1,035 matches
-
la problema teoretică evocată, răspuns care rezonează, de altfel, din punct de vedere al raportului imagine istoriografică versus cadru referențial, cu perspectiva relativismului epistemologic de care aminteam anterior. Astfel, nici istoricul mentalităților nu are În vedere studiul unei realități istorice imuabile, ci specificul unei anumite epoci și societăți. Dar, În același timp, el dezavuează și proiectarea În trecut a perspectivei contemporane, posibilă prin intervenția În procesul cunoașterii a sensibilității actuale, a structurilor mentale și intelectuale marcate de prezent ale cercetătorului. Atunci
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de autor (Descrierea Moldovei, de Dimitrie Cantemir), În legendele biblice (despre Sf. Petru, Sf. Ilie), conchizând că această carte este imaginată Într-un spațiu sacru, chilia, aflat În apropierea Izvorului Iordanului. Evenimentele vieții sunt anticipate și fixate pe un suport imuabil cartea, așa cum urmează ele să se desfășoare. Dintre studiile relativ numeroase apărute În ultimii ani, le selectăm pe cele care, deși Își propun tratarea altor probleme, ajung, În mod logic, și la semnificația, ori la funcțiile destinului, ca entitate distinctă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
prin echilibru, conștiinciozitate și disciplină, cu firea “... potrivnică la tot ce era zgomotos și spectacular, la tot ce l-ar fi putut scoate din echilibrul sufletesc, parcă anume era făcut ca să profite de lecțiile conforme unor principii bine stabilite și imuabile ce se predau atunci la Műnchen”, după cum îl caracterizează George Oprescu. (Oprescu George - Grafica româ- nească în sec. al XIX-lea, cap. II, Editura Fundației pentru literatură și Artă - Buc. 1945, pag. 103) În vecinătatea înaintașilor și în preajma urmașilor
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
caz, este într-un mediu burghez, urban, monden. Naturile moarte stahiene, în general, au, prin conținut, origini bine definite și adrese precise. În loc de postfață Această carte nu se dovedește a fi, în esența conținutului său, un studiu construit după principiile imuabile ale cercetării științifice în domeniul istoriei artelor. Cu libertate și îndrăzneală mi-am propus, înainte de toate, să lansez o provocare pentru iubitorul de pictură, invitându-l să-și întoarcă privirea către un capitol important al creației lui C. D.
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
demers poate fi considerat un act recuperator necesar, în limitele bunului simț și al considerației profesionale confraterne. În raport cu timpul, opera unui artist nu va putea fi “țintuită” în grilele de interpretare estetică și evaluare stilistică considerate la un moment dat imuabile. Timpul însuși face ca unele “glorii” să apună, în vreme ce autori și opere așteptându-și rândul în câmpul de neutralitate și uitare răzbat exploziv prin propriile calități stilistice și de mesaj, impunându-se în fața generațiilor noi. Istoria artelor ne oferă numeroase
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
trebuie recunoscut potențialul acestora În flexibilitatea de a alege Între stiluri. Grasha (1990) a sugerat că profesorii pot vedea mai degrabă aceste preferințe ca „stări” care pot varia În funcție de circumstanțele situaționale ale actului de predare Învățare, decât ca și caracteristici imuabile ale elevului. Sprijinirea elevilor În dezvoltarea unui repertoriu echilibrat al stilurilor de Învățare În scopul potrivirii acestuia cu diferite modalități de predare ale profesorilor, pare un obiectiv dezirabil. Cercetările au arătat că pentru a crește adaptarea elevului la un anumit
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
afective ale cunoștințelor morale). Acestea stau la baza dezvoltării convingerilor și atitudinilor morale (manifestate față de semeni, față de sine, față de întâmplări și de evenimente etc.). Trăirea învățăturilor creștine cuprinse în Sfânta Scriptură constituie garanția formării unei conștiințe fundamentate pe valori eterne, imuabile, date de Dumnezeu Binele suprem: Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece( Mt.24, 35). 3.1.2. Formarea conștiinței moral religioase a copiilor Din punct de vedere psihilogie, formarea conștiinței morale include două componente : cognitivă
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
i-ar dori la o eventuală școală particulară), a apărut pe cât de constantă, pe atât de firească. Pe astfel de temeiuri s-au clădit, în mod natural, o trainică legătură sufletească și un atașament deosebit față de Școala B.P. Hasdeu, realități imuabile pe care ingratitudinea interesată a unor prezențe fortuite, pasagere, din câmpul decizional al școlii (în a doua jumătate a anilor `90) nu aveau cum să le afecteze, astfel încât doamna profesoară Eugenia Cîmpeanu a rămas și după momentul pensionării din 1998
SĂ FACEM DIN ISTORIE O ŞTIINȚĂ VIE!. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Eugenia Cîmpeanu, Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1734]
-
independent de practicile care le creează și le dau conținut. Structura nu există fără proces, iar procesul nu există fără reiterările lui în fiecare interacțiune dintre actori. Autoajutorarea și politica de putere sunt instituții ale anarhiei, nu caracteristici exogene și imuabile ale ei. Același statut îl au și concepțiile despre securitate care se bazează exclusiv pe considerarea propriului interes; ele sunt doar instituții particulare existând într-un mediu anarhic cel internațional, unde instituțiile se definesc ca seturi relativ stabile de identități
Constructivismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
este liber, nefiind supus legii cauzalității. A. Schopenhauer identifică esența umană cu voința pură, egoistă, nemodificabilă, ajungând astfel, la contestarea libertății, la fatalism și la pesimism, deoarece deciziile concrete ale omului decurg în mod fatal din natura sa internă, egoistă, imuabilă. Ideea definirii omului prin voința sa egoistă a fost preluată și de către Friederich Nietzsche , care pleacă de la premisa că viața este voința de putere. La rându-i, voința spune filosoful, este emoție, în speță, emoția comenzii. Exaltând voința de putere
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
intransigent. Rousseau era atât de ferm în această privință, încât nu putea accepta nici măcar concepere legislativă a legii în interiorul unei structuri constituționale ( așa cum a fost propusă de Montesquieu), deoarece această soluție permitea modificarea legilor, în vreme ce Rousseau dorea o Lege fundamentală imuabilă. A vorbit vreodată Rousseau de libertatea ca autonomie? Întradevăr, în Contractul social el face următoarea afirmație: ”Supunerea în fața legilor pe care singuri le-am impus este o formă de libertate”. Dar atunci când declara că toți sunt liberi deoarece, supunându-se
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
la conștiința necesității, chiar dacă, astfel stând lucrurile, ne vine greu să reducem libertatea la resemnare. Libertatea nu înseamnă absența determinării, ci cunoaștere eliberatoare. Adevărata libertate există doar prin voință și rațiune, care furnizează înțelegerea a ceea ce este necesar în mod imuabil. III.2.3. Gottfried Wilhelm Leibniz (1646 1716) Sistemul filosofic al lui Leibniz pune la baza existenței monadele, elemente spirituale indivizibile, independente unele de altele, înzestrate cu o forță activă. În consecință, materia nu este decât manifestarea exterioară a monadelor
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
științei contemporane, simple atribute ale unui „om etern” convențional, el însuși construit prin abstractizare. Multe dintre categoriile „veșnice” sunt, în fapt, profund condiționate cultural; este virtutea oricărei ideologii aceea de a prezenta realități, în fond arbitrare, drept conforme unui adevăr imuabil și, ca atare, inevitabile. Riscul pe care îl presupune ignorarea culorii albe a acestui lut este cel al anacronismului, prin care, sub aparența obiectivității, înlocuim discret realitatea de studiat cu cea cunoscută, exoticul cu familiarul, variabilele cu constantele, pe „ceilalți
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
realismul esențelor, e în măsura în care, în interiorul spiritului meu, ideile clare și distincte se prezintă ca realități contra cărora propria mea gîndire nu poate nimic, e neputincioasă în a le distruge sau modifica, pe scurt, ele sunt atunci în calitate de naturi adevărate și imuabile, implantate în mine de Dumnezeu. Dacă e permis a vorbi despre exemplaritate, este în măsura în care Dumnezeu este instar archetypi în raport cu ideea pe care o avem, pe scurt, în măsura în care existența sa este modelul acestei idei și în care aceasta este copia ei
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
aceeași moștenire platoniciană, referitoare la faptul că nu există ființă decât în măsura în care aceasta este definibilă în mod inteligibil, au lăsat locul în Evul Mediu unei teologii a esențelor, dezvoltată în contextul raportului pe care mulți l-au stabilit între ființa imuabilă a lui Platon și faimoasa formulă “Eu sunt cel ce sunt” din Exod. “Acest Dumnezeu essentia al Sfîntului. Augustin rămîne același și la Sfîntul Anselm. Că Dumnezeul care este înfățișat spiritului este cel din Exod, formele gramaticale pe care Anselm
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
învățare, trebuie recunoscut potențialul acestora în flexibilitatea de a alege între stiluri. Grasha (1990) a sugerat că profesorii pot vedea mai degrabă aceste preferințe ca „stări” care pot varia în funcție de circumstanțele situaționale ale actului de predare-învățare, decât ca și caracteristici imuabile ale elevului. Sprijinirea elevilor în dezvoltarea unui repertoriu echilibrat al stilurilor de învățare în scopul potrivirii acestuia cu diferite modalități de predare ale profesorilor, pare un obiectiv dezirabil. Cercetările au arătat că pentru a crește adaptarea elevului la un anumit
Particularit??i ale stilurilor de predare ?i ?nv??are la elevii cu deficien?e de auz by Ioana ?erban [Corola-publishinghouse/Science/83987_a_85312]
-
categorii distincte, după cum libertatea poate sau nu mai poate reveni asupra lor. Deși primite fără voia sau fără știința mea, parte dintre ele pot, odată contestate, să fie modificate, înlocuite, reconstruite la nivelul libertății mele. Celelalte limite sau determinații sunt imuabile, au caracter de fatalitate: sunt neputincios în fața lor și nu pot decât să le accept ca atare. Sexul, zestrea somatică, zestrea mentală, ascendența, rasa, națiunea („tribul“), epoca sunt limitele imuabile, determinațiile asupra cărora libertatea mea nu se mai poate exersa
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
reconstruite la nivelul libertății mele. Celelalte limite sau determinații sunt imuabile, au caracter de fatalitate: sunt neputincios în fața lor și nu pot decât să le accept ca atare. Sexul, zestrea somatică, zestrea mentală, ascendența, rasa, națiunea („tribul“), epoca sunt limitele imuabile, determinațiile asupra cărora libertatea mea nu se mai poate exersa ulterior. Nu pot, bărbat fiind, să devin femeie, nu-mi pot schimba talia trupului sau forma mâinii, nici tăietura spirituală, după cum nu-mi pot alege alți părinți, altă rasă sau
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
iar omul îl poate afla. Cum? Prin revelație divină nemijlocită de obiecte - zice biserica; prin horoscop, cu ajutorul stelelor -afirmă astrologia. Diferența nu are valoare atâta vreme cât este formală, fondul fiind comun. Atunci care mai poate fi vina omului în fața unui destin imuabil? Aici teologia nu poate scăpa dintr-o gravă dilemă: sau omul are liberul arbitru să aleagă între bine și rău - Dumnezeu știind dinainte ceea ce el va alege și atunci libertatea este numai aparentă; sau Dumnezeu nu știe ceea ce va hotărî
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
inițială potrivit căreia "națiunea este o descoperire în timp a chipurilor care există etern în Dumnezeu". Trecerea în planul teologiei istoriei validează demersul lui D. Stăniloae de interpretare a națiunii, având la bază modelul etern, divin, care îi asigură caracterul imuabil. Această încercare de interpretare critică a ideii de națiune nu trebuie înțeleasă ca o motivare a vreunui proiect utopic, retrograd, ci numai o problematizare a unei perspective a teologiei politice. O critică riguroasă asupra raportului dintre Biserică și națiune ne
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în lume, adică dacă nu vrem să adoptăm poziția nullibistă, a inutilității ipotezei Dumnezeu, atunci este absolut necesar să refuzăm materiei proprietatea de a fi fundamental autonomă în toate manifestările ei. Pentru George Manu, lumea a fost creată cu legi imuabile pe care nici o ființă nu le calcă. Ordinea universală nu se modifică, deși totul este într-o mișcare perpetuuă. Singura creatură care are vocația luciferică de a schimba ceea ce a zidit sau a hotărât Dumnezeu, este omul. Având liberul arbitru
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
poate demonstra că literatura engleză reflectă istoria filozofiei. Poezia elizabetană este pătrunsă de platonismul renascentist. Spenser a scris patru imnuri care prezintă ascensiunea neoplatonică de la materie la frumusețea divină, iar în Faerie Queene (Crăiasa zânelor) rezolvă în favoarea unei ordini eterne, imuabile disputa dintre Mutabilitate și Natură. La Marlowe se percep reverberații ale ateismului și scepticismului italian contemporan. Chiar și la Shakespeare se găsesc, alături de ecouri din Montaigne și clișee împrumutate de la stoici, numeroase urme de platonism renascentist, de piMă, în vestitul
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
de a-l ataca și vâna, dar dacă se află În fugă Îl va urmări și ataca, din mers, fiindcă doar În stare de alertă Îi sunt trezite instinctele de fiară. Comportamentul original al câinelui sălbatic nu a putut rămâne imuabil o dată pentru totdeauna ci, sub influența condițiilor variate de mediu În care a trăit și prin confruntările permanente cu alte specii și cu proprii congeneri, de-a lungul generațiilor ce s-au succedat a suferit importante transformări. Mai târziu, printr-
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
ce se instituie ca factori de reglementare a conduitei prezintă o importanță psihosocială, dată fiind continuitatea și responsabilitatea socială implicată În viabilitatea ei și progresul social. ExistĂ modificări În valorile umane. Considerată Înainte cu 100 de ani ca un domeniu imuabil și inflexibil, morala socială a câștigat, treptat, În democratizarea ideii de libertate și egalitate, după o dramatică confruntare a omenirii cu ideile rasiste În timpul celui de-al doilea război mondial și cu o Îndelungată experiență legată de colonialismul imperialist. Morala
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
personalități care întruchipează zenitul științelor fizicii și chimiei în secolul lui Pericle. Democrit (460-370 î.e.n.), fondatorul atomismului, este discipolul lui Leucip. Dezvoltă și sistematizează teoria atomistă, apărută în opoziție cu Școala Eleată, pentru care universul era gândit ca o unitate imuabilă, lipsită de dinamism, care nu poate fi cunoscută decât prin deducții logice, "golurile" lipsite de materie fiind o ficțiune, deoarece natura nu permite să consideri că "nimicul", este "ceva". Democrit emite concepția atomistă a naturii, întregul ei spațiu fiind un
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]