare, distanțat față de „metodologiile” în vogă doar pentru
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
despre..., București, 1967, 110-114; Ciopraga, Lit. rom., 280-282; Micu, Început, 505-506; Lit. rom. cont., I, 175-177; Virgiliu Monda, Viață și vis, București, 1986, 21-23; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 119; Alex. Ștefănescu, Stafia lui A. Toma, RL, 1997, 29; Daniel Cristea-Enache, Impostură sau nonvaloare, ALA, 1997, 382; Popa, Ist. lit., I, 611-613; Dicț. scriit. rom., IV, 572-574; Eugen Iacob, Culisele memoriei, II, postfață Valentin Tașcu, Cluj-Napoca, 2003, 39-43; Eugen Negrici, Literatura română sub comunism. Poezia (I), București, 2003, 12, 55-57, passim. N.
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
dintr-un teatru și dintr-un spital, unde se întâlnesc protagoniștii romanului, doctorul Radu Harega și solista de operă Domnica, două destine similare prin obstacolele sociale și morale ce le stau în cale. Ei au de luptat cu favoritismele și impostura, cu demagogia și oportunismul, cu minciuna și spiritul de șicană, cu ticăloșia, tare pe care le încarnează personaje ca „marele regizor” Eunucul și Le Petit (nume antitetic și simbolic pentru tipul ambițiosului), „fâșneața” Vipereasca sau directorul Bârsa, un fel de
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
și concepția relativistă, în cadrul acesteia esteticul fiind reconciliat cu eticul, socialul și politicul. SCRIERI: Recurs, București, 1971; Prima verba, I-II, București, 1975-1978, III, Timișoara, 1991; Biblioteca Babel, București, 1978; Confort Procust, București, 1983; Puțin, după exorcism..., București, 1991; Dubla impostură, București, 1995; Literatura română contemporană, vol. I: Promoția 70, București, 1995; Dubla impostură, București, 1995; Scriitori români din afara granițelor țării, București, 1996; Mitică și Hyperion, îngr. Aurelia Ulici, pref. Doina Uricariu, București, 2000. Antologii: Arghezi, Bacovia, Barbu, Blaga, Fundoianu, Maniu
ULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
SCRIERI: Recurs, București, 1971; Prima verba, I-II, București, 1975-1978, III, Timișoara, 1991; Biblioteca Babel, București, 1978; Confort Procust, București, 1983; Puțin, după exorcism..., București, 1991; Dubla impostură, București, 1995; Literatura română contemporană, vol. I: Promoția 70, București, 1995; Dubla impostură, București, 1995; Scriitori români din afara granițelor țării, București, 1996; Mitică și Hyperion, îngr. Aurelia Ulici, pref. Doina Uricariu, București, 2000. Antologii: Arghezi, Bacovia, Barbu, Blaga, Fundoianu, Maniu, Pillat, Vinea, Voiculescu, introd. edit., București, 1974; Al. Macedonski, Cartea de aur, postfața
ULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
Patrașcanu, iar comicul cu tăiș satiric e asemănător celui din schițele lui G. Brăescu. Lumea „perfecților diplomați” relevă o faună compusă, potrivit chiar indicațiilor auctoriale, din „lichele”, „licheluțe”, „hoțomani”, „caiafe”, „vulpoi” și alte asemenea specimene, caracteristice fiindu-i ciocoismul, veleitarismul, impostura, snobismul, indolența, servilismul, ipocrizia, invidia, delațiunea, hoția legalizată, corupția. Șefii de legații și alți funcționari superiori își dau aere aristocratice, își atribuie origini nobiliare, chiar princiare. Ambasadorul interimar State Daltaban, fiul unui „fioros bivolar” de la Zimnicea, fost hoț de cai
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
scenă epică remarcabilă, călinesciană, este aceea care înfățișează o nuntă aristocratică după război. Bine prinsă e atitudinea demnă, puțin scorțoasă a oamenilor scăpătați. Dar religioasa diaristă nu se arată invariabil blândă. Pe Elena Văcărescu, marea doamnă franco-română, o bănuie de impostură: „Nu e om de adevărată cultură, nu are dragoste respectuoasă față de adevăr”. Pe Heidegger îl suspectează de „onanism intelectual”, despre Montherlant spune că „are un suflet strâmb, e sterp [...], e impotent”, pe Ion Marin Sadoveanu, Lucia Sturdza Bulandra, care s-
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
topirea zațului în 1986; lucrările nu au putut fi reluate decât după 1989. O formă concentrată, intitulată Dicționarul esențial al scriitorilor români, iese de sub tipar în 2000. În volumele personale de istorie literară, Z. denunță caustic braconajul documentelor inedite, improvizația, impostura, inconștiența unor „cercetători” care falsifică imaginea autorilor discutați ș.a. Spirit polemic prin excelență, el combate prejudecata modelelor, precum proustianismul Hortensiei Papadat-Bengescu, pe care îl consideră unul inconștient, avant la date, sau clișeele proletcultiste, de felul celor privindu-l pe „trădătorul
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
distractiv”. Combaterea, tot excesivă, a sentimentalismului, depistat chiar și la marii poeți, riscă să compromită însuși lirismul acestora. Despre literatura română Z. a scris puțin și oarecum întâmplător. Prețuitor al Junimii, cu care și-a descoperit atâtea afinități (lupta contra imposturii, a falsității, a prostului gust), a fost și un admirator entuziast al lui Mihai Eminescu, pe care îl compară cu Homer, Eschil, Dante, Shakespeare și îl consideră „un dătător de legi, un începător de tradiție artistică”. Cele mai ample considerații
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
satirice sau amare, farse, drame, melodrame, încercări de parabolă filosofică (Ultima noapte a lui Don Juan) ș.a. Preponderent e filonul comic, prin care piesele și-au câștigat popularitate. Cu înclinație de moralist și ingeniozitate în compoziție și tipologie, scriitorul denunță impostura, fariseismul, parvenitismul, oportunismul, incompetența, abuzul de putere, traficul de influență, birocratismul, mistificarea, corupția, gândirea dogmatizată și exprimarea în clișee, logoreea pretențioasă, demagogică etc. Apelează nu o dată la grotesc, caricatură, parodie, după cum deseori în spatele umorului se află implicații existențiale grave. Astfel
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
în construcția unei așa-zise „lumi noi”, nota lirică individualizantă fiind un patos al afirmării edifiante, al situării declarative în conformitate cu exigențele rațiunii, îmbinate însă cu cerințe conjuncturale. Aceasta ar implica scrutarea lucidă a realității, disocierea autenticului de fals, intoleranța față de impostură, fie ea și „socialistă”, orizontul rămânând același: societatea pe care activistul o visează. Orice sofistică dispare însă în prezența versului encomiastic din volumul cu titlul Pentru cel ales. De cu totul alt gen sunt poemele din ciclul Versurile liedurilor dedicate
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
măscăriciul piraților sau Capcana sau Cine îndrăznește să verifice dacă împăratul are chelie falsă și în Dirijorul. Prima piesă reface înălțarea și pierzania lui Cezar în versiune parodică, iar Dirijorul exemplifică într-un cadru grotesc triumful prin crimă al mediocrității, imposturii și imoralității. Un dirijor, Nan, e omorât pentru că, după cum afirmă unul dintre virtualii succesori (care se numește Spânul, Dințosul, Înaltul ș.a.m.d.), „nu ia bacșiș” și astfel le „insultă meseria”. Metaforic și problematizant prin excelență, teatrul lui P. (căruia
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
lit., II, 707-720; Răzvan Voncu, Secvențe literare contemporane, București, 2001, I, 85-93, II, 53-55, 172-173; Negrici, Lit. rom., 331-338; Sorin Crișan, Circul lumii la D.R. Popescu, Cluj-Napoca, 2002; Mirela Marin, Antiutopia și utopia valorilor, București, 2003; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 55-60. D.Mc.
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
culegeri lasă să se întrevadă traiectoria sinuoasă a unui intelectual care se expune în permanență, având pretenția ca propriile convingeri să devină model paideic. Aparent neomogene, articolele selectate au o coordonată esențială comună, afirmată cu o anume ostentație - intoleranța față de impostură, lichelism și demagogie. Prin Feldeința călinesciană (2001) P. revine la vocația sa adevărată, comentariul de literatură. Ca și în Pactul cu diavolul, el întreprinde un studiu de caz - subtitlul e „studiu monografic” -, de această dată în mod declarat. Termenul „feldeință
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
pamfletar: Să-avem și noi postmoderniștii noștri (1989), Paradisul din tomberon (1994), Postmodernismul socialist (1999) ș.a. O critică la fel de aspră va fi formulată de tânărul eseist Ciprian Șiulea, într-un text cu titlu ironic - Postmodernismul iluminist -, inclus în volumul Retori, simulacre, imposturi (2003). Ținta principală este activitatea de „corifeu” și ideolog a lui Ion Bogdan Lefter, examinată pornind de la volumul acestuia Postmodernism. Din dosarul unei „bătălii” culturale, apărut în 2000, pe care comentatorul îl consideră a fi „un text mai degrabă de
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
postmodernism: neantul sau un nou clasicism?, OC, 2003, 176; Ioana Em. Petrescu, Modernism/postmodernism: o ipoteză, îngr. Ioana Bot, Cluj-Napoca, 2003; Marian Victor Buciu, Panorama literaturii române în secolul XX, vol. I: Poezia, Craiova, 2003, 56-219; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 185-218. N.Br.
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
disident care, pe parcursul căutării manuscriselor confiscate, devine conștient de pierderea suferită pe plan individual (Celula poetului dispărut), scriitorul transformat peste noapte într-un mărunt profesionist al baricadei politice (Aerisirea), foștii revoluționari confruntați cu cei care au înfăptuit represiunea și cu impostura universală (Spitalul special). Stilistic, unele texte amintesc totuși de maniera deceniilor precedente, mai ales atunci când evocă sufocanta oprimare a individului în vechiul regim (Ionescu sau O ipoteză absurdă). În eseul Visul românesc și omul revoluției prăbușite dramaturgul își comentează cu
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
2003, 1; Cornel Moraru, Nevoia de universalii, VTRA, 2003, 1; Dorin Ștefănescu, Recentismul - la răscrucea timpului, VTRA, 2003, 1; Dan Ungureanu, Două adnotări la Patapievici, VTRA, 2003, 1; Alexandru George, Omul, ființă necunoscută, LCF, 2003, 20; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 157-184. M.I.
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
firește că tăceam/ neavând subiect de conversație/ [...] / dar în zadar/ ai plecat, aveai un temperament vulcanic/ apoi te-am văzut tot mai rar/ desigur, erai mecanic/ și eu biată acar!” Trenurile nopții au fulgerat). Intenția primă poate fi moralistă (demascarea imposturii ori a ridicolului poetic), dar, în ansamblu, versurile au un aer carnavalesc, de comedie spumoasă a limbajului poetic provincial. Parodiile lui P. nu doar descoperă carențe, ele sesizează latențele comice ale unor structuri poetice, și de multe ori chiar le
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
nesăbuinței”, în conflict cu toate sistemele (familie, societate etc.). Tatăl - pictor de succes - este un tip lamentabil de conformist, simbolul autorității represive. Fiul fuge de el și viața lui devine un șir de eșecuri. Este obsedat, oriunde ajunge, de ideea imposturii. Ajunge cioplitor de cruci, eșuează în iubire, apoi soarta îl duce într-un azil de bătrâni care este, în fapt, un fel de lagăr concentraționar. Pensionarii fabulează, se suspectează, se toarnă între ei. Azilul este simbolul societății totalitare. Suferința și
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]