1,875 matches
-
se preteze la toate umilințele/ pentru a fi liber". Rememorarea locurilor natale îmi amintește de Marin Sorescu, (Lăutarii din Lăicăi), astfel că poemele lui Gheorghe Izbășescu au ajuns la o receptivitate tensionată față de tot ce reprezintă proiecția în descriptiv a inefabilului psihologc: "Dar noi la Lăicăi aveam lăutari vestiți, un cuplu invidiat: Ponchiș la vioară, Bânță la țambal./ Și printre atâți profeți mincinoși, instrumentele lor/ nici azi nu și-au pierdut în cartea albă, toată virtuțile". Expresivitatea poetică e mai mare
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351454_a_352783]
-
sale sunt atente, migăloase, de o logică impecabilă. Lectura ne descoperă o autoare cu un spirit liber, deschis, colocvial, echilibrat, cu o atitudine relaxată, dezbărată de orice inhibiție. Poezia Corinei Lupu se remarcă prin capacitatea de a nu anihila intimitatea, inefabilul, visarea, frumosul și alte sentimente, stări și ipostaze care țin de complexitatea persoanei poetice si de autonomia esteticului. Trăirile sale sunt intense, ceea ce o determină să deschidă supapa expresiei, în speranța că mărturisirea în versuri îi va aduce eliberarea. Aristotel
ATUNCI CÂND AUTENTICITATEA ŞI PROSPEŢIMEA DEVIN O EMBLEMA ÎN RIME. DESPRE POEZIA CORINEI LUPU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351517_a_352846]
-
doar o tentativă de-a exprima în cuvinte ceva despre Izvorul arhetipal inepuizabil. Sfinții Părinți capadocieni au scris printre primii despre caracterul arhetipal al Frumuseții lui Dumnezeu. Astfel, pentru Sfântul Grigorie de Nazianz, Dumnezeu este „Lumina Arhetip” supremă, greu accesibilă, inefabilă, dar care se poate regăsi și în om, ca și chip al Său, „într-o anumită revărsare” Sfinții Părinți capadocieni au scris printre primii despre caracterul arhetipal al Frumuseții lui Dumnezeu. Astfel, pentru Sfântul Grigorie de Nazianz, Dumnezeu este „Lumina
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
regăsi și în om, ca și chip al Său, „într-o anumită revărsare” Sfinții Părinți capadocieni au scris printre primii despre caracterul arhetipal al Frumuseții lui Dumnezeu. Astfel, pentru Sfântul Grigorie de Nazianz, Dumnezeu este „Lumina Arhetip” supremă, greu accesibilă, inefabilă, dar care se poate regăsi și în om, ca și chip al Său, „într-o anumită revărsare” [30] . Sfântul Grigorie de Nyssa derivă și el frumusețea chipului lui Dumnezeu din om de la Frumusețea Arhetipală incognoscibilă. „Omul însă trebuie să fie
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
creație de artă nu poate fi creată decât de Cineva având însușirile unui artist, iar operele Sale sunt „plăsmuite artistic și înțelept și din frumusețea lucrurilor văzute cunoaștem Sublimul mai presus de orice frumusețe” [66] . Că frumusețea lui Dumnezeu este inefabilă și depășește prin deosebita măsură frumusețile create, a fost afirmat clar și limpede tot de Sfântul Vasile cel Mare. „Nespuse sunt peste tot și nu se pot descrie fulgerele Frumuseții dumnezeiești; n-o poate arăta cuvântul și urechea n-o
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
o iei de la capăt, pe altă cărare. Mie mi s-a dat să descifrez tainele lecturii. Să merg pe aceste cărări (ale altora) și să încerc să găsesc singură luminișul. Am slujit cartea toată viața, cufundată deplin în materia ei inefabilă, vreme de-o viață. M-am rătăcit, m-am întors, am luat-o de nenumărate ori de la capăt, asemenea lui Sisif, cel cu bolovanul, n-am renunțat nici o clipă. Și, cu fiecare carte deveneam mai bogată. Am trăit sute de
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
ce, după care știam că urma un film, pe care-l vedeam gratuit. Prin contrast însă, ziua de 1 ianuarie îmi părea mai reconfortantă și oarecum premonitoare pentru anul care începea, decât ajunul. Avea, are în ea ceva delicat și inefabil pe care nici acum nu mi-l pot explica în termeni rezonabili. Nu mă apucam de nici o treabă, îmi plăcea să meditez nu la anul care trecuse, ci la cel care abia se instalase clamându-și identitatea și încercând să ghicesc
ĂLA MICU , APRINDE LUMINA! de ION UNTARU în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350828_a_352157]
-
al copilăriei fără sfârșit, a vietii fără de moarte. Este o stare mistica pe care o așteptăm din an în an, dar nu cu un sentiment evanescent al repetabilității, omenesc de altfel, ci cu un sentiment pur și mult mai profund...inefabil, care ține de trăirea metafizica, fiind sinonim cu plutirea ireiterabila prin aerul sfânt, cu mireasma de smirna și tămâie, în lumina stelei vestitoare de pe cerul Betleemului, la clipă hotarnica de după nașterea Fiului dumnezeiesc, Isus Cristos. Cuvintele sunt prea sărace pentru
MIREASMA NOPTII DE CRACIUN de FLORINA PETRE în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350938_a_352267]
-
o casă undeva spre munte, în țară, la Breaza și unde speră să-și mai mângâie dorul de casă și să-i aducă și pe americanii lui din familie să trăiască un astfel de sentiment buimăcitor, până la urmă irepresibil și inefabil, nu prea sau deloc întâlnit la concetățenii cărora li s-a alăturat nu de prea multă vreme, prin naturalizare. Întrucâtva mirat că un român de-al lui a venit să dea binețe fiicei sale tocmai în orașul în care se
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA (15) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350952_a_352281]
-
pe Dumnezeu / și s-a deschis / o fereastră / și în fereastră, / o altă fereastră, / în care se deschidea / încă o fereastră - și-n fiecare fereastră / era Dumnezeu. / 25 aprilie 2011” (Internet). Aceasta este o poezie perfectă care contopește concretul cu inefabilul, teluricul cu cerescul, pământul trupesc cu suflarea de Duh care-i șoptește poetului la ureche, îl inspiră și-l înalță peste toate lucrurile. Pentru că, spune autorul, Dumnezeu este cel care sădește în noi totul, până și lacrimile, iar în cuvintele
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
colți de stea. / 5 august 2011”. Aceeași idee este continuată și în poemul “De la Sărmaș pân' la Sărmaș”, acesta fiind spațiul de grație în care eul liric se poate manifesta plenar, spațiu mioritic, loc încărcat de spiritualitate, de mister, de inefabil și prin poeții care l-au străbătut, însemnându-l cu litere nemuritoare pe hartă: “De la Sărmaș pân' la Sărmaș, / mi-e dimineața primăvară, / timpul se scurge-n limbile de ceas, / lumina redevine ceară. De la Sărmaș pân' la Sărmaș, / Amiaza nu
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
favoare și un privilegiu. Muntele Fuji-san, templele, cascadele, lacurile, Insulele Hokkaido și Okinawa sunt locuri tulburătoare. Contactul cu această lume, senină și neatinsă de stresul lumii occidentale, mi-a schimbat viziunea asupra vieții. Am rămas uimită, privind și simțind armonia inefabilă între oameni și natură. Originile civilizației japoneze sunt îngropate în legendă. Referință Bibliografică: JAPONIA-MISTER ȘI FASCINAȚIE(Jurnal de călătorie) / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 719, Anul II, 19 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Floarea Cărbune
JAPONIA-MISTER ŞI FASCINAŢIE(JURNAL DE CĂLĂTORIE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351548_a_352877]
-
mai multe Dicționare, Petru Birău este o personalitate ce stă sub semnul plastic al arhaității și al zodiei intelectului. Albumul sugerează efortul sintetic și totalitar al artistului plastic, criticul făcând o lucrare de ordonare și consolidare rațională pe o operă inefabilă, subtilă prin chiar esența ei misterioasă. Preocuparea pictorului este de a nu lăsa „actele” artistice într-un tipar încremenit, întrucât simțul său artistic se exprimă cu claritate în limbajul culorilor rupte din mediul în care creează. Iar dicțiunea ideilor din
PETRU BIROU SAU POLICROMIA CA MODUL EXPRESIVITĂŢII IDEILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351720_a_353049]
-
O altă temă predilectă este cea a îngerilor care sunt peste tot și iau chipuri diverse. Pe aripile lor poți călători cu închipuirea, poți visa, ele te pot îmbrățișa și-ți pot transmite încredere și iubire. Și în prezentul acesta inefabil, unde: “e noapte la margine de timp / mă cuibăresc în aripi toată / cu fruntea lipită de vis...” Nu e de mirare că poeta preferă “printre toate florile pământului, / curcubeiele despletite și fluturii / nenăscuți” (Pacemaker pentru suflet). Tristețea este nota dominantă
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
să cred. Timpul făcuse ravagii din frumosul brunet, aproape perfect, înalt, suplu, zvelt, surâzător, cu trăsături delicate. Un vis. Un dor. Multe gânduri. Puține cuvinte. Tăcere - cât marea. Nici eu nu mai eram la fel. Poate doar sufletul... Am lăsat inefabilul să vorbească. Doar el știe limbajul celor care nu prea mai au ce să-și spună. Am schimbat, vreme de vreo două ceasuri, banalități, lucruri comune. Apoi, fiecare a plecat spre casă lui, mai bătrân cu vreo treizeci de ani
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346541_a_347870]
-
FLORIN ȚENE Gheorghe Izbășescu Cântece de mântuire Poet al reflecției ironice (Radu G. Țeposu), un insurgent al poeticului textualist, inimosul fondator al seriei noi a revistei "Zburătorul", Gheorghe Izbășescu este în librării cu un nou volum de poeme "bazat pe inefabil și starea de grație cu linia antilirică" (Laurențiu Ulici), intitulat Cântece de mântuire, Editura AXA - Botoșani, 1998. Aflat la a noua carte, poetul se detașează de generația optzecistă prin felul cum se implică singurătății funciare, atrăgând în orizontul propriu metoda
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346664_a_347993]
-
se preteze la toate umilințele/ pentru a fi liber". Rememorarea locurilor natale îmi amintește de Marin Sorescu, (Lăutarii din Lăicăi), astfel că poemele lui Gheorghe Izbășescu au ajuns la o receptivitate tensionată față de tot ce reprezintă proiecția în descriptiv a inefabilului psihologc: "Dar noi la Lăicăi aveam lăutari vestiți, un cuplu invidiat: Ponchiș la vioară, Bânță la țambal./ Și printre atâți profeți mincinoși, instrumentele lor/ nici azi nu și-au pierdut în cartea albă, toată virtuțile". Expresivitatea poetică e mai mare
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346664_a_347993]
-
de umilință. Desigur, putem realiza rugăciunea și că o cerere pentru altcineva. Uneori rugăciunea este acea înălțare a ființei noastre, a sufletului și a minții către Dumnezeu. Ființele simple și pline de puritate simt cu ușurință, în timpul rugăciunii acea stare inefabila, de comuniune cu Dumnezeu ori de câte ori îl cheamă într-un mod spontan și natural. Dumnezeu este întotdeauna prezent și foarte aproape față de cei care îl iubesc sincer și cu toată ființă lor. Însă Dumnezeu pare a se ascunde de acela închistat
PUTEREA RUGĂCIUNII de IONEL CADAR în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346670_a_347999]
-
ceea ce mi se pare a fi un miracol. Mă gândesc cu groază că tot ce ființează ar putea să nu mai fie. Că miracolul Ființei poate să ia sfârșit. Mi se mai năzare că și imposibilul e posibil. Că și inefabilul poate fi perceput. Că și indicibilul poate fi exprimat. Nu ți se pare că toate acestea sunt gânduri de nărod, de netot? Sau de poet. Ori poate, cum ziceai, de nebun. Adică de firoscos. „Scos din fire”. Ințelept ieșit din
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
Aș putea să-ți spun că mă fascinează scânteierile jucăușe ale ideilor. Și curgerea formelor. Vibrația culorilor. Reverberațiile cuvintelor. Sunt fascinat de infinitatea de oglindiri ale lumii. Și știi ceva? Mă farmecă ideile și simțămintele indicibile, expresiile ambigue, lumile cețoase, inefabilul, misteriosul, tainele tainelor. Concomitent, sunt prăpăstios, închipui scenarii peste scenarii, sunt de-adreptul bolnav de „scenarită”. Merg până la ultimele consecințe ale unei temeri. Sunt perfecționist peste măsură. Sunt avid de toate cele nemateriale: ahtiat după idei și cuvinte, jinduitor de înțelesuri
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
e absolute viu.La urma urmei,expresia se reduce până la absența cuvintelor, se reduce până la acel vid,concepție provenind din filosofia chineză,preluată,apoi,de japonezi în cultural lor:Prin pădure-/cărări întortocheate/sufletele noastre.(Haiku).Unde sufletul, acel element inefabil, este vidul de care vorbeam comparat cu cărări întortocheate. Așadar,poemul Zen, este un fenomen poetic îmbrățișat de Bogdan I.Pascu,venind spre el cu un modus vivendi,de ai impresia unei poezii extraterestre. Tristețea din aceste micropoeme se adaugă
BOGDAN I.PASSCU UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351034_a_352363]
-
Florin ȚENE Gheorghe Izbășescu Cântece de mântuire Poet al reflecției ironice (Radu G. Țeposu), un insurgent al poeticului textualist, inimosul fondator al seriei noi a revistei "Zburătorul", Gheorghe Izbășescu este în librării cu un nou volum de poeme "bazat pe inefabil și starea de grație cu linia antilirică" (Laurențiu Ulici), intitulat Cântece de mântuire, Editura AXA - Botoșani, 1998. Aflat la a noua carte, poetul se detașează de generația optzecistă prin felul cum se implică singurătății funciare, atrăgând în orizontul propriu metoda
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
se preteze la toate umilințele/ pentru a fi liber". Rememorarea locurilor natale îmi amintește de Marin Sorescu, (Lăutarii din Lăicăi), astfel că poemele lui Gheorghe Izbășescu au ajuns la o receptivitate tensionată față de tot ce reprezintă proiecția în descriptiv a inefabilului psihologc: "Dar noi la Lăicăi aveam lăutari vestiți, un cuplu invidiat: Ponchiș la vioară, Bânță la țambal./ Și printre atâți profeți mincinoși, instrumentele lor/ nici azi nu și-au pierdut în cartea albă, toată virtuțile". Expresivitatea poetică e mai mare
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
însuflețit doar prin invocare, toate cunoștințele poetei sunt investite de poeta prin simpla numire în personaje (mama, tatăl, mă grand-mère Floarea, mes grands-parents Ilusz et Mihaly ) Angela Nache-Mamier reînvie în stil romantic secvențe ale trecutului, chipuri dragi plecate, sau atinge inefabila lume de dincolo, „Ils restent couches,/Plonges dans leș pensees, sau Dans le labyrinthe de nos âmes (În memoriam), o lume că un ecran alb în care cei dispăruți o transcriu pe a noastră. Poeta trece de la o stare de
ANGELA NACHE-MAMIER & „PRESQUE DEUX VIES EN UNE!” DE IOANA GEACĂR [IOANA DANA NICOLAE ] de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351172_a_352501]
-
bun strateg, el desfășurându-și poemele în pagini de reviste, pe bloguri sau site-uri de specialitate, rămânând însă permanent într-o stare de reverențioasă timiditate cu propria poezie. Dovedind o fervoare direct proporțională cu o anume vibrație nedisimulată la inefabilul poetic, Costel Zăgan își asumă timbrul liric personal, cu un discurs sincer, fără exuberanțe și contemplații inutile, chiar dacă uneori abundă în autoironii iscoditoare sau versuri vag melodramatice, cărora le conferă, însă, un aer de sensibilitate mereu în alertă. Deși pare
COSTEL ZĂGAN de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345590_a_346919]