923 matches
-
sensului ezoteric al scrierilor unui coleg. Primul șoc l-am avut la un an-doi după terminarea facultății, când am publicat un articol în Contemporanul, intitulat Filozofia ― o știință? Articolul "lovea" în dogma absolută a "filozofiei marxiste", potrivit căreia aceasta era infailibilă tocmai pentru că era știință. La câteva săptămâni de la apariția paginii din Contemporanul mă cheamă în clădirea Comitetului Central "tovarășul Constantin Vlad", adjunct al Secției ideologice de care am pomenit mai sus. Nu ne cunoșteam, nu ne văzuserăm niciodată. Scena care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de hîrtie albă. „Dragă Santiago“ era tot ce scrisese. Luă creionul și vru să scrie, dar În clipa aceea Îi veni răspunsul fratelui său prin telepatie: „Povestea cu Peggy se cheamă coarne, niște coarne mari cît turnurile bisericii. Singura soluție (infailibilă, ce-i drept) e s-o dai gata pe cea mai bună prietenă a ei, făcînd-o să se Îndrăgostească de tine. Povestea cu Maruja, nătăflețule, poartă un singur nume și tu știi foarte bine care: Îmbrobodeală“. Bobby Își notă răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi mult redus și chiar eradicat. Este nevoie de timp dar, mai ales, de consecvență și tenacitate la vârful sistemului, adica la MECTS. De aceea, autoritatea profesională și morală a ministrului Educației, acum mai mult ca niciodată, trebuie să fie infailibilă. Problemele de plagiat și copy paste sunt generale, de sistem. Și eu, și colegii mei ne confruntăm cu această realitate zi de zi, la toate examenele care au ca probă un referat sau o teză sau o lucrare de disertație
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Publicola, Petronius îl reține spunându-i că ar putea să facă din el o statuie a intervenției neputincioase, de vreme ce omul acesta, ca toți marii democrați, va muri în patul său (III, p. 60). E drept, omnisciența lui nu e întotdeauna infailibilă. Când asistă la sacrificarea celui menit să consființească prin sânge legământul regaliștilor, el anunță că acesta va muri fără a scoate vreun sunet. Previziunea este contrazisă imediat de țipătul victimei calificat de Petronius drept o greșeală a direcției de scenă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fără să citesc ceva, nu-i chip, am argumentat. — Și eu pățesc la fel. Și se mai spune că spaniolii nu citesc. Mi-l Împrumutați și mie? — Pe rezervor aveți ultimul laureat al Premiului Criticii, i-am retezat-o eu. Infailibil. M-am Îndepărtat fără să-mi pierd aerul demn și m-am dus la tata, care pregătea o ceașcă de cafea cu lapte. — Ce-i cu ăsta? l-am Întrebat eu. — S-a jurat că se cacă pe el. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
alung pe Linda cea rece și s-o aduc Înapoi pe cea de odinioară, pe femeia pe care credeam c-o urăsc. Pe Linda de care abia acum Înțeleg că mi-a fost dor. Așa că, vorbesc despre Tom, o metodă infailibilă ca s-o mai Îndulcesc. Îi povestesc tot ce pot despre el. Știu că Îl vede În weekenduri, dar nu e de față și la orele de joacă creativă, atunci cînd e cu alți copii și nici nu aude lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
le presupune un premiu, sau, fiind vorba despre o țară necunoscută, chiar cu mai multe avantaje decât acelea pe care le presupun celelalte premii. Ar trebui o politică sistematică și care să bată în perspectivă. La noi există o listă infailibilă. Trebuie să-l traduci pe ăsta și pe ăsta, dacă nu-i traduci nu poți să-l traduci nici pe celălalt. Or, sunt autori de la noi care merg într-o țară, dar nu merg în alta, care se potrivesc unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
închipuie că-i așteaptă în sânge venirea, să-și pregătească trupul, părul, să se evalueze în fața oglinzi, să-și compună mimici și gesturi ca o curtezană care știe că nu va da greș. Fusese o vreme când crezuse că este infailibilă, că poate să-l domine pe Ovidiu cu acel gen de tandrețe, că are în ea ceva care o face să treacă dincolo de norme, că e de ajuns să se gândească la el cu intensitate, ca bărbatul să se smulgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
informații despre acest ciudat personaj. Era o întrebare nevăzută, pe mutește, despre care bănuia că numai el are știință. Nu-l deranja cu nimic pe Leonard Bîlbîie în treaba lui de cîrtiță, avea metodele sale și una dintre ele era infailibilă, ușa din spate. Intrarea servitorilor. Nu era un adept al luptei de clasă, citise despre această ciudățenie în una din broșurile editate de Minister pentru uzul cadrelor superioare, deși era numai adjutant se considera totuși un cadru bine pregătit, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acest cuvînt complot. Dacă îi trecuse, înseamnă că mintea lui găsise îndeajuns de multe semne, motive, să tragă această concluzie. Pentru mintea altora, pentru mintea oricui, erau necesare însă probele. Intuiția lui nu era îndeajunsă. Chiar dacă pînă acum se dovedise infailibilă, de fiecare dată avusese nevoie de probe concrete, credibile, pentru a face din ceea ce presimțea el o informație. Îi veni chef să bea ceva. Întotdeauna cînd reușea să dezlege un caz, și ăsta era un caz, devenea nervos, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
până la urmă, anul 2012 a fost un an cât se poate de relevant în ce privește dosarele de mare corupție care s-au judecat mai ales la Înalta Curte de Casație și Justiție. Vă mai spun un lucru. Nici o procedură nu e infailibilă pentru numirea capilor justiției. Depinde cel mai mult de buna credință a celui care organizează, inițiază, dă un aviz sau numește. Prin urmare, nici o prevedere legală nu-ți oferă o garanție că ai ales cei mai buni oameni. Ideea este
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
sentimentul că întrevăd un sens, în decupajul echilibrat pe care judecata ei îl făcea în peisajul amorf. Fie că e proză, jurnalism, ori eseu, există o justețe în cele ce scrie ea. Nu vreau să spun că Gabriela ar fi infailibilă, însă sunt garantate la ea franchețea privirii și o pasiune (adânc înrădăcinată, nedemonstrativă) de a ajunge la esența lucrurilor, la realitatea lor stabilă, dincolo de vălurile aparențelor. Intuiție, experiență, dorința și capacitatea de a nu fi părtinitoare. Puțini sunt printre noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
să atingă un alt subiect care o îngrijora. — Dacă Express lansează într-adevăr un ziar gratuit, n-o să ne fie ușor. Deja suntem la limită. — Știu, o liniști Ralph, dar o să supraviețuim. Ești un redactor-șef minunat, cu un instinct infailibil în ceea ce privește lucrurile cu adevărat importante pentru oameni. Jurnalismul de calitate contează întotdeauna. Fran râse. Se pricepea atât de bine să-i ridice moralul. Dacă ar exista undeva un bărbat ca el. Necazul era că știa, din propriile experiențe nefericite, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trebui să aleagă ceva mai modern ca alternativă. Ce mai închiriază adolescenții în momentul de față? o întrebă pe fata grasă, cu ochi minusculi, care stătea la casă, înconjurată de teancuri de reviste siropoase. Avea, descoperise mai demult, un gust infailibil și cunoștințe solide despre filme. — Ce vârstă? — Paisprezece ani. — Cu cât mai înspăimântătoare, cu-atât mai bine. Îi întinse o copertă neagră pe care o mâzgă verde-fosforescent se scurgea dintr-un craniu. — Nu vă faceți griji. Sunt doar efecte speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și copilul. Fran tresări uimită de nota de amărăciune din glasul lui. Ar fi vrut să-l poată contrazice, să poată nega acuzația, dar nu putea. Era adevărat. Asta era exact ce gândise despre el. Până acum. Dovedind un simț infailibil de coordonare, Fran își dădu seama că trebuia să se ocupe de o problemă mai importantă chiar decât părerea ei greșită despre Jack. Avea nevoie la baie. Neapărat. Se strecură afară din așternut, observând pentru prima oară cât de plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
alocat asistenței sociale. Viața continua în ritmul obișnuit. Fran se retrase în biroul ei și închise ușa. Se simțea puțin mai bine. Dacă ar fi rămas ceva mai mult la Jack, el i-ar fi administrat fără îndoială un remediu infailibil împotriva mahmurelii. Jack era genul de persoană pe care puteai conta că se pricepe la chestii din astea. Căței de usturoi pe nări sau opt halbe de apă sau poate doar vreo două pastile de Nurofen cu ceai fierbinte, îndulcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din prima perioadă, 1904-1922. În final, o mărturisire: (și) din cauza variației pe temă (aspect discutat în cuvântul înainte), pe măsură ce citeam unul după altul volumele de nuvele și de povestiri, selecția părea tot mai dificilă. De aceea, neavând pretenția că e infailibilă, antologia noastră nu intenționează să substituie, ci să incite și să facă „poftă“ de Sadoveanu, mizând pe elementul-surpriză al (re)descoperirii câtorva splendide povestiri. Dacă vreți, ne-am dori ca această antologie să fie un link către restul operei, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
noastre? Evident, mascată sub dorința de a cuceri, nediscriminat, pe oricine îți iese în cale, este setea de putere, iar parabola lui Jean-Baptiste Grenouille nu trimite decât indirect la mitul lui Don Juan: calea parfumului este, pentru el, un mijloc infailibil de a realiza absolutul puterii terestre (ar fi putut fi aceasta în planul social, însă Grenouille intuise că etern domnește doar cel care îi subjugă pe oameni luându-le sufletul în posesie, silindu-i la ofranda cea mai de preț
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
biografii. Ei sunt considerați a fi „călugări”, „oameni sfinți”, „oameni pioși și învățați” etc., oameni predestinați să aibă puteri supranaturale, dar care se supun unei prelungite și obligatorii recluziuni inițiatice. Puterile solomonarilor nu sunt nelimitate și acțiunile lor nu sunt infailibile, precum cele ale zeului. Există oameni (contrasolomonarii) și gesturi rituale (bătutul clopotului, descântecul, amenințarea cu arme tranșante) care pot diminua sau chiar anula puterile solomo- narilor. Într-un cuvânt, solomonarul nu pare a se defini ca o entitate divină, ci
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Zalmoxis și cea a lui Dionysos. Cea de a doua era „de natură inferioară” primeia, susținea Herseni, dar vinul o făcea imbatabilă, având „efecte sigure”. „Folosirea băuturilor spirtoase în scopuri religioase a constituit un imens progres : provocarea entuziasmului devenise aproape infailibilă. De aici succesul neașteptat al lui Dionysos în lumea veche, care a uluit pe toți contemporanii.” Dar victoria dionisismului (în afara faptului că a supraviețuit în „bețiile rituale” practicate până azi de cetele de feciori) n-ar fi fost de durată
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în Indochina, cuvân- tul malaiezian amok denumește delirul provocat de abuzul de stupefiante (opium, hașiș sau canabis) (48, p. 275). În prima jumătate a secolului al XIX-lea, scriitorul englez Thomas De Quincey, cel care s-a autodeclarat „papă (deci infailibil) al bisericii opiumului”, descria „frenezia amocului ” ca fiind „crizele de furie ale malaiezilor după ce au luat opium” (122, pp. 206, 229). În 1769, cu jumătate de veac înaintea lui De Quincey, căpitanul James Cook explicase termenul malaiezian amuck în jurnalul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Postmodernismul a ajuns, într-adevăr, la noi un fel de har a-toate-salvator. El funcționează infailibil, cam ca spiritul partinic în realismul socialist. Ceea ce era pentru Jdanov spiritul de partid, cel care asigura condiția calității artistice și a corectitudinii (politice) a viziunii, a devenit, pentru propagandiștii de azi, postmodernismul. Distracția cea mai mare e să-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lui actuală, e precar și suspină după împlinire. A fi lucid înseamnă a citi în natură și în cărțile maeștrilor semnele vremurilor, iar vremea nu are început și sfârșit. Mi-e milă de oamenii care cred că au o experiență infailibilă, dedusă din scurta lor existență, deși războiul și detenția (politică) pot fi asemenea experiențe. Iubirea este însă cea mai mare experiență a noastră. Într-un fel, noi suntem cu toții artiști și dacă nu devenim cu toții ceea ce suntem este pentru că undeva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rog să numiți sau chiar să detaliați o "nedreptate critică" săvârșită de criticul Grigurcu! Ar fi interesant de numit sau chiar de detaliat un pariu critic pierdut de către criticul Grigurcu. Au existat asemenea excesivități? Nu mă cred nici pe departe infailibil. Criticul nu mânuiește o balanță similară cu a Justiției celei legate la ochi, supus fiind trăsăturilor subiectului său, prezumțiilor, impulsurilor, umorilor cu care acesta se transpune, orice s-ar zice, în scrisul său. Idealul criticului n-ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
înjurătură, ei mă arată cu degetul și mă fac să mă resemnez că nu sunt decât ceea ce văd ei în mine, de fapt, un autor ratat sau un personaj mediocru din literatura română. E groaznic, azi criticii literari se cred infailibili cu gusturile lor estetice și judecățile aruncate cinic pe piață, fără scrupule (nu mai pun la socoteală aroganța criticilor tineri, "fără operă", aroganță care a ajuns deja o regulă). Că prost scriu numai cei pe care ei îi citesc, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]