5,059 matches
-
fizică și psihică completă. Legătură corp-minte-spirit poate fi influențată la toate nivelurile, si ca o vindecare a corpului poate reaprinde sau întări credință în Dumnezeu. Vindecarea de orice boală parcurge următoarele cinci etape: vindecarea clinică, videcarea paraclinica, vindecarea microbiologica, vindecarea imunologica, vindecarea sufletească finalizată o dată cu îndeplinirea canonului dat de duhovnic și împărtășirea cu vrednicie cu Trupul și Singele Domnului Nostru Iisus Hristos (după Popa). În concluzie, vindecarea completă este dată doar de vindecarea spirituală ce trebuie să fie scopul oricărei terapii
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
înainte de 20 de ani, dar frecvent între 20-50 de ani. Cauza acestei boli este necunoscută. Se presupune că în familiile în care aceste cazuri sunt mai frecvente, cauza ar fi reactivitatea crescută a mucoasei colonului față de diferiți factori (bacterieni, alergici, imunologici, etc.). Simptomatologie: Subfebrilitatea sau chiar febră, pulsul crescut, astenia, anemia, uneori edeme pun în dificultate atât bolnavul cât și medicul. Ulterior pot apărea scaune sanghinolente, cu mucos, puroi, câte 2-3/zi care pot ajunge până la 10-20/zi cu 104 dureri
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
metalelor grele, acizii concentrați, bazele concentrate, acetona, alcoolul, detergenții. Prin denaturare se modifică și proprietățile proteinelor: pierderea activității biologice, diminuarea solubilității, creșterea activității optice. Denaturarea poate fi reversibilă sau ireversibilă în funcție de natura și intensitatea agentului denaturant. 4.3.7. Proprietăți imunologice Datorită structurii spațiale complexe proteinele posedă un grad mare de specificitate reflectat în proprietățile biochimice specifice care se manifestă prin funcțiile diferite pe care le pot exercita:enzime, hormoni, proteine contractile, de transport, etc. La baza proprietăților imunologice stă reacția
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
7. Proprietăți imunologice Datorită structurii spațiale complexe proteinele posedă un grad mare de specificitate reflectat în proprietățile biochimice specifice care se manifestă prin funcțiile diferite pe care le pot exercita:enzime, hormoni, proteine contractile, de transport, etc. La baza proprietăților imunologice stă reacția antigen-anticorp care este o reacție de apărare a organismului contra toxinelor, a microorganismelor, a celulelor anormale. Antigenii sunt substanțe străine organismului (bacterii, virusuri) care introduși în organism declanșează biosintiza unor proteine specifice (ex. globuline) cu rol de apărare
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Morfologia moleculelor 15. Se dă reacția generală: Hb + O2 → a) să se completeze reacția b) să se redea structura compusului rezultat c) să se indice rolul biochimic al compusului rezultat. 16. In organismul animal protidele exercită diferite funcții (coagularea sângelui, imunologică, transport O2, rezervă Fe, contractilă, coagularea laptelui, hormonală , structurală). Să se indice funcția corespunzătoare fiecărei din următoarele protide: * Feritina * Chimozina * Anticorpi * Mioglobina * Miozina * Fibrinogen * Insulina * Glicoproteide * α keratina * Colagen * Fibrină * Glucagon * Hemoglobina CAPITOLUL 5 ACIZI NUCLEICI Acizii nucleici sunt compuși
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
migrează prin matricea extracelulară și pătrunde într-un capilar; toate aceste procese sunt mediate în permanență de receptorii de adeziune celulară. În torentul circulator intră în acțiune alți receptori care mediază: adeziunea cu trombocitele sau leucocitele (favorizând transportul), desfășurarea proceselor imunologice de apărare și adeziune la celulele endoteliale [465,471]. După fixarea la endoteliul vascular apar o serie de fenomene, cum ar fi retracția celulelor endoteliale, cu expunerea membranei bazale. Celulele metastatice se fixează pe membrana bazală și apoi o străbat
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
replicarea prin procesul numit „replicare prin by pass”. Acest fenomen poate explica, printre altele, mecanismul rezistenței la citostatice. Apoptoza este procesul prin care se asigură eliminarea celulelor cu leziuni ale ADN, într-un mod activ, în absența mecanismelor de supraveghere imunologică. Procesul are loc în mai multe etape și este coordonat, în principal, de două gene: bcl-2, cu rol inhibitor și p53 care, prin oprirea celulelor în G1, permite repararea leziunilor ADN [85,145,232,349,378,420]. Leziunile ADN sunt
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
migrează prin matricea extracelulară și pătrunde într-un capilar; toate aceste procese sunt mediate în permanență de receptorii de adeziune celulară. În torentul circulator intră în acțiune alți receptori care mediază: adeziunea cu trombocitele sau leucocitele (favorizând transportul), desfășurarea proceselor imunologice de apărare și adeziune la celulele endoteliale [465,471]. După fixarea la endoteliul vascular apar o serie de fenomene, cum ar fi retracția celulelor endoteliale, cu expunerea membranei bazale. Celulele metastatice se fixează pe membrana bazală și apoi o străbat
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
replicarea prin procesul numit „replicare prin by pass”. Acest fenomen poate explica, printre altele, mecanismul rezistenței la citostatice. Apoptoza este procesul prin care se asigură eliminarea celulelor cu leziuni ale ADN, într-un mod activ, în absența mecanismelor de supraveghere imunologică. Procesul are loc în mai multe etape și este coordonat, în principal, de două gene: bcl-2, cu rol inhibitor și p53 care, prin oprirea celulelor în G1, permite repararea leziunilor ADN [85,145,232,349,378,420]. Leziunile ADN sunt
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
o utilitate mai redusă comparativ cu cei clinico-patologici su cu cei evidențiaiț prin imunohistochimie. Dozarea CA 15-3 se dovedește superioară celei de CEA. Se impune ca obligatorie monitorizarea dozărilor de CA 15-3 sub forma unor fișe personale (grafice). Superioritatea metodelor imunologice de detectare a modificărilor metabolismului celulelor neoplazice, constă în faptul că orice recidivă, metastază sau nouă apariție a antigenelor exprimate de aceleași celule tumorale, se vor exprima printr-o creștere a concentrației serice a markerului avut în vedere, cu mult
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
organism la altul, imunitatea câștigată fiind specifică pentru o anumită plantă sau animal, pentru un anumit organ sau umoare. Teoria lui Avicena a fost dezvoltată 500 de ani mai târziu de Girolamo Fracastoro în cartea „Despre molime” (1546). Ideea specificității imunologice (imunitatea dezvoltată față de un anumit microb) a fost afirmată prima dată de către Hieronymus Mercurialis, în secolul al XVI-lea. Valurile epidemice de ciumă din Evul Mediu (1346-1350, 1360, 1370) au decimat o treime din populația Europei. În perioada marilor cuceriri
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
nivelul dozei infectante și depășirea mecanismelor de apărare precoce ale gazdei. În cazul în care multiplicarea are loc la poarta de intrare, apare răspunsul inflamator local, infecția se poate stinge la acest nivel prin mecanisme de apărare nespecifică, dar răspunsul imunologic al organismului este slab, fiind ulterior posibile noi reinfecții cu același microb (ex.: viroze respiratorii si intestinale, angina streptococică, unele salmoneloze). Diseminarea precede sau urmează multiplicării. În funcție de tipul agentului infecțios, diseminarea se poate realiza pe mai multe căi: Directă în
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
grupează în două subseturi, diferențiate după tipul de limfokine secretate: LTh1: IL2, γIf, TNF LTh2: IL4, IL5, IL10. Limfocitele Th recunosc antigenele asociate cu moleculele MHC II și activează macrofagele. Prin intermediul citokinelor secretate, LTh sunt considerate adevărați “dirijori ai orchestrei imunologice”, care influențează activitatea LB, LTc, LTs. Citokinele limfocitare stimulează și răspunsul inflamator, exprimat prin febră, producerea de proteine de fază acută și proliferarea leucocitară. Limfocitele Ts prezintă pe suprafață receptori CD8 și au rol reglator în răspunsul imun. Limfocitele Tc
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
boli infecțioase eruptive Să explice mecanismele complicațiilor streptococice, să definească sindromul șocului toxic streptococic și stafilococic 4.1 Prezentare generală a erupțiilor infecțioase Modificările tegumentelor constituie indicii valoroase pentru diagnosticul unui număr mare de afecțiuni de cauză genetică, tumorală, metabolică, imunologică și alergică (urticarie, eczeme, prurigo). Agresiunile chimice sau fizice (cauzate de factori mecanici, termici, radiații) pot provoca leziuni dermatologice diverse. Erupțiile infecțioase sunt cele mai frecvente cauze de leziuni tegumentare. Acestea se însoțesc frecvent de febră și pot fi cauzate
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
se face cu alte bolile eruptive: rujeola, rubeola, rash-ul preeruptiv varicelic, mononucleoza infecțioasă, sindromul Kawasaki, alte erupții virale determinate de enterovirusuri sau adenovirusuri, eritemele stafilococice toxice, erupțiile medicamentoase sau eritemul solar. Complicații Complicațiile scarlatinei sunt de natură toxică, septică sau imunologică. Complicații toxice: șocul toxic, artrita, miocardita, hepatita, nefrita, encefalita Complicații septice: de vecinătate adenita, otita, sinuzita, flegmonul amigdalian la distanță septicemia, pneumonia, artrita, meningita, abcese cerebrale, hepatice, etc. Complicații imunologice tardive (bolile poststreptococice): reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută difuză, eritemul
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
solar. Complicații Complicațiile scarlatinei sunt de natură toxică, septică sau imunologică. Complicații toxice: șocul toxic, artrita, miocardita, hepatita, nefrita, encefalita Complicații septice: de vecinătate adenita, otita, sinuzita, flegmonul amigdalian la distanță septicemia, pneumonia, artrita, meningita, abcese cerebrale, hepatice, etc. Complicații imunologice tardive (bolile poststreptococice): reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută difuză, eritemul nodos, coreea, uveita. Tratament Scarlatina este o boală cu izolare obligatorie în spital. Tratamentul vizează aspecte etiologice, patogenice, simptomatice și igieno-dietetice. a. Tratamentul etiologic: Penicilina G/V administrată în doze
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
descrisă și după alte infecții streptococice severe, este sindromul șocului toxic streptococic (STS), cu caracteristici similare sindromului șocului toxic stafilococic. Leziunile sistemice din STS sunt explicate de eliberarea excesivă de citokine inflamatorii mediate de superantigene, reprezentate de exotoxina streptococică. Complicațiile imunologice ale erizipelului apar după 2-3 săptămâni și sunt comune altor infecții streptococice (reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută, eritemul nodos). Tratament Erizipelul poate fi izolat și tratat în spital sau la domiciliu. Tratamentul etiologic de elecție în formele obișnuite este Penicilina
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
prin anemie hemolitică severă, trombocitopenie și insuficiență renală. Dezechilibrele metabolice prin hipoglicemie, hiponatremie și deshidratare, pot fi severe, mai ales la copiii mici. Bacteriemia și sepsisul cu diverse localizări secundare sunt rar întâlnite, favorizate de malnutriție și alte imunodepresii. Complicațiile imunologice postinfecțioase sunt artropatia și sindromul Reiter, mai ales la pacienți care exprimă Ag HLA-B27. Diagnostic Diagnosticul dizenteriei se suspicionează pe baza datelor clinice caracteristice: febră, scaune mucopiosanghinolente, tenesme, colici. Datele epidemiologice sunt utile în cazurile provenite din focare epidemice. Certitudinea
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
în consecința distrugerii neuronilor motori din măduva spinării. Tablou clinic Manifestările clinice ale infecției poliomielitice sunt diverse, de cele mai multe ori asimptomatice. Forma paralitică este cea mai gravă manifestare a poliomielitei. Factorii favorizanți pentru instalarea paraliziilor polio sunt: sexul masculin, deficitele imunologice, eforturile mari, injecțiile intramusculare cu 2-4 săptămâni înaintea debutului, amigdalectomia. Incubația este de 714 zile (335 zile). Perioada de invazie (“boala minoră”) durează 3 6 zile și se manifesta prin febră, faringită, tulburări digestive, mialgii, rahialgii, meningită cu disociație citoalbuminică
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
metodele de diagnostic etiologic pentru principalele virusuri hepatitice. 10.1 Introducere Hepatitele sunt boli inflamatorii hepatice acute sau cronice, cu etiopatogenie multiplă, primare sau apărute secundar în cadrul altor boli. După mecanismul patogenic, hepatitele pot fi: infecțioase, vasculitice (sindromul Wegener, Behcet), imunologice (lupus eritematos sistemic, sindrom Sjögren), metabolice (dislipidemie, etilism), neoplazice infiltrative, iatrogene toxic-medicamentoase (antibiotice, anestezice, unele antilipemiante) sau secundare obstrucției biliare (litiazică, tumorală). Hepatitele acute infecțioase pot avea etiologii diverse: Virale Virusuri cu tropism hepatic primar: VHA, VHB, VHC, VHD, VHE
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
VHD constă în multiplicarea exclusiv în ficat, utilizând polimeraza ARN din hepatocitul gazdă. Durata replicării VHD depinde de durata replicării VHB și nu o poate depăși. Leziunile hepatice sunt determinate atât prin mecanism citopatic direct, cât și prin mecanism mediat imunologic (indirect). Diagnosticul co-infecției și suprainfecției VHD-VHB se bazează pe markerii serologici. Profilaxia infecției cu VHD este asigurată indirect de profilaxia VHB, prin imunizare vaccinală și prin măsuri universale de prevenție. Hepatita acută cu virusului hepatitic C Epidemiologie Se estimează că
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
celule și cantități mici de proteine, incapabile de opsonizare și fagocitoză, permițând multiplicarea germenilor la acest nivel cu eliberarea de citokine inflamatorii (IL-1, TNF) și modificarea cantitativă și calitativă a LCR. Leziunile neuronale sunt consecința hipoxiei cauzate de inflamație, reacții imunologice locale, ischemie și infarctizări pe fond vasculitic, edem vasogenic și citotoxic. 11.5 Meningitele Tablou clinic Sindromul meningean clinic este constituit din triada: a. Sindrom de hipertensiune intracraniană: asociază cefalee intensă, vărsături (în jet), fotofobie (inconstant) b. Febră c. Semne
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pacienți etilici, cu antecedente de traumatism cranian, asplenie, infecție cu HIV, mielom, care au avut recent o infecție respiratorie (otită, sinuzită, pneumonie) și care evoluează cu debut brusc, comă, convulsii, semne de focar. Infecția cu meningococ este favorizată de deficitul imunologic de complement și constituie cea mai frecventă cauză a meningitelor care asociază purpură. Proveniența pacientului dintr-un focar epidemic de meningită meningococică întărește această suspiciune. Meningitele virale cu herpesvirusuri, enterovirusuri sau adenovirusuri asociază frecvent erupții cutanate. Meningita cu Cryptococcus neoformans
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
și de 90% în abordarea transesofagiană. Chiar dacă echocardiografia nu decelează leziuni la un moment dat, ele se pot evidenția pe parcurs, fiind necesară repetarea examinării Examenul de urină cu hematurie microscopică și proteinurie indică glomerulonefrita asociată prin mecanism imun Markerii imunologici pun în evidență complexele imune circulante: factorul reumatoid, crioglobulinele serice, scăderea complementului seric Alte examene uzuale sunt: radiografia toracică, ECG, hemoleucograma, testele de inflamație. Diagnosticul endocarditei este definit de criterii histologice, echocardiografice și clinice. În practica medicală, se utilizează frecvent
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de prevenire a endocarditei. 13.5 Boala ghearelor de pisică Boala ghearelor de pisică este o zoonoză transmisă de la pisici la om prin inoculare transcutanată și este cauzată de Bartonella henselae, un BGN facultativ intracelular. Patogenia este diferită în funcție de competența imunologică. Mecanismul infecției la imuno-competenți este propagarea limfatică loco-regională, manifestată cu limfadenită regională subacută. La imunodeprimați, prezența acestei bacterii induce proliferarea anarhică pseudotumorală a capilarelor vasculare, specifice angiomatozei bacilare și peliozei hepatice. Tabloul clinic are forme variate. Forma tipică se manifestă
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]