1,115 matches
-
Răsare soarele, regia Dinu Negreanu, domnea frăția de arme sovieto-română... Valurile Dunării este Casablanca filmului românesc. Cei doi bărbați, unul încadrat într- o activitate subterană, organizată și periculoasă împotriva hitlerismului, Viktor Laszlo - locotenentul Toma, celălalt un „particular”, dur și aparent individualist, stăpân de restaurant-șlep, fumător țigară de la țigară, Rick - Mihai, care ajunge, în final, să-l ajute pe „profesionistul” din Rezistență. Femeia dintre ei, Ana, îl pierde pe Mihai, tot așa cum Ilsa (Ingrid Bergman) îl pierde pe Rick (Humphrey Bogart), Irina
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ca Făniță, care nu înțeleg mersul istoriei. După ce a câștigat niște bani buni ca oier (zonă necooperativizată), Făniță revine în satul lui pus pe afaceri. Tânărul e isteț, muncitor, are simțul comerțului și al reclamei. Un singur mare „defect” : e individualist, vrea să fie întreprinzător particular. Toate încercările lui „capitaliste” de a vinde oglinzi, gogoși, ouă sau ciuperci sunt sortite ridicolului. Filmul urmărește discreditarea ideii esențiale de liberă întreprindere, precum și a celei de câștig obținut exclusiv din comerț, fără a avea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
chiar îndemânarea corespunzătoare.Ea are puterea de a-ți reda personalitatea, izvorăște dintr-ul mediu nesecat de creativitate. Totuși, se manifestă cel mai mult sub formă de nuclee urbanistice. ”Obiectul arhitectonic izolat așa cum scrie esteticianul Rudolf Arnheim aparține unei civilizații individualiste. În cadrul ei, clădirile ori se ignorau vizual, ori se concurau între ele; rareori introduceau un rudiment de ordine în ambianța urbană”(„Dinamica formelor arhitectonice”). Frumos ar fi să fie tratate clădirile precum ființe umane, femei și bărbați, care să atragă
Știm noi ce e arhitectura?. In: Apogeul by Bogdana Metelescu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1798]
-
Haas și alți neofuncționaliști au fost nevoiți să reintroducă în ecuație factorul politic, neglijat de Mittrany în favoarea tehnocrației. Influența marilor proiecte ideologice asupra birocrației guvernamentale era, desigur, în declin, însă neofuncționaliștii au admis că logica spillover este influențată de calculele individualiste ale actorilor și, pentru a se concretiza, are nevoie de voință politică. Haas a insistat asupra necesității de a se găsi modalități de stimulare a comportamentului cooperant, într-un mediu internațional confuz, caracterizat de incertitudine în privința relației scopuri-mijloace. Într-un
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
contestă presupunerile certitudinile, construiește, face și reface, găsește modalități de a face lucrurile în mod diferit, se plictisește la sarcinile de rutină. * Independența. Creativul are locus-ul intern al evaluării, nelăsîndu-se ușor perturbat de influențele și opiniile externe. Individul independent este individualist, stabilește propriile sale reguli, capabil să se descurce singur, fără ajutor („self-sufficient"). Se acceptă pe sine, nu-1 preocupă impresiile pe care le produce asupra celorlalți, neinhibat, nu ezită să se îmbrace în mod deosebit, este posibil ca uneori să nu
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
unei puteri politice maxime, nelimitate, în mâinile conducerii executive supreme. Tocmai constatarea necesității de a limita puterea de stat a constituit punctul de plecare al unor concepții politic radical opuse etatismului, concepții având cu totul alte implicații și efecte ; teoriile individualiste care își au originea timpurie în ideile iluminismului anglo - saxon și care s-au dezvoltat cu precădere în cadrul gândirii britanice și americane. În cadrul acestor teorii, scopul statului și al conducerii politice nu este nici realizarea unui presupus Bine general, conform
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
dezaprecierile, prezintă o vie tendință de a domina în relațiile cu ceilalți, de a se impune,iar când se confrunt[ inevitabil cu deyaprob[ri devin adesea furioși, uneori rușinați și posibil depresivi. <footnote Pentru indivizii centrați doar pe scopurile lor individualiste, normele morale au semnificația unor cerințe footnote> 3.4.2.Responsabilitatea Fiecare individ trebuie să facă efortul moral de a vedea, alături de interesul lui personal, și interesele generale ale colectivității din care face parte, ale societății de a prevedea și
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
a personalității morale. Impulsivitatea, precum și brutalitatea și violența, mania necontrolată, ura și invidia dar și toate manifestările care mărturisesc lipsa manierelor, a rafinamentului produc daune și suferințe, atmosferă incomodă ori jenantă. Manifestările puternic condamnabile ale nestăpânirii de sine sunt pornirile individualiste, abuzurile și violențele, tot ceea ce în popor se blamează.Cauzele originare ale acestor defecte morale țin cu deosebire de lipsurile din educația în families au în mediul macrosocial al evoluției copilului și tânărului. Iată de ce se impune ca principală valoare
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
nația devine un tot organic construit pe comunitatea de destin, statele se retrag și din Bisericile naționale, dat fiind că aceste biserici (protestante) nici nu sunt, de fapt, biserici, ele nefăcând decât să administreze funcționărește o viață religioasă de natură individualistă (e cazul Germaniei revoluționare de astăzi)"21. Separarea Bisericii de stat nu s-a produs și în țările ortodoxe pentru simplul motiv că Ortodoxia nu contravenea nici naționalismului liberalizant (cum o făcea catolicismul), nici naționalismului totalitar (cum o făcea individualismul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
protestantismul, considerat pe bună dreptate, de Simion Mehedinți "un alt compromis cu doctrina lui Iisus". Plecând de la principiul libertății (influență veche protestantă), protestantul afirmă o autonomie împinsă uneori până aproape de anarhie. În locul imperialismului papal, cu centrul la Roma, el este individualist și particularist. Posesorul legitim al Bibliei se poate considera pe sine ca unitate de măsură a întregului creștinism, după ideile partizanilor Reformei. Antiteza e una evidentă: pe când catolicismul e politic, în sensul cel mai larg al cuvântului, protestantismul este a-
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
o ființă supranaturală. Ea este un dar și un instrument al providenței, binevoitor față de oameni". 12 Ibidem. 13 Ibidem, p. 108. Filosoful român ține să precizeze că nu este vorba de adoptarea unui punct de vedere protestant cu privire la această interiorizare individualistă, ci de "un refuz de a accepta termenii în care conștiința apuseană a formulat o problemă din care, în ceea ce o privește, nu mai poate ieși... Catolicii critică, este drept, această teorie ca incomodă din punct de vedere social; căci
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și de acolo i-a Împrăștiat Domnul pe toată fața pământului.” Avem, În acest text metaforic concentrat În Înțelesuri, multe adevăruri ce ne oferă libertatea de a interpreta și de a Înțelege. Este povestea eșecului Între Începutul comunitar și sfârșitul individualist, a eșecului Între proiectul firesc al Întemeierii așezării și proiectul inutil al orgoliosului turn până la cer, dar și Începutul unui proces plin de riscuri datorate utilizării noilor tehnologii mai ieftine, mai rapide, mai eficiente, În aceeași măsură Însă energofage, poluante
Prelegeri academice by Arh. IONEL OANCEA () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92346]
-
românului obișnuit, a omului de pe stradă. N-am nici o îndoială că un sondaj serios de opinie ar da rezultate identice sau foarte apropiate. Asimilarea Europei, la acest nivel elementar, are în mod evident un caracter și o condiționare strict personală, individualistă, chiar egoistă, de altfel foarte românească. Ce-mi pasă mie de Europa dumitale !, se gândește încă în mod curent la noi. preocuparea esențială este și rămâne, instinctual și afectiv, doar pentru țărișoara mea. Răspunsul tradițional caragialesc sau nu se aude
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
a dat voie? Adevărul este că românii, nici cei din țară, nici cei din străinătate, nici cele două grupuri între ele, nu știu încă să coopereze în scopuri comune superioare, păstrându-și fiecare individualitatea. Suntem, probabil, un popor mult prea individualist, prea fragmentat, prea puțin ridicat la principii generale și prea trac. Mă refer la un pasaj precis din Herodot, pe care vă las să-l descoperiți... singur. Nu știu ce înțelegeți Dvs., în mod exact, prin reflexul G. Călinescu, pe care l-
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
există și un al treilea sistem: cel de centru al cărui partizan declarat sunt (nu numai eu, de altfel), chiar dacă încă în netă minoritate și inferioritate. și dacă am un regret este că ideologia de centru, liberală, democratică, pluralistă, raționalistă, individualistă, europeană etc. etc., este încă puțin prezentă, combativă și eficientă în confruntarea ideologică actuală. (Reviste ca Sfera politicii și, recent, polis sunt promițătoare). șt. Zeletin sublinia această carență a liberalismului românesc încă din anii treizeci. O ideologie românească de centru
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
parte din aceeași omenire și sunt inspirate de aceleași idealuri de libertate, toleranță și pace, ele își vor urmări în armonie destinele naționale. De fapt, spiritul naționalismului, odată materializat în statele-națiune, nu se dovedește a fi universalist și umanitar, ci individualist și exclusiv. Când a fost distrusă societatea internațională a secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, a devenit evident că nu exista nimic care să ia locul acelui element unificator și limitator care a fost o adevărată societate suprapusă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pare că există aici un schimb funcțional de credințe „internaliste” Între cei care Își caută de lucru și cei care recrutează. Influența reprezentărilor sociale este determinantă În cadrul acestor procese. Apartenența culturală poate stimula un individ să caute explicații „colectiviste” sau „individualiste”, copiii indieni sau chinezi având tendința să privilegieze explicațiile externe, invers decât copiii americani. Patrick Gosling consideră, de exemplu, că există o normă de responsabilitate care Îi determină pe mulți dintre contemporanii noștri să emită atribuiri externe pentru a explica
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
trăită În același timp ca o amenințare și ca un ultim bastion pentru păstrarea, totuși, a unor frontiere. Pe ansamblu, o cetățenie concretă, dar În egală măsură neliniștită. Iar una dintre cauzele acestei neliniști este tocmai existența unui alt model, individualist și universalist. În cadrul acestuia, cetățeanul este Înainte de toate o ființă umană „constrânsă să-și organizeze viața Între limitele unor frontiere a căror legitimitate n-o recunoaște, pentru că ele generează o deformare a identității fiecăruia, creând asemănări Între membrii unei țări
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
p. 70). Privind lucrurile mai de aproape, opoziția dintre cele două modele trebuie nuanțată prin faptul că fiecare dintre ele se definește conștient fiind de existența celuilalt. Dacă, din punct de vedere logic, nu putem concilia abordarea holistă cu cea individualistă, nu e mai puțin adevărat că, la nivelul reprezentărilor cetățeniei, modelele mai curând se amestecă decât se exclud reciproc. Această dublă realitate (logici antagonice și amestec al reprezentărilor) este sursa unei tensiuni care pare destul de caracteristică pentru „cetățenia În stil
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
accede la dimensiunea sa specific politică ș...ț decât smulgându-se din orice ancorare particularistă și renunțând la pretenția de a substitui o comunitate identificatoare de ordin superior comunităților eterogene care o constituie, pe scurt, respingând la fel de radical orice logică individualistă sau comunitaristă (care nu sunt decât două aspecte ale aceluiași particularism al identificării)” (Tassin, 1997, pp. 135-136). Această puternică recuzare a problematicii identitare permite recunoașterea specificității acestui tip de comunitate, ceea ce presupune „să nu confundăm identitatea unui individ cu cetățenia
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
posibilitate: naționalismul provine, după părerea ei, din „resentimentul” pe care Îl Încearcă elita unei comunități date față de o putere mai bine poziționată și mai stăpână pe destinul propriu. Printr-un „zigzag” ideologic, naționalismul evoluează astfel de la o formă „politică” și „individualistă” Înspre o formă „culturală” și „colectivistă”, fiecare entitate definindu-se prin opoziție față de unul dintre termenii prezenți În formula Împotriva căreia se ridică: refuzul opus dominației exercitate de națiunea engleză (politic-individualist) duce la formarea unui naționalism francez (cultural-individualist); apoi, acesta
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu se exclud decât aparent. De fapt, se Întrepătrund. Spre deosebire de ceea ce se crede de obicei, „configurația ideologică” a societăților tradiționale este În principal, deși nu În exclusivitate, holistă. Tocmai această dominantă este contestată de modernitate: se introduc În forță valori individualiste, care amenință să detroneze valorile tradiționale și să răstoarne ordinea stabilită. Cărțile nu sunt făcute definitiv. Se pot imagina combinații multiple. Strategia adecvată constă În a integra o cantitate de valori individualiste suficientă pentru a Îmbrățișa modernitatea și a nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
contestată de modernitate: se introduc În forță valori individualiste, care amenință să detroneze valorile tradiționale și să răstoarne ordinea stabilită. Cărțile nu sunt făcute definitiv. Se pot imagina combinații multiple. Strategia adecvată constă În a integra o cantitate de valori individualiste suficientă pentru a Îmbrățișa modernitatea și a nu fi răsturnat de către aceasta, dar limitată totuși În așa fel Încât ansamblul să păstreze dominanta holistă. Acest joc de negocieri poate fi caracterizat drept o „interacțiune culturală”. Pentru a fi pe deplin
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un mit mobilizator. El influențează practica. Limitează importanța comunităților etnice și culturale și tinde să le minimizeze. În teorie, acestea nu sunt recunoscute și vizibile decât sub forma unor asocieri libere limitate prin lege. Fiecare model are neajunsurile sale: universalismul individualist erodează culturile și nu este chiar atât de egalitar pe cât pretinde. Comunitarismul respectă mai bine culturile, Însă o face În detrimentul libertății individuale și, uneori, În sensul unei segregări. Oricum, prin aceste două forme ale națiunii, ale statului-națiune și ale concepției
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se opun la acest nivel (Delannoi și Taguieff, coordonatori, 2001). Opoziția dintre universal și particular, dintre holism (În dublul său sens comunitar și globalist) și individualism a produs, prin Încrucișare și hibridare, două mari curente ideologice: primul este un universalism individualist. Îl vom numi universalism, pentru că așa i s-a spus Încă din epoca Luminilor. Celălalt este un „holism” particularist (Dumont, 1977), În fapt comunitarist. Să-l numim particularism, pentru că se subînțelege că este comunitar din punct de vedere cultural. Termenul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]