3,194 matches
-
am întrebat eu. — Nu prea știu. Era straniu și fantastic. Era o viziune a începuturilor lumii. Grădina Paradisului cu Adam și Eva - știu și eu? -, era un imn închinat frumuseții trupului omenesc, masculin și feminin, și o laudă Naturii sublime - indiferentă, frumoasă și crudă. Îți dădea un sentiment îngrozitor al nemărginirii spațiului și al nesfârșirii timpului. Pentru că pictase pomi pe care îi văd în fiecare zi în jurul meu, cocotieri, smochini indieni, poinciane cu florile stacojii, cei ce dau perele avocado. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sau se destrămau ca și când niște mesageri drăcești ar fi umblat permanent de la o masă la alta, țesând urzeala Răului. Într-un colț al mesei celei lungi În schimb, un grup de patru muștrii rămăsese cufundați Într-o ciudată apatie. Păreau indiferenți la scârbavnica exaltare a cărnii izbucnită de jur Împrejur. Ședeau potoliți, vorbind În șoaptă, Îndeletnicindu-se În aparență cu golirea micului urcior din fața lor. Nici veșmintele lor nu se potriveau cu mediul. Purtau niște haine obișnuite, fără culorile bătătoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vrei să spui când Îmi zici că m-am schimbat, nutresc aceleași sentimente față de tine. ROSALIND: Dar mie Îmi pari schimbat. GILLESPIE: Acum trei săptămâni ziceai că-ți place de mine fiindcă am o mutră atât de blazată și de indiferentă. Am aceeași mutră. ROSALIND: Dar nu ești indiferent față de mine. Îmi plăcea de tine fiindcă aveai ochi căprui și picioare subțiri. GILLESPIE (disperat): Sunt tot subțiri și căprui. Ești o vampiriță, asta-i. ROSALIND: Tot ce știu despre vampiri este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
este și visul lui. După masă se întind în pat și continuă să citească din Camus, pe care îl citesc oricum tot timpul. Se opresc la pasajul unde pentru condamnat ia naștere o lume care i‑a devenit pe veci indiferentă. Iar condamnatul se gândește la mama lui. Rainer însă se va gândi - este alegerea lui - la Sophie. Apoi se vor pierde în pădure, departe de obiectivul camerei de luat vederi. Sophie spune că, după vacanță, mama ei o s‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și a acțiunii epicuriene. Scutiți de dureri, preafericiți, impasibili, autosuficienți, autonomi, indiferenți față de tot ce nu-s ei, lipsiți de pasiuni, ei îi îndeamnă cu atât mai mult pe oameni să se ocupe de ei cu cât nici nu le pasă de viitorul și de destinul lor. Asemenea concepții fac imposibilă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
aducere aminte, ne arată direcția în cazul în care înțelepciunea ne ispitește cumva... -8- Despre buna utilizare a durerii. Ce-i de făcut cu răul într-o lume fără zei sau, mai curând, într-o lume în care zeii sunt indiferenți la această problemă a oamenilor? Cu răul și variațiunile pe această temă: durerea, suferința, necazul, negativitatea, întristarea? De altfel, ce se ascunde sub acest termen la Epicur? Cuvântul nu apare niciodată, epicurismul nu este câtuși de puțin o filosofie prescriptivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ar ajunge o ipotetică suliță aruncată de un om cu o putere extraordinară după ce trece de hotarele lumii? Sfârșit al oricărei transcendențe, instaurare a imanenței celei mai totale: evident, chiar dacă Lucrețiu se înclină în fața zeilor epicurieni compuși din materie subtilă, indiferenți în beatitudinea lor și instalați în interlumi, ateismul s-a născut deja. Ideea morții zeilor progresează, la fel și cea a morții lui Dumnezeu, care permite nașterea oamenilor și a puterii asupra destinului lor. A ști să trăiești presupune să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și Après-midi d'un faune rămâne la un nivel liric foarte ridicat. Dar poezia lui Mallarmé era servită de o intelectualitate unică. Domnul Arghezi nu era pregătit pentru asemenea îndrăzneli. Ambiția domniei-sale de a ne da din strofă sonoră chipul indiferent al lucrurilor, și nu aceste lucruri în absolutul lor, nu-și dă, în cele din urmă, dificultăți altele decât își îngăduiește modista, creatoare de flori de sârmă. Totuși, ideile plein-air ale d-lui Arghezi au izbutit să facă din d-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de ele. De aceea ne putem considera cu drept cuvânt umaniștii cei noi, umaniști moderni: nu opuși dar, sigur, distincți de umaniștii clasici. (1958?) AFORISME Matematicile, la fel cu celelalte activități omenești, ridică probleme de stil care nu pot fi indiferente filozofilor culturii. * Matematicile pun în joc puteri sufletești nu mult diferite de cele solicitate de poezie și artă. * Operele matematice robesc și încîntă, întocmai ca operele pasiunii și imaginației. * Michel Angelo (acest got italian) vorbește undeva de sentimentul de care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dar avea un nepot! În sufletul lui încerca să-l ierte pe Silviu pentru felul cum se purtase cu Claudia și se simțea răspunzător față de ea. Oare sentimentele lui vor deveni mai puternice de acum încolo sau îi va fi indiferentă? Va reuși să o iubească din nou? Încă îl mai atrăgea cu frumusețea ei și poate a judecat-o greșit. Poate! A oftat prelung, dorind să scape de povara acestor gânduri și după ce a parcat mașina în garaj, a urcat
FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364438_a_365767]
-
încerc să-i văd cum arătau pe vremea copilăriei și am observat că mulți mai păstrează în ochii privirea de copil nevinovat. În mine încă se mai afla lumea mirifică a copilăriei și poate de aceea niciodată nu pot rămâne indiferentă în fața unui copil și mă simt fascinată de zâmbetul lui. Datorită amintirilor mele din copilărie, care năvalesc destul de des în mintea și inima mea, nu m-am simțit niciodată o dezrădăcinată de locurile natale chiar dacă am trăit departe de ele
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
sunt cu totul altceva decât ceea ce bănuim la început?” Un simplu gest Relațiile interpersonale sunt un capitol important al vieții de credință. Nevoia de părtășie a omului este veche de când lumea. S-ar putea ca de multe ori, să trecem indiferenți pe lângă semeni pentru care un simplu gest din partea noastră ar putea face o mare diferență. Povestirea de mai jos este cel mai bun argument în favoarea faptului că indiferenta nu ar trebui să își găsească loc în apanajul creștinului. A te
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
veche de când lumea. S-ar putea ca de multe ori, să trecem indiferenți pe lângă semeni pentru care un simplu gest din partea noastră ar putea face o mare diferență. Povestirea de mai jos este cel mai bun argument în favoarea faptului că indiferenta nu ar trebui să își găsească loc în apanajul creștinului. A te opri din drum pentru a te bucura cu cei ce se bucură și a plânge cu cei care plâng înseamnă până la urmă, a fi capabil să îți asumi
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
suntem mult mai emotivi decât lăsăm să se vada.Avem atât de multe de spus și totuși prea puțini trecem de cunoscutul nod în gât. În ochiul fiecărui bărbat puternic joacă o lacrima.Si în inima oricărei femei reci și indiferente ,vibrează o coardă. Trebuie doar să fii atent la... reverberații și acorduri. Bărbatul nu este îngrozit de lacrima care-i alunecă pe obraz ,ci de faptul că buzele care ar trebui să guste acea lacrima...nu există. Și o femeie
UN ALTFEL DE INTIMITATE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364455_a_365784]
-
gura de mizerie și ură, animalule! Prinsă ușor de cot de mâna avocatei, care o împingea cu blândețe spre ușa deschisă, Violeta a întors încet capul, dreaptă, mândră și disprețuitoare, depărtându-se cu pași egali, părând a fi calmă și indiferentă. Cartuș clocotea de ură, așa cum l-a simțit fosta nevastă, neputându-se manifesta prin cuvinte ori gesturi. Era sigur că va pierde acele lucruri și avea teamă că vor fi probleme și cu autoturismul. Dar, mai mult, o ura pentru
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
am mirat și noi, când v-am văzut cu această micuță. Păsărelele tăcură și ele câteva clipe, dar își reluară trilul melodios și vesel. Oamenii și animalele încinseră iar hora și la auzul trilului duios, îngerii li se alăturară, părând indiferenți față de bucuria Mariei și-a lui Ion. Și așa, din ziua în care Maria și Ion au ieșit cu fetița prima oară, bucuria și veselia li se citea pe față și nicicând nu s-au mai plâns de supărare și
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
o femeie care aduna frunzele căzute din copaci. Îți vom da două mii cinci sute de euro. Vom face bani buni cu el. - Vă rog să plecați! Nu v-am cerut informații și nu mă interesează nimic! Am luat atitudine ușor indiferentă sperând că le voi schimba planurile. - Bun! zise unul dintre ei pe un ton autoritar. Ne vei căuta tu, sunt convins! Să plecăm! - Luați-l și să nu vă mai văd pe aici, nemernicilor! m-am răzgândit pe loc. Dar
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
și la micuța coastă asfaltată, dar puțin deteriorată. Cu privirea ridicată și fascinată, porniră cu pași înceți. Imaginea sublimă a lui Decebal din piatră, zidit pe munte, cu fața spre Dunăre, ca un adevărat străjer, îi tăie respirația Adrianei. Statuia indiferentă și eternă privea țintă în zare, cuprinzând întreaga panoramă a Cazanelor Mici. - Oauuu! Doamneee! Este superb, n-am cuvinte! Exclamă Adriana. - Da, este într-adevăr superb și te lasă fără respirație. Deși am fost de atâtea ori aici, de fiecare
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
Atenție scriitori, se fură! Internetul oferă cu generozitate spații în care scriitori cunoscuți, mai putin cunoscuții iar unii chiar anonimi să publicam și să ne facem cunoscute scrierile supunandu-le admirației, indiferentei sau dezaprobării din partea unui public de cele mai multe ori anonim, iubitor de literatură sau doar interesat de ea. Asemenea multora folosesc din plin această oportunitate fără a ma gândi că cineva ar putea să atenteze la un bun ce-mi aparține
ATENTIE SCRIITORI SE FURA! de DORINA STOICA în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362907_a_364236]
-
pot! Simt că explodez. Aici, în mijlocul câmpului în cel mai nenorocit loc, mașina mea face pană! Incredibil! Deschid porbagajul. Scot roata de rezervă și mă apuc de treabă. Cricul se afundă în noroi. Daaa... strada nu e asfaltată. Primăria este indiferentă la cererile noastre. “Cine v a pus să vă faceți case acolo?”, parcă aud glasul primarului. Dacă acolo am avut pământ... ce era să fac? Doar e intravilan și nu eu am decis asta. Nu mai pot. E o zi
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
O.N.G. - urile care cică se ocupă de cei în suferință, se zice! În realitate fiecare caută în primul rând avantajele personale și doar după aceea se vor ocupa de...alții. Noi cetățenii! Surprinzător sau nu, în cele mai multe cazuri trecem indiferenți peste cazurile din jurul nostru. S-au văzut destule cazuri când nici vecinii nu știau despre cineva de lângă ei. Aleșii neamului nu cunosc nici necesitățile din colegiile unde sunt aleși. Omul ca orișice ființă are nevoie de hrană în fiecare zi
TUTELA COMUNITĂŢII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363355_a_364684]
-
Proza > DILEMA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului DILEMA Clipele, aerul căpătaseră consistența melasei și vara își târa alene trupul de iguană pe străzile orașului, etalându-și splendidele culori, sub privirile indiferente ale trecătorilor toropiți de căldură. Sclipirea de șiș a luminii dezghioca totul, până la ultima fibră, până la albul osului, nelăsând pe nicăieri vreo umbră de îndoială. Pe terasele înșirate ca mărgelele pe ață de-a lungul fiecărei străzi, locurile de la mesele
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
Creștinii au fost cei mai fervenți misionari, nicio altă religie nu și-a trimis preoții pe întreg globul, și asta din generozitate, pentru că voiau să-l salveze de iad și pe ultimul băștinaș din Pacific. Prin comparație, musulmanii erau niște indiferenți. În Spania, pe vremea maurilor, coexistau trei religii fără nicio problemă - musulmani, creștini și iudei. Unii numesc asta toleranță, dar eu afirm că este indiferență și chiar egoism - voiau să păstreze raiul musulman numai pentru ei. Ei bine, în momentul
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]
-
în cazul ăsta nu veți fi iubiți niciodată, de nimeni! Dar să dea Dumnezeu să nu vi se întîmple așa ceva! Dar asta va depinde de cît de tare vă iubiți voi pe voi înșivă. Eu nu vă urăsc, îmi sînteți indiferenți, sînteți niște străini pentru mine, cu toate că îmi purtați numele. Nu credeți că ar fi cazul să vi-l schimbați? Și mă miram eu de ce nu vă iubea nimeni din rudele mele, nici Lică, nici Dia și nici măcar Măriuța din Sîrbești
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
toamne de umbrele rupte”, fie prin „zări învăluite în singurătate”. Căutătoare de himere topice, Dana Borcea aduce prin poezia ei un elogiu atât literaturii în general, cât și limbii române în special, căreia îi descifrează unele taine pe lângă care trec indiferenți atâția oameni, atât de mulți poeți contemporani: Dacă peste iarnă vom scăpa muririi Care înălțime ne va rechema Suntem ca și iarba supuși putrezirii Sau întindem aripi dincolo de nea Se cuvine să mai scoatem în evidență o trăsătură a poeziilor
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]