738 matches
-
cu cunoștințele deja existente, decidentul realizând mereu un proces de actualizare a calculului, prin integrarea noilor cunoștințe. Acestea nu sunt însă neapărat integrabile în vechea imagine cognitivă, făcând-o mai exactă și mai coerentă, ci pot crea adesea mai multă incoerență. Metodele analitice clasice sunt aplicabile la o imagine cognitivă care, deși incompletă și incertă, este coerentă logic. Altfel, ele sunt inoperante. Dificultatea care apare în aceste condiții nu stă în calculul propriu-zis, ci în configurația cunoștințelor care urmează să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
p. 169 66 Corduneanu C., op. cit., p. 22 67 abordare este mai complexă, favorizând explicarea unor concepte, sistematizarea cunoștințelor, Înțelegerea interconexiunilor dintre prelevările fiscale, sistemul financiar public și sistemul financiar privat, dar și identificarea și eliminarea eventualelor distorsiuni provocate de incoerența impozitelor aplicate. Totodată, considerăm că pentru sistemele fiscale este deosebit de relevantă ideea că acestea se delimitează prin doi parametri esențiali: parametrul spațial și parametrul temporal 67. Sub acest din urmă aspect, este semnificativ că parametrul spațial are În vedere ansamblul
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
ca aberante sau iraționale. De pildă, Septimiu Chelcea, Dumitru Sandu și colaboratorii lor au pus În discuție publică importanța decisivă a unor legături culturale adânci care dau sens opțiunilor și șanselor de viață ce caracterizează tranziția, cu toate contrazicerile și incoerențele acestora. De asemenea, cercetările succesive, pe o perioadă mare de timp, ale grupului Dan Banciu - Sorin M. Rădulescu asupra devianței, corupției, criminalității au adus În fața opiniei publice unele dimensiuni paradoxale ale fenomenelor care explică rezistența și amplitudinea acestora. Corupția, de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
acțiunilor, ținând seama de toate condiționările care intervin și de restricțiile introduse de limitarea resurselor ce pot fi alocate. Problema sistemului economico-social românesc se poate formula și ca un rezultat al creșterii entropiei generate de: fluctuația legislativă, imperfecțiunile sistemului judiciar, incoerența unor acțiuni ale instituțiilor guvernamentale centrale și locale, economia de piață incomplet concurențială, economia subterană, corupția etc. Scăderea entropiei necesită în primul rând o schimbare de mentalitate, în toate segmentele vieții socio-economice și la toate nivelurile.<footnote R. Rughiniș, R.
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
repetarea măsurării pentru aceeași populație la mai multe momente din timp. Această strategie se numește testare-retestare. Corelația dintre rezultatele măsurărilor succesive ne poate da o valoare a fidelității. În general însă, corelația nu va lua valoarea 1. Nu doar din cauza incoerenței și variabilității contextuale a obiectelor cărora li se aplică măsura, ci și din cauza unor limitări ale procedeului. O corelație scăzută nu înseamnă neapărat o fidelitate scăzută a măsurii, ci faptul că respectivul concept teoretic a suferit o schimbare. Iar cu
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
perceperi a ideii de popor, de națiune și de naționalitate, în comunități cel mai puțin susceptibile de aceasta, cum ar fi An-daluzia, Aragonul, cele două ansambluri castiliene, Madridul sau Rioja. Responsabilă de acest fapt este în acest caz însăși Constituția, incoerența sa autorizînd interpretărie cele mai radicale dar și manipulările cele mai ambigue ale identităților naționale. Termenii de națiune în sensul de naționalitate de stat, de naționalități sau de popoare diferite incluse în acest stat se confundă între ei, într-un
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
căror viață lua sfârșit o dată cu ultimul geamăt de plăcere al violatorului lor; Charlotte, tânără, de nerecunoscut, aruncată pe nisip, bătută, torturată. Eram dezamăgit, mi-era ciudă pe mine pentru indiferența mea obtuză. Chiar în noaptea aceea, toate reflecțiile mele despre incoerența liniștitoare a vieții mi-au părut false. Am revăzut, visând cu ochii deschiși, brațul înfășurat într-un ziar... Nu, era de o sută de ori mai înspăimântător în ambalajul acela banal! Realitatea, cu toată incredibilitatea ei, întrecea cu mult ficțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
metroul la capătul liniei. Deschizând plicul, îmi spuneam cu o ușurare îndurerată că, în cele din urmă, nu decizia funcționarului fusese cea care îmi zădărnicise planul. Ci timpul. Un timp înzestrat cu o ironie scrâșnită și care, prin jocurile și incoerențele lui, ne amintește de puterea lui absolută. Plicul nu conținea altceva decât vreo douăzeci de pagini scrise cu mâna, prinse cu o agrafă. Mă așteptam să citesc o scrisoare de adio, de aceea nu pricepeam de ce era atât de lungă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
viciile morale; 5. o infracțiune de la ordine și regulă; 6. micile nenorociri ale unui individ sau ale mai multora; 7. indecentul și obscenul; 8. echivocul simulării de tip afectare sau deghizare; 9. ignoranța, naivitatea; 10. raporturile de inconsecvență, disproporțiile, inadecvarea, incoerența logică (o formă de nonsens); 11. jocurile de cuvinte și spiritele; 12. obiectele care apar ca manifestări ale unei dispoziții vesele; 13. triumful unui om într-o luptă. 31 "Categoria rizibilului"32 de care aparține comicul, dar și caricaturalul, ironicul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și esențe. Dacă parodiile în versuri presupun o arie referențială restrânsă la cea a literaturii, la nivel macrotextual, lumea comediilor și a momentelor se prefigurează ca o vastă parodie a ontologiei cotidiene burgheze, o replică menită să-i reveleze micimea, incoerența, inconsistența și degradarea. De aceea, lumea imaginarului caragialian e una scoasă din țâțâni, e o mascaradă, un carnaval populat de marionete angrenate în mecanismul iluzoriu al "marii trăncăneli"85. Analizând sistematic Spiritul parodic la I. L. Caragiale, Adelina Farias evidenția complexitatea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la Caragiale 1 În spațiul greu de cartografiat al criticii dedicate lui Caragiale, în care se disting totuși cu precizie câteva direcții majore vizând biografia, analiza operei și receptarea ei, frecvența contradicțiilor este ușor de constatat. Impresia de dezordine, de incoerență generată de lipsa unui program teoretic și metodologic, este contrabalansată de conștiința efortului conjugat de decriptare și aprofundare a sensurilor operei prin corijări și completări succesive. Astfel, în raport cu poziția lui Maiorescu care plasa decisiv opera lui Caragiale în zona estetică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
etc. Așa se explică și de ce, de pildă, unui scriitor ca D.D Pătrășcanu, Tudor Vianu îi reproșa lipsa de originalitate și cantonarea într-un fel de stilizare ironică 132 sau notare exactă a schimburilor de replici din care rezultă incoerența exprimării oamenilor necultivați, ambele procedee fiind împământenite deja de Caragiale. În schița Ce cere publicul de la un deputat, de exemplu, recunoaștem atât pălăvrăgeala nestăpânită a personajelor din Justiție, Art. 214, cât și iresponsabilitatea civică a "domnului" rătăcit din Petițiune: Doamnă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de un muzicant oarecare, Wagner ori Saint-Saëns, și tu ai făcut oarecare deducții..." 77. Este adevărat că la Arghezi, straniul la limita absurdului ca expresie a depersonalizării prin uniformizare și multiplicare, din exemplul menționat din romanul Ochii Maicii Domnului sau incoerențele conversației ca mărci ale noncomunicării, din fragmentul reprodus din Cimitirul Buna Vestire, sunt asociate cu patologicul. Aceste exemple însă, posibil de relaționat cu situații și personaje caragialiene (cuplul amicilor siamezi Lache și Mache, caruselul verbal din Căldură mare), pot fi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literatura română din cea de a doua jumătate a secolului trecut, însă nici în proporție covârșitoare și nici ca formulă estetică urmată îndeaproape în scopul afilierii la o direcție fie chiar "postabsurdă" europeană clar afirmată. Tipul de discurs haotic, delirant, incoerența episoadelor, fracturarea și amputarea mișcării dramatice a conflictului, intriga sinusoidală etc. sunt aspecte ale unei posibile poetici a teatrului absurdului care nu se regăsesc la dramaturgii români analizați 99. Receptivi însă la Noul Teatru, cel al deriziunii, aceștia au înțeles
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În același sens, Caragiale reușește să profetizeze apocalipsa limbajului, prin evidențierea stadiului agravant de sclerozare, denaturare și absurdizare a acestuia. Surprins în practica discursului la personaje pe cât de infatuate, pe atât de agramate, limbajul este sufocat de șuvoaie nestăpânite de incoerențe, inadvertențe, paralogisme, poncife, sintagme prefabricate inserate mecanic, etc. toate generatoare de eșec nu doar al comunicării, ci chiar al viețuirii autentice. Nu în ultimul rând, absurdul se întrevede la Caragiale în intuiția nonsensului existenței, revelat atât prin "tăcerea" grăitoare a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a „gesturilor” celor doi apostoli principali, Petru și Paul. Autorul amintește celelalte persoane, alte evenimente sau alte comunități ale mișcării misionare, doar în măsura în care-i pun în lumină pe protagoniștii principali ai cărții sau sunt în raport cu ei. Anumite lacune, contradicții și incoerențe ale povestirii permit înțelegerea tensiunii existente între materialele tradiționale ale lui Luca și interesele sale personale teologice redacționale. 2.2 Rolul femeilor în contextul Bisericii domestice Bisericile domestice au fost un factor decisiv în cadrul mișcării misionare creștine, întrucât ofereau spațiu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
se guvernează ambiguu pentru a menaja interesele celor care au pus mâna pe Parlament; în consecință, alegătorii nu ajung să discearnă legătura între deciziile luate de Parlament, pozițiile doctrinare ale partidelor și ce se întâmplă efectiv în societate. Prin aceste incoerențe, statul pierdea în credibilitate și raționalitate și inducea lipsa spiritului civic 215. Republica se încurca într-un cerc vicios, în care extinderea sferei sale de intervenție făcea pereche cu neîncrederea crescândă a cetățenilor în ea. Această lipsă a spiritului civic
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
eticheteze provizoriu substanță, pe baza unei evaluări a elementelor doveditoare de către o persoană competența. Fără a se aduce atingere prevederilor art. 6, în cazul în care a fost urmată procedura de mai sus și când există temeri asupra unor eventuale incoerențe, poate fi transmisă o propunere de clasificare provizorie a substanței pentru înregistrarea în anexa nr. 2. Propunerea trebuie prezentată unuia dintre statele membre și trebuie să fie însoțită de toate informațiile științifice corespunzătoare (a se vedea și pct. 4.1
EUR-Lex () [Corola-website/Law/207505_a_208834]
-
izbucniri de amintiri sau de exprimări necontrolate datorate unor stratificări mai vechi sau mai noi de experiență. În aceste condiții are loc întâlnirea cu inconștientul, încercarea de a-l cenzura, autopedepsirea pentru slaba cenzură. Viața interioară devine un domeniu al incoerențelor și confruntărilor, al independenței și libertății, dar și al forței de sine, al deciziilor și cenzurilor, al strategiilor de conduită și de expresie. Cele mai importante transformări în perioada adolescenței le suferă memorarea și învățarea. Adolescentul știe că reproducerea este
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
în noiembrie 1968, unde dialoghează cu Leonid Dimov, Daniel Turcea și Laurențiu Ulici. Onirismul estetic, explica el, recurge la vis altfel decât au făcut-o romanticii și suprarealiștii. Pentru scriitorul oniric visul nu înseamnă un simplu rezervor de imagini. Nu incoerența libertară e preluată de la vis, ci anumite legi sau reguli de structurare. Acum se repudiază dicteul automat și se preconizează producerea textului în deplină luciditate. Respingând formula literară suprarealistă, onirismul românesc din anii ’60 își descoperă afinitățile cu suprarealismul pictural
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
nu crede că ar trebui să iubească un alt soț, nici un alt fiu." 4.2.3. "Statornicia" lor În fine, comportamentul trebuie să fie "statornic". Personajul, pentru a fi credibil, nu trebuie să-și schimbe comportamentul fără motiv. O asemenea incoerență ar păta acțiunea verosimilului. "Rămâne să vorbim de egalitate, scrie Corneille în Discursul pentru Poemul dramatic, care ne obligă să păstrăm personajelor noastre până la sfârșit comportamentele pe care li l-am dat la început: Servetur ad imum Qualis ab incepto
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
imposibil ca o fată tânără de obârșie nobilă, care a primit cea mai perfectă educație, și care este prezentată drept plină de virtuți la începutul piesei, să ia în căsătorie pe ucigașul tatălui său. Un asemenea comportament face dovada unei incoerențe, unei "inegalități" a moravurilor inadmisibile pentru publicul timpului. "Cel puțin nu se poate nega că ea este o Amantă prea sensibilă și fără pudoare contrar bunăcuviinței sexului său și o Fiică rea din fire contrar a ceea ce ar datora memoriei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lipsei de regularitate, în Prefața sa la a doua ediție a lui Tyr și Sidon, tragi-comedie de Jean de Schélandre, din 1628. Ca și Lope, el condamnă unitățile de timp și de loc, a căror respectare atrage după sine uneori incoerențe neplăcute, fie că personajele apar pe scenă fără ca venirea lor să fie motivată, fie că un număr prea mare de evenimente se succed în mod precipitat în aceeași zi. Pe lângă asta, necesitatea de a povesti tot ce s-a petrecut
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
recunoscut că ceea ce fac fiii lor este o consecință a ceea ce au făcut ei înșiși, și că libertatea literară este fiica libertății politice." În numele acestei libertăți a artei refuză romanticii, la fel ca Diderot și Louis-Sébastien Mercier, regulile clasice, subliniind incoerența pe care o generează ele. În mod cert provocator, în fața partizanilor Clasicismului, Stendhal definește "tragedia romantică"83 astfel: "Este tragedia în proză care durează mai multe luni și se petrece în locuri diverse." El atrage atenția că regulile unității de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Blas la Comedia-Franceză, care a dezlănțuit entuziasmul presei, Zola se adresează tinerilor pentru a le arăta că ideologia unei asemenea piese este o vastă înșelătorie, că o morală atât de idealistă nu poate fi decât mincinoasă. Zola subliniază de asemenea incoerențele și aproximările grăbite din Prefața la Cromwell. Tabloul făcut de Hugo asupra celor trei vârste ale umanității și despre cele trei etape literare care le corespund, lirică, epică, dramatică, îi apare puțin probant. Definiția grotescului nu-l satisface deloc. Fără
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]