56,780 matches
-
și cu Furgoteiu. Oamenii lui trecuseră de partea intrusei, a posibilei agente, a acelor care-i voiau căderea. într-o astfel de aventură, Gilda nu intra pentru prima oară. Cu complicitatea unei bibliotecare, pătrundea în- tr-un orfelinat, condus de un individ care-i avea la mână pe grangurii orașului, pentru că le oferise, ilegal, diplome de bacalaureat. Din acea poziție, își angaja neamurile pe posturi influente și decizionale, asemuindu-se și el cu tiranul, căci în fiecare instituție se formaseră tirănei. în
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
că cenzorii îi admiseseră special foiletonul, să aibă dovezi irefutabile că o ziaristă ca ea sapă la rădăcina regimului. Deși o urmăreau și-i dădeau dovezi că e supravegheată, se temeau totuși de opinia ei. Acum, o relicvă a acelor indivizi, se afla într-o situație confuză. Ar fi vrut să o intimideze, dar nu știa cum. Furgoteiu se găsea într-o grea cumpănă. Nu voia să dea înapoi, dar nici să exagereze cu exigența. Marconienii își mai aduceau aminte că
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
ambiguitate amuza(n)tă. Apoi, pare în afara oricărui dubiu că (datorită repetării ușor modificate a celei de-a doua silabe în final), cuvântul pare un soi de diminutiv sau hipocoristic și, prin aceasta, ne invită să ne închipuim că un individ care se numește mopete nu poate fi egoist sau ranchiunos, trebuie negreșit să fie un personaj drăguț, simpatic și bun dacă se numește așa. Nu mai e cazul să stăruim asupra posibilității - remarcate adesea - ca acest substantiv propriu să fie
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
neutru, vag (auto)ironic, de dare de seamă referitoare la lucruri... inimaginabile. Căci întâmplările care se petrec în acest univers ciudat sunt în parte nevinovate, în parte neliniștitoare și chiar dramatice, cu atât mai mult cu cât se întâmplă unor indivizi banali, obișnuiți și nu unor eroi excepționali. Treptat ajungem să nu mai putem spune în ce fragment de lume ne aflăm, și atunci ne cuprinde o bănuială, care corespunde, fără îndoială, intenției scriitorului: că această lume făcută din bucăți nu
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
spune în ce fragment de lume ne aflăm, și atunci ne cuprinde o bănuială, care corespunde, fără îndoială, intenției scriitorului: că această lume făcută din bucăți nu este o lume imaginară, ci este lumea noastră de toate zilele, lumea oricărui individ anonim, că aici ne putem întâlni cu vietăți ca pisifonele sau putem fi urmăriți de umbre amenințătoare, (vezi ipostaza rea a câinelui de aer), că aici, pentru vini necunoscute, putem fi devorați de "amintiri mocnite", ce preschimbă gândurile în "mari
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
a ridicat de la masă. Dacă ai nevoie de ceva, dă și tu un bip și îți trimit șoferul! mi-a spus, amical. în urma lui a mai plutit o vreme dâra consistentă de Egoiste, Chanel,și zâmbetul lui compătimitor față de împleticeala indivizilor low profile, care și-au mâncat mălaiul în comunism. - Nu te lua după Daniel! a spus, împăciuitoare, Nana.Tu n-ai nevoie să fii tot timpul cu ochii pe profit, ca el! Tu încă lucrezi, pensia lui Petru vă ajunge
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
lipicioase cu țipete tandre cu pleoape ce încă se mai zbat pe care le va-ngropa de vii (pesemne mai pline de viață veșmintele decît tine). Călătorie în munți Plin de sine muntele-acesta care strangulează șoseaua îndesat indigest cum un individ gata să-njure să-mbrîncească să te joace-n picioare însă dincolo de masa lui trivial-opacă se-ntinde-o pajiște de aer diafan din care pornește drumul mult căutatul drum Doamne adevăratul drum al vieții fără munte n-ar fi fost cu
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
proză, abilă și subtilă. îl percepem astfel pe Ștefan cel Mare prin fizicul sau boiul său (păr bogat, prins uneori cu bentiță, dar lăsat de obicei liber, în plete lungi, ondulate; nas cărnos, trup cu răni), apoi prin psihicul său: individ cu răbufneli și frustrări, despotic adesea (pentru ipostaza dizgrațioasă de capricios pledează, de pildă, pasiunea lui Ștefan cel Mare pentru obiectele italiene, pentru a le obține fiind în stare să poruncească jefuirea ,legală" a italienilor trecători prin Moldova, uneori chiar
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
nu în vreun alt fel de utilitarism), lumea ar fi cu adevărat plictisitoare. Așa, rămasă în permanență în stadiul ipoteticului, desfășurîndu-se ca actualizări accidentale, dînd impresia fatalității, ea lasă măcar impresia contribuției, chiar și fără nici un fel de deliberare, a individului. În treacăt fie zis, cum să ne explicăm altfel amestecul ciudat - firesc să-i mire pe mulți - dintre pasiunile muzicale ale lui Caragiale și voluptatea coborîrii în elementar. În Berlin, concertele din Beethoven și icrele, ca să vorbim metonimic, sînt obsesii
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
să fie" și cu hazliul cântec despre falsa moarte a diavolului, ne putem întreba dacă suicidul lui Ghiță nu e un simplu artificiu de stil. Oare nu cumva, insidios, Hasdeu renunță să-i mai caricaturizeze pe Maiorescu și Urechia ca indivizi contemporani lui, luându-i peste picior ca lectori (atemporali, deci)? Citite una după alta, cele două nuvele seamănă, dintr-o anume inerție. Privindu-le independent, au finaluri opuse. Jocul narativ al morții are farmecul său. E de luat în calcul
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
zile ale noului mileniu - sub raportul meritelor sale incontestabil majore. Asta, deși îi urmărisem constant activitatea, plină de contraste și mult prea vastă spre a fi cuprinsă toată. Mi-am dat seama că Pavel Șușară trebuie considerat nu atât ca individ, cât ca fenomen. Fenomenalitatea lui constă în multitudinea activităților pe care le acoperă, îmbinată cu o extraordinară forță vitală care îi asigură mișcarea, dinamismul, neastâmpărul, curiozitatea intelectuală. Ele îi hrănesc voința de a fi implicat în multe și de toate
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
său asupra bovarismului, unii se poticnesc în chip ridicol, alții cad și se zdrobesc. Soarta comunismului îmbină ambele consecințe, mai instructiv și mai fastuos decît orice altă experiență umană. Rațiunea monștrilor naște somn. Amoralismul societăților totalitare decurge din anularea libertății individului, înlocuită printr-un sistem implacabil de constrîngeri. Supraviețuirea insului este condiționată strict: ori se supune, ori moare. Și pentru că cei mai mulți preferă să trăiască, a trăi devine sinonim cu obediența, iar în cazuri mai drastice - cu lașitatea sau cu vînzarea. "Omul
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
de sfere aprinse-și înstrunară glasul Cîntam neostoita muncă și lumea ce plutea sub mine, în adîncimi ce s-au născut Din dragoste, cîntam să-mi mîngîi trudiții frați, și-n mulțumirea că le zîmbisem, am crezut." Voința egoistă a individului s-a topit într-un elan magnific al tuturor. Ideea comuniunii mistice a sufletelor e concretizată poetic în ultimul său volum, Mâinile, în imaginea mâinilor formând un lanț magic care încinge pământul. în schimb, singura poezie de iubire cu adresant
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
inacceptabilă încăpățînarea cu care Camil, în Suflete tari, vrea să insinueze că o femeie (Ioana) ar putea să împingă la sinucidere un bărbat îndrăgostit (Andrei Pietraru), de parcă întreaga vină ar putea să aparțină altuia decît lui, un labil și complexat individ căruia idealul de a-și dărui sufletul iubitei este confundat cu idealul de a o domina fără rezerve. Oare să nu fi știut Camil că femeia nu poate fi autorul moral al nici unei sinucideri, cum nu poate fi nici instigatorul
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
cu puzderia de candidați are un singur scop: să tulbure cât mai mult apele, să buimăcească cu totul electoratul și așa foarte bulversat și dezamăgit de prestația conducătorilor săi. Să ne întrebăm: ce caută acest Plugaru în cursa prezidențială? Un individ certat cu legea și bunul simț (vă amintiți cazul de câțiva ani în urmă când ia buzunărit de bani pe niște bieți oameni, promițăndu-le construcția apartamentelor). Din implicațiile sale politice din ultimul timp reținem doar organizarea împreună cu Iu. Roșca și
PERICOLUL CARE NE PÂNDEŞTE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380637_a_381966]
-
tocmai SPIRITUL omului. Dacă MINTEA este mereu temporală (și uneori temporară), fiind mereu obligată să se supună noțiunii de TIMP, SPIRITUL ar putea fi singurul element care aparține lumii materiale dar care poate păcăli timpul. Cu alte cuvinte, atunci când un individ are atât un nivel spiritual ridicat, cât și o minte foarte puternică, dar în special atunci când cele două elemente au făcut deja corp comun, se prea poate ca SPIRITUL omului dintr-un “moment de timp” din viitor să-și poată
CÂTEVA CIUDĂȚENII ALE TIMPULUI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380690_a_382019]
-
suprafața unei sfere (cum ar fi o planetă de exemplu), informația aflată la un moment dat pe suprafața acesteia este valabilă oricărui „timp” și oricărui punct de pe sferă, în orice direcție. Poate că tocmai această ipoteză ar demonstra de ce anumiți indivizi sunt răi sau buni pe toată durata vieții lor, pentru că, indiferent de momentul perceput de MINTEA lor sau a unui observator din exterior, SPIRITUL individului este mereu același în oricare perioadă de timp și este definitoriu pentru acesta. Mergând pe
CÂTEVA CIUDĂȚENII ALE TIMPULUI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380690_a_382019]
-
punct de pe sferă, în orice direcție. Poate că tocmai această ipoteză ar demonstra de ce anumiți indivizi sunt răi sau buni pe toată durata vieții lor, pentru că, indiferent de momentul perceput de MINTEA lor sau a unui observator din exterior, SPIRITUL individului este mereu același în oricare perioadă de timp și este definitoriu pentru acesta. Mergând pe acest raționament, pentru SPIRIT, timpul nu există. În schimb, pentru MINTEA omului, timpul are cu totul altă semnificație, din raționamente practice. Un alt exemplu, bolnavii
CÂTEVA CIUDĂȚENII ALE TIMPULUI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380690_a_382019]
-
există și este liniar sau sub forma unei sfere, dacă lumea în care trăim este singură și unidimensională sau dacă există o infinitate de dimensiuni paralele. Însă ceea ce ar putea fi important, mergând pe acest raționament, este faptul că fiecare individ, în funcție de nivelul personal de evolutie spirituală , dar și în functie de deciziile pe care le alege în fiecare moment perceput de MINTEA lui, mai mult ca sigur că va genera efecte importante nu doar în viitorul omenirii, dar poate că
CÂTEVA CIUDĂȚENII ALE TIMPULUI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380690_a_382019]
-
Literatura > Eseuri > OAMENI ȘI OAMENI... Autor: Paul Gheorghiu Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului Există foarte multe persoane pe lumea aceasta despre care se poate afirma, în reală cunoștință de cauză, faptul că respectivii indivizi sunt lipsiti în totalitate de caracter. Și acest lucru nu îl spune doar cineva anume, ci o întreagă colectivitate sau, uneori, chiar întreaga comunitate sau societate. Apoi, inevitabil, urmează întrebarea noastră (justificată): oare cine și-ar mai dori să-și
OAMENI ŞI OAMENI... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380705_a_382034]
-
Și acest lucru nu îl spune doar cineva anume, ci o întreagă colectivitate sau, uneori, chiar întreaga comunitate sau societate. Apoi, inevitabil, urmează întrebarea noastră (justificată): oare cine și-ar mai dori să-și petreacă timpul în preajma unor astfel de indivizi? Și, totuși, paradoxal și complet ilogic, ne simțim atrași de unii dintre ei. Iar atracția este tot atât de puternică precum este atrasă insecta de lumina becului aprins în mijlocul întunericului. Evident că nu avem cum să nu ne întrebăm: oare ce ne
OAMENI ŞI OAMENI... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380705_a_382034]
-
chiar și atunci când am toate justificările să-l evit, îmi stăvilesc rapid pornirea logică. Logica și mintea nu sunt întotdeauna cele mai puternice arme. Poate mai degrabă curățenia sufletului. Unii se grăbesc să justifice acest comportament prin faptul că acești indivizi ar trebui să fie, de fapt, așa zișii “vampiri energetici”, căci aceștia doar cu astfel de lucruri se hrănesc. Dar poate că lucrurile nu stau tocmai așa. Poate că oamenii lipsiți de caracter, în toată slabiciunea lor, au mereu nevoie
OAMENI ŞI OAMENI... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380705_a_382034]
-
Acum să analizam mai atent afirmația prietenului. Dacă banii nu reprezintă nimic, fiind simple bucăți de hârtie, având doar valoarea hârtiei folosite ca suport, iar dacă omului îi lipsește această non-valoare, înseamnă că, de fapt, altceva ar trebui să dețină individul în schimb, iar aceasta este tocmai valoarea adevărată. Mai exact, ne referim la valoarea umană, etică, spirituală. Într-adevăr, se prea poate ca un om care are mai tot timpul portofelul gol, să aibă totuși parte de cealaltă formă de
VIAŢA CA O ILUZIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380706_a_382035]
-
mai sinchisește să păcălească sau să fure puțin, căci în felul acesta nu mai are timp să se bucure de ceea ce a furat. Acum, omul păcălește sau fură la scare mare, mai mult ca oricând, căci odată ajuns la putere, individul se și înfruptă din cornul abundenței precum o pasăre de pradă devorează animalul vânat. Dar trebuie consumat totul, rapid și până la ultima bucățică. Nimic nu trebuie să rămână celorlalți! Și nu mă refer că ar trebui să rămână celorlalți pentru
DESPRE LĂCOMIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380710_a_382039]
-
fel. Iar vorba machiavelică “scopul scuză mijloacele” va deveni deviza vieții, un obiectiv și un țel. La urma urmei, ce mai contează cum au fost “facuți” banii, contează doar că nimeni și nimic nu mai poate sta în calea bunăstării individului și a familiei lui, căci cine mai are curaj în ziua de azi să îl mai ia la întrebari pe miliardarul de carton? Poate că ne vom pomeni în viitor cu legi noi, unele care vor incrimina textul Bibliei, atunci când
DESPRE LĂCOMIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380710_a_382039]