6,831 matches
-
asupra filozofiei fără formulă a vagabonzilor, a rataților, a bețivilor, a tuturor acestor nebuni care nu mai au ce face cu „binele“, „adevărul“ și „frumosul“. * Târziu, în nopțile lungi ale bătrâneții, când descoperi în tine, la nesfârșit, greșeli după greșeli, infinite greșeli... Prea târziu. Murim erudiți în greșeală. * Am să trăiesc până ce cuvântul care nu se poate scrie îmi va crăpa toracele ca să-și lase fisiunea geamătului, poezia definitivă, peste nesimțirea șoaptei ascunse în memorie, boala acestei guri care nu și-
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și disprețul poartă în spate întâietăți cu mult mai palpabile și carnale, nonșalanțe de un infantilism atroce, injurios, tribal: sunt din ce în ce mai mulți, mai solidari, o pepinieră gigantică de miraculoase instincte și complexe, inedite, sofisticate, operă a unei strategii subconștiente cu infinite nuanțe, toate pretinzându-și „drepturile“ și mobilizându-se în cea mai „democratică“ academie a prostiei, a proștilor. Faptul e cert: au pus mâna pe capitalul de resemnare și de resentimente mărturisite cu exasperare de umaniști; îl rumegă în felul lor
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
devine artificială, gratuită, exasperantă. Chomsky vorbea de o necesară și cât mai grab nică serendipitate filozofică, de rătăcire, de pornirea pe un drum invers... * Divinul - sau împlinirea imperfecțiunii: numai imperfecțiunea poate pretinde așa ceva, o fără de sfârșit autocorecție și cizelare, o infinită nemulțumire. * Se plânge întruna că nu e publicat, că istoria literaturii lui V. l-a omis în mod deliberat, că i se preferă tinerii incoerenți și fără talent, că cititorii sunt niște imbecili... Nu l-am auzit însă niciodată spunând
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
șează distrugerea stelelor și țipete care nu se aud probabil decât în moarte. Toate în afara gândului se chinuie. * Până aici se pot înălța prejudecățile rațiunii, până în punctul în care rațiunea nu își dă voie să se nege pe sine. Cu infinită viclenie, întoarcerea se transformă apoi într-un adevărat triumf filozofic. * Viața, la urma urmei, lucrează asupra materiei, îi alcătuiește entități „automobile“ a căror perfecțiune se întrevede în animal, care străbate cu de la sine putere și cu bucuria mirării oarbe anumite
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
universului. Shahasrara nu era un lucru ce strălucea, era o ruptură-n covor, în țesătura iluziei, prin care pătrundea lumina orbitoare de dincolo. Era floarea de neprivit înălțată din humusul creierului nostru, a cărui încordare supremă străpunge până la urmă peretele infinit de gros al realității.Victor mă privea cu fața scăldată în lacrimi. Treizeci și trei de ani trecuseră de Atunci. Își descheie încet vestonul la piept și scoase, din buzunarul din dreapta, Baraka: poza alb-negru, boțită și pătată, din adâncul unei imposibile copilării
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
au ajuns să fie disprețuite pe față. Lăcomia, nerușinarea, paranoia sunt zeii cărora li se închină tot mai mulți oameni. Cutare saltimbanc doldora de bani furați și cine știe ce starletă care-a tocit așternuturile prea multor paturi beneficiază de-o popularitate infinit superioară celei a eroilor care și-au pus pielea în joc pentru a dărâma meterezele unui sistem politic criminal. Cineva întreba la Brașov de ce nu se găsesc în librăriile din România cărțile lui Adam Michnik și-ale altor nume de
Adam Michnik și maladiile lumii contemporane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9464_a_10789]
-
rețete preparate "din alifii nu tocmai onorabile". La antipodul acestor luptători cu pieptul bombat și privirea mereu încrezătoare în meritele personale, stau Kafka ori Musil, la care existența, ca și cărțile, se adună și se articulează cu mare lentoare, "cu infinită delicatețe". De sub masca de funcționar subaltern, din lăcașul minuscul al rotiței prinse în marele mecanism al Imperiului, Musil îi vede cu un ochi rău pe răsfățații zilei (clanul Mann, Zweig, Wedekind), frământând, în ce-l privește, o altă ambiție. Nu
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
riscantă, în mod cert ar fi adevărată afirmația că spiritul lui Arcimboldo a intrat într-un nou ciclu sub identitatea lui Ion Gheorghiu. Pentru că Gheorghiu nu doar îl decodifică plastic pe Arcimboldo, ci îi și prelungește viziunea și ridică vălul infinitelor sale precauții. El deconspiră faptul că în spatele întregului eșafodaj ceremonial, conceptual și lingvistic se găsește, în deplinătatea sa, Pictorul. Urmărind o schemă simplă și, inevitabil, simplificatoare, ar putea fi sugerate trei momente ale intervenției în imaginarul arcimboldesc și în mecanismul
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
pe care o dorește drept "un spațiu al imaginației și al ludicului". Dincolo de "liniarul determinism", ochii i se deschid "spre splendida libertate a spiritului uman de a lua cele mai neașteptate, mai vii și mai originale forme, într-o ștafetă infinită și adesea aleatorie, în care prezentul nu e decît miradorul din care privim marele spectacol". Intempestiv elan romantic, dar și explicația acestuia, înfrîngerea tiparului procustian, chiar acolo unde se părea că s-a înstăpînit definitiv. Și ceva mai mult decît
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
mic. Am reușit să citesc vreo cinci capitole, dar mi s-au părut perfect indigeste. Era cât pe ce să dobândesc complexe din cauza acestei cărți: într-o zi, Adriana Babeți mi-a povestit că un doctorand al ei citea "cu infinite delicii" cărămida pynchoniană, ceea ce m-a făcut să mă simt total expirat. Am reînceput lectura, dar n-am reușit să depășesc performanța anterioară. M-am reechilibrat spectaculos când fostul meu profesor de literatură americană, Marcel Corniș-Pop, aflat într-o vizită
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
idei, puteam trece, în acel Talgo - trenul de mare viteză, ca cel franțuzesc, - un nihilist, un terorist periculos... Numai să-mi fi văzut mie ochii încruntați, concentrați la gândul de a-i aduce lumii o schimbare; lumii văzută cu o infinită scârba, cu poftă de a o distruge, privind-o -, omul suicidului suprem din mine - cu o imposibil de mutat din loc, necesitate...
Cu scârbă și necesitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9495_a_10820]
-
de pe acum, un succes de public destul de apropiat. Dincolo de acestea la un loc și în ciuda eventualelor impresii grăbite, În }ara Miticilor este o excelentă carte de critică literară. Soft, desigur, așa cum și Prejudecăți literare era. Fără a se complica în infinite note de subsol sau în teorii schematice, fără a face din contestație un blazon personal, Ioana Pârvulescu trasează, din studiu în studiu, liniile simple ale unei evidențe. Pe care nimeni însă - dacă e să fim atenți - de la Călinescu și Lovinescu
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
cea mai ternă realitate. Orice ficțiune e tangibilă și accesibilă, după cum orice realitate e iluzorie. Ficțiunea romanescă e undă imaterială și corpuscul infinitezimal, ca lumina. Sună prea poetic, dacă n-ar fi prea științific: pură teorie. Romanul, cu posibilitățile lui infinite de narațiuni, lumi, destine și personaje, bate întotdeauna realitatea.
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
pe platoul de filmare. Artă actorului îl împlinește pentru că îi cere perfecționarea la fiecare reprezentație sau filmare. ANDI VASLUIANU, 23 iunie. „Nu cred că te oprești vreodată, nici de la o repetiție la alta, nici de la un spectacol la altul. E infinită meseria asta. De aia e și plăcută. De aia o ador. Dacă s-ar opri undeva și aș spune: «Gata, am ajuns. Asta e tot ce am, nu mai pot să găsesc altceva», m-aș lasă de meserie", a mărturisit
ANDI VASLUIANU, zi specială pe 23 iunie: Recunosc că îmi place cum sună by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/80459_a_81784]
-
ale unui protagonist ce simte "că-i țâșnește sufletul prin creștetul capului". Volumul e plin de emanații și câmpuri energetice, uși secrete spre alte dimensiuni, corpuri meteorice, "cristice" (ghilimelele îi aparțin autorului) și un șirag de sistem-informație-revoluție. Oceanul originar, cu infinite resurse, și realitatea spirituală paralelă, cu prefigurarea și conservarea unei noi energii, completează acest decor astral, ce scapă presiunilor atmosferice și istorice. În altă viață, dinspre finalul cărții de față, dă o stranie senzație de reîntregire. Însă nu ajutorul cosmic
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
Nora Iuga (capriciile memoriei, care aduce aleatoriu la suprafață chipuri, replici, întâmplări, sentimente, din epoci diferite). Totul se topește într-o scriere de mare frumusețe, o adevărată simfonie a Eu-lui profund al unui om care își rememorează cu delicatețe și infinită grijă pentru nuanțe întâmplările esențiale ale existenței. Spațiul și timpul se află parcă într-un turbion, copilăria personajului se topește în cea a tatălui său și a fiicelor sale, totul este învăluit într-o mare afecțiune. Elementul central al cărții
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
rafinată însăilare de cuvinte care rezistă prin efectul lor artistic asupra imaginației, dar nu prin puterea lor de a se referi la ceva real. Așa se face că nu există decît un singur infinit: cel al matematicienilor. Pentru ei, cuvîntul "infinit" are un simbol și o semnificație operațională exactă, ale cărei consecințe teoretice nu au valabilitate decît în lumea autarhică a formulelor aritmetice. Dar din clipa în care părăsim domeniul mulțimilor și revenim cu picioarele pe pămînt, în lumea concretă și
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
realizezi că infinitul nu ajunge pînă la mintea noastră decît în formă adjectivală sau adverbială. Nici un om normal nu stă să priceapă infinitul, dar în schimb se întreabă dacă o durere va dura la infinit sau dacă, bunăoară, universul e infinit. Seara, cînd stăm în pat și medităm la nemărginirea lumii sau la posibilitatea ca sufletul să fie nemuritor (și aceasta tot o variantă de infinit este), ceea ce ne frămîntă cu adevărat e gradul de intervenție a infinitului în viața noastră
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
enzima infinitului. Mai precis, fizicienii se comportă ca și cum ar fi căpătat o obișnuință mentală pe care nici ei nu o conștientizează în întregime: aceea de a admite ca valabile doar acele formule fizice care nu primesc, ca soluții matematice, valori infinite. Cînd apar valorile infinite, fizicienii resping valabilitatea formulelor folosite. Să detaliem puțin modul în care fizicienii procedează în astfel de cazuri. Ei parcurg un algoritm alcătuit din patru pași: 1) datele experimentale sunt exprimate în limbaj fizic 2) limbajul fizic
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
fizicienii se comportă ca și cum ar fi căpătat o obișnuință mentală pe care nici ei nu o conștientizează în întregime: aceea de a admite ca valabile doar acele formule fizice care nu primesc, ca soluții matematice, valori infinite. Cînd apar valorile infinite, fizicienii resping valabilitatea formulelor folosite. Să detaliem puțin modul în care fizicienii procedează în astfel de cazuri. Ei parcurg un algoritm alcătuit din patru pași: 1) datele experimentale sunt exprimate în limbaj fizic 2) limbajul fizic este convertit în ecuații
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
la aceste ecuații sunt analizate 4) în final se caută formularea unor predicții pe baza soluțiilor obținute. Așadar algoritmul este: 1) experiență și legi fizice - 2) ecuații matematice - 3) soluții - 4) predicții. Ciudățenia este că atunci cînd soluțiile au valori infinite, fizicienii nu pot formula predicții plauzibile. De exemplu: singularitatea unei găuri negre cere ca densitatea ei să fie infinită. Necazul este că un fizician nu poate accepta existența reală a unui obiect cu densitate infinită. O densitate infinită este un
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
este: 1) experiență și legi fizice - 2) ecuații matematice - 3) soluții - 4) predicții. Ciudățenia este că atunci cînd soluțiile au valori infinite, fizicienii nu pot formula predicții plauzibile. De exemplu: singularitatea unei găuri negre cere ca densitatea ei să fie infinită. Necazul este că un fizician nu poate accepta existența reală a unui obiect cu densitate infinită. O densitate infinită este un nonsens (densitatea, ca proprietate cantitativă a materiei, presupune finitatea) caz în care ori respingem ideea că o gaură neagră
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
atunci cînd soluțiile au valori infinite, fizicienii nu pot formula predicții plauzibile. De exemplu: singularitatea unei găuri negre cere ca densitatea ei să fie infinită. Necazul este că un fizician nu poate accepta existența reală a unui obiect cu densitate infinită. O densitate infinită este un nonsens (densitatea, ca proprietate cantitativă a materiei, presupune finitatea) caz în care ori respingem ideea că o gaură neagră are densitatea infinită, ori respingem ideea că există singularități în interiorul cărora legile fizice își pierd valabilitatea
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
au valori infinite, fizicienii nu pot formula predicții plauzibile. De exemplu: singularitatea unei găuri negre cere ca densitatea ei să fie infinită. Necazul este că un fizician nu poate accepta existența reală a unui obiect cu densitate infinită. O densitate infinită este un nonsens (densitatea, ca proprietate cantitativă a materiei, presupune finitatea) caz în care ori respingem ideea că o gaură neagră are densitatea infinită, ori respingem ideea că există singularități în interiorul cărora legile fizice își pierd valabilitatea. Aceleași greutăți apar
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
că un fizician nu poate accepta existența reală a unui obiect cu densitate infinită. O densitate infinită este un nonsens (densitatea, ca proprietate cantitativă a materiei, presupune finitatea) caz în care ori respingem ideea că o gaură neagră are densitatea infinită, ori respingem ideea că există singularități în interiorul cărora legile fizice își pierd valabilitatea. Aceleași greutăți apar în cazul teoriei supracorzilor. "Nu știm încă dacă teoria stringurilor este teoria adevărată a materiei și energiei la nivelul cel mai profund, dar dezvoltarea
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]