4,930 matches
-
plecat la serviciu la ora obișnuită, avea mult de mers, aproape patru kilometri și nu folosea niciodată mașina. Mersul pe jos este sănătate curată, spunea el. Intenționa să trăiască o sută de ani și dacă, față de lumea din jur, manifesta indiferență, cu siguranță că se iubea nespus de mult pe sine. De altfel și chipul îi rămăsese insultător de tânăr, la tâmple nu avea nici un fir de păr alb, se conserva, trecea neobservat, se scutea de griji, de implicații de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-și cultive răbdarea. A lăsat să-i scape un oftat de ușurare când a văzut-o pe Carmina venind. Sidonia însă s-a încruntat ușor: Carmina nu-și probase rochia, oare de ce era așa dezinteresată? Ce se întâmpla cu ea? Indiferența fetei i se păru un semn rău. Sidonia i-a petrecut pe cei doi tineri cu privirea de la fereastra bucătăriei. Politicos, Ovidiu a deschis mai întâi portiera ei. O politețe așa de rară la bărbații de astăzi. Ovidiu era totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu știu, vă spun adevărat, mărturisea prietenelor sale, că nu-l mai recunosc pe Ovidiu. Parcă acum mai an trăgeam de el ca de-o mâță moartă, să se prezinte la examene cât de cât pregătit. Traversa o stare de indiferență totală, plutea prin camere, nimic nu i se agăța de mâini. Îi era dor să fie undeva în apropierea unui munte, să încremenească în loc și să fixeze vârfurile încă acoperite de zăpadă și ele să fie o promisiune îndepărtată, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în semn de neputință. Mă privește numai pe mine. Se întoarse brusc spre ea, se sprijini de brațul fotoliului ei. Nu-ți dai seama că, după atâția ani petrecuți împreună, între noi nu se mai poate instala acest soi de indiferență? Că eu nu accept să devii un personaj pe care l-aș detesta? Va trebui să te împaci cu gândul, dragă. Eu deja m-am împăcat cu gândul, nu mi-a fost ușor să te știu al alteia, crede-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apropiate de vârsta lui, știa ce va găsi la ele, un dezechilibru mai acut sau mai lent, născut la granița dintre năzuințele lor și realitate, o femeie ajunsă în a doua parte a vieții era fie disperată, fie indiferentă, o indiferență născută din prea multe cedări, din sentimentul că niciodată nu reușise să aleagă. El, Dimitrie, se ținea cu dinții de un capăt de tinerețe pe care încă îl poseda și-i era mai ușor să-și dirijeze atenția către o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uite toate”... Împăcăciunea pe care o propune oamenilor ca răsplată pentru toate ostenelile sale este robie curată, pentru că el cere toată moșia răzeșilor ca să-și ,,întregească” ce-i al său. La întrebarea: ,,Și noi ce facem?”, boierul răspunde cu o indiferență cinică: ,, Ce vă va lumina Dumnezeu!” Brusc, toți Șoimăreștii pricepură ,,râsul cel bun al Orheianului”. Dialogul dintre Tudor Șoimaru și boierul Stroie Orheianu încordează la maxim dramatismul scenei, grăbind deznodământul. Când Orheianu, sigur că ,,nu va cuteze unul să miște
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai ales asupra suferinței încorporate în opera de artă. Meșterul Manole este conform baladei cel mai valoros dintre constructori: Și Manole zece / Care-i și întrece. El trăiește nu numai drama zidirii soției sale Ana, cât și pe cea a indiferenței domnitorului față de propria sa persoană. De aceea, privită în semnificația ei cea mai profundă, balada Mănăstirea Argeșului este expresia artistică populară cea mai izbutită a laudei spiritului creator, hărniciei oamenilor acestor meleaguri. Valoarea deosebită a baladei rezidă în drama artistului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
domnule, declară emoționată adolescenta strabică. Și bărbați În frac... Unde? Întunericul devenise atât de dens Încât vocea care se auzi venea parcă din pereți, sau chiar din ei, media stranie a tăcerilor lor, a unei mase comune, informe, care Îngloba indiferența glacială a doamnei de lângă geam, zâmbetul vag al lui Flavius-Tiberius, somnul soldatului, consternarea domnului În vârstă și bucuria perplexă a adolescentei. Compartimentul avea ecou, multiplica Întrebarea și adolescenta aduse amănunte În sprijinul miracolului. Am văzut portocale. Erau și câțiva negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deschise fără emoție și bătrânii putură să vadă că Într-adevăr nu se Înșelaseră: fiul lor primise o felicitare muzicală de care nu vor Înceta să se minuneze o bună bucată de timp. Violeta Rancea-Reichler nu se dezmințea nici acum. Indiferența cu care fiul lor parcurse cele douăsprezece rânduri pline de simțire era de bună seamă jucată și nu puteau decât să regrete că nu le-a fost dat să aibă o asemenea noră. Doamna Moduna o vedea chiar În visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
efort vor fi răsplătiți apoi cu mezeluri afumate făcute de mâna lui, cu țuică de pere și cu multe alte finomșaguri care să Îl facă repede uitat, iar lumea să se simtă bine, ca la o Înmormântare reușită. Resemnarea și indiferența vor fi tulburate o dată pe an de Ziua tuturor sfinților. În acea zi, toți sfinții trec prin fața celor mutați din lumea asta Într-un fel de defilare sau procesiune tăcută și demnă, cum se mai Întâmpla uneori de l Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zăpadă. Ce l-o fi apucat? Înainte de a avea un răspuns la această Întrebare, omulețul Îl mai surprinse o dată prin ușurința cu care trecea de la o stare la alta: de la mânie la resemnare, de la imprecație la o anume toleranță, de la indiferență la o vagă curiozitate. De data asta sări ca ars În picioare și Începu să urle: Tovarăș? Io, tovarăș? Cu tine mă? Să mă faci tu pă mine tovarăș! Pă mine, mă? La câțiva ani de la Revoluțiia noastă! A noastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de serviciu. Da, femeie de serviciu, dar în viața lui. Nu și în moartea lui. Brăduț, fiul făcut cu a doua nevastă, l-a văzut în ultimele săptămîni și mi-a povestit că se închisese într-o mîndră, distantă, scîrbită indiferență. Fuma, cu ochii roșii de febră, țigară de la țigară. Ajuta cancerul să i se dilate în plămîni. A murit singur, cu spatele întors la toate, încercînd să-și aprindă un BT. N-a cerut ajutor de la nimeni. Poate că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Șezi, îi spun. Mă mîrîie: Doar n-o să stau ca dogii lui Hette. Cultivatul meu Tano îi știe pe cei doi cîini sculptați de Richard Hette, păzind intrarea în Vila Sonet. Le-a privit cu frățească mîhnire nemișcarea și cu indiferență nemurirea în bronz. Vin mai aproape de drum. Cîțiva băieței încearcă să descifreze inscripția de pe pantalonașii unui puști, fudul că are haine noi. Se chinuie ei cu b, trec la a, sar peste p, ajung la t: "Batistă?", strigă triumfător unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bunul păstor din Miorița. Cu seninătatea lui în pragul morții. Eu prefer acea furie a trăirilor '89-'90. Sînt de acord cu sloganul liberal Alungați lupii! Cu frenetica reacție anticomunistă a "golanilor". Rămîn pe poziții agresiv-ireductibile. Mai bine virulență decît indiferență. O societate civică indiferentă e semnul devitalizării. Arată devirilizarea unui neam. S-a afirmat că abuzurile din perioa... N-am răbdare s-o ascult. Abuzuri? Abuzuri le spui? Cît timp o să le mai spunem crimelor abuzuri? Vorbim de abuz în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de noapte "te iubesc". Pînă am să mor am să cred că sentimentele lua-le-ar dragostea de sentimente! modifică funcțiile creierului, afectează percepția. Mă feresc de ele și de somnifere. Vreau control pe judecata mea. Aici e mai bună indiferența decît... Fără sentimente, fără medicamente. Îți lasă o sete cumplită, un gol în stomac. Veselie fără motiv și ochii în lacrimi, cu motiv. Prin redacția "Orei" călcam somnabulic, indisponibilă (am mai spus-o, dar vreau să mă repet) pentru oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înțepenește un sertar. Atîrnam de-un telefon ca Madona de Copilul Divin. El dirija fluxul și refluxul relației noastre. "Săptămîna asta poți să nu vii, sînt pri-ins. Am spectacole". Mă duceam, totuși. Încrîncenată de-un refuz, de-o amînare, de indiferență. Ne mai vedem noi. La Proxima Centauri, Dințișor". Mă duceam și cînd nu părea prea grăbit să mă revadă, atras, pesemne, de cine știe ce damă de pică. Brelanul tău de dame, Iordan. Mereu scăpai caii simțurilor. Să te îndrăgostești e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
plexului, orientate în jos și subțiate. Amintirea copiilor, ce nu i-au semănat aproape deloc, dar mai ales a nepoților, zgomotoși și insolenți, era tot mai ștearsă. Mai degrabă imaginea lor îi lăsa un gust nedecis, amestecat, de neputință și indiferență. Gândul că fiica lui era atât de diferită de el, că n-o putea recunoaște în nimic care să-i aparțină, nu-l mai deranja acum. Totuși, o indiferență iritantă plana vizavi de persoana ei. De la o vreme scrisorile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
imaginea lor îi lăsa un gust nedecis, amestecat, de neputință și indiferență. Gândul că fiica lui era atât de diferită de el, că n-o putea recunoaște în nimic care să-i aparțină, nu-l mai deranja acum. Totuși, o indiferență iritantă plana vizavi de persoana ei. De la o vreme scrisorile de la ei zăceau nedeschise pe un colț de masă. Cu timpul, au încetat complet să mai sosească. La ce bun!? Poate mă cred deja mort. Și în fond sunt deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din clipele în care, împietrită, stătea cu bicicleta furată în fața elevilor și profesorilor liceului din care fusese apoi exmatriculată, dar și dezlănțuirea nebună pe care a simțit-o în cușca pieptului, de fericire, de libertate, de ură, împotriva profesorilor, de indiferență pentru părinții care o implorau să nu se mai masturbeze, lăsând-o să-și aleagă în fiecare noapte pe cine voia, pe vânzătorul de la cofetăria grecului, pe poștașul student de la arte plastice, pe bătrânul profesor de latină, goli și cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nefericire sîntem deja vînduți, ți o spun pe șleau, chiar dacă s-ar putea să sune cinic. Asta ne-a fost întotdeauna soarta, am ținut întotdeauna morțiș ca alții să ne poarte de grijă, să se ocupe de problemele noastre, încît indiferența față de propriul destin și propria soartă ne-a intrat în instinct, făcîndu-ne să părem handicapați în ochii străinilor. — Dacă e chiar așa de neagră situația, zice Sena, de ce n-ați putea s-o schimbați chiar dumneavoastră? Știți bine că de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai departe. Se obligă, de pildă, să scrie sonete în care nu numai fiecare vers, ci și fiecare cuvânt din fiecare vers să înceapă cu o literă a numelui său: „Distrugere demență detracare / Orgie onanism oligofren / Matol matoală mofturi miștocare / Indiferență ins ipochimen / Nu ne negăm nesocotind natura? / Iluziile iscă isterii? / Cu ce curaj comandă corcitura / Denaturând divine datorii? / Indu ispita iederii hilare / Amplifică-i alura alarmant / Mizeria mustiva mult mai mare / Asupra ahtiatului actant / Nimicnicia neamul nu-l nutrește / Trufia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
țesătura lor ideea de asasinat și de moarte: „carnea leneșă / toarce fierbinte // viermele // iese după pradă...“; „am dat numele tău unei flori / ce s-a uscat / și a murit“; „ca un vierme minuscul / am încercat / să îmi ucid amantele / prin indiferență“; „un strigăt venit de mult mai departe / mestecat în gura ta / ucide memoria celor neîntâmplate“; „spre miazănoapte catarge / de pescari morți ce / nu lasă să se / împrăștie putreziciunea“; „o moarte firavă / mi se strecoară pe sub ușă“; „aveai chipul înecaților / uriași
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la fel de hazardate, ale lui Gheorghe Postelnicu se referă la literatură și, la un moment dat, la propriile sale scrieri: „Cărțile mele sunt răspunsul la oportunismul și lașitatea dinainte de 199 și la o parte a lumii de azi, devenită imbecilă prin indiferența față de cultură, fapt care dezvoltă, ca în locurile neaerisite, o entitate monstruoasă, numită limbaj dezacordat și cacofonic.“ Cum adică răspunsul la o parte a lumii de azi? Nu pare cam dezacordată și cacofonică această exprimare? Incercare de a atrage atentia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca să le asculte vociferările. Sînteți niște boi, niște animale abrutizate. Îmi bat gura degeaba cu proștii. În afară de rachiu... Nu te supăra, dom' doctor, îmi dai un pic de rachiu? Paharele sînt umplute din sticla gestionată de Tureanu. Concesivi, bețivanii arată indiferență la chestiile astea superioare. Nouă nu ne trebuie Mercedes. Și nici măcar Dacia. Pe muiere o căpăcesc de cîte ori am chef și ea înghite cu noduri. Nu-mi trebuie alta, că mă înădușă destul una. Nu vorbesc de voi, vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
brațe la Sfînta Maria și șoptea abia auzit: Și al meu are... Nu chiar așa din aur ca Iisus, dar, așa, un picuț tot are. Judecătorul lui Bostan Iosif Bostan s-a prezentat la proces cu un sentiment ciudat de indiferență. Pierduse la prima instanță la Judecătorie și era convins că nici la Tribunal nu va cîștiga. Își făcea socoteli și scenarii care implicau plătirea la fisc a celor 15.000 Ron care i se solicitau. Bostan urmărea Judecătorul cel Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]