974 matches
-
o viață plină de petreceri este cel mai bun stil de viață posibil în acest oraș. Adevărul este că, în combinație cu o slujbă, te seacă de puteri, dar nimeni nu îndrăznește să recunoască asta, de teamă să nu pară ingrat. În New York, toată lumea nu spune decât „Totu-i minunat!“, chiar dacă ia Zoloft contra depresiei. Cu toate astea, ai și o grămadă de avantaje. De exemplu, niciodată nu trebuie să plătești pentru ceva important cum ar fi manichiura, pedichiura, șuvițele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
deschidere spre modernitate". N-am putea contesta asemenea rînduri ale lui Lucian Valea, însă ele impun cîteva precizări. "Deschiderea spre modernitate", reală, era în fapt destul de timidă, deoarece textele "curajoase" alternau cu altele proregim, în cadrul inflexibil al ideologiei momentului, deosebit de ingrat mai cu seamă în urma înăbușirii în sînge a revoluției anticomuniste din Ungaria. Departe de a "primejdui" ordinea de stat, paginile Stelei tatonau cu maximă prudență limitele impuse de forurile care dirijau cultura, ca și de cenzură, care, după o vagă
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
Călinescu, în calitate de președinte al comisiei de doctorat, nu va uita "inspecția", redactând un referat, la fel de aspru în care-l minimaliza pe autorul Vieții lui I. L. Caragiale. Cu obișnuita ironie, colegul de breaslă îi va fi totuși recunoscător: "Aș fi un ingrat dacă n-aș mulțumi umbrei lui G. Călinescu că m-a cruțat public (în capitolul apreciativ din Istoria literaturii române, n.m.), mulțumindu-i să mă distrugă Ťconfidențialť", nu fără să-l mai înțepe când și când în polemici postume. Firește
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
peste vară să crească lăstarul înflorit al clipei unice de care vorbim. Pentru principesa Bibescu, această clipă este debutul componistic al lui George Enescu, la Paris, în 1898, cu Poema română." (p. 15). Din păcate, memoria posterității s-a dovedit ingrată cu numele pianistei. Elena Bibescu a fost uitată aproape de tot, la ștergerea amintirii sale contribuind și amănuntul vitreg că de pe urma ei nu a rămas nici o înregistrare: "Nu există discuri cu interpretările ei. Pornind de la părerea de rău că arta nu
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
până la 1989, despre care am scris în această pagină. Destul de târziu față de momentul apariției îl semnalez și pe celălalt, încununat cu premiul de istorie literară al Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor. O cronică de acest fel are o misiune ingrată, fiind obligată la descrierea caracteristicilor formale ale unui dicționar. Voi prelua, ca punct de sprijin, unele din explicațiile furnizate în prefață și în indicațiile pentru utilizarea dicționarului. Prea multe speculații nu încap aici și nici nu e locul lor într-
Istoria romanului tradus în România by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8701_a_10026]
-
a încasa puținele taxe de pe unde au de luat, iar prefecții se găsesc în cea mai deplină încurcătură, neștiind reioanele cercului lor de administrare și comunele ce le aparțin. Corespondența se face cu cea mai mare anevoință. Bulgarii, aroganți și ingrați, nu vor să recunoască linia de de-marcare fixată de Comisiunea europeană; ci amenință, și se zice că sentinelele noastre ar fi primit ordin să se retragă cu 10 chilometre îndărăt de la linia însemnată de Comisiune. Din toate aceste vedem
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
după cum din vechi obicinuește - principele, ajuns la înălțimea ce i se cuvenea, ar fi ajutat generației din România care creștea deodată cu el, de a lupta cu urmările greșelelor de azi. Popoarele lesne uitătoare i-au înnegrit fără de judecată memoria, ingrații care îi înconjurau odată tronul părintelui său au aruncat fiere în inima nenorocitei mume - nici ocazia asta nu putea trece fără ca o jurnalistică lipsită de demnitate și de sentiment să nu bârfească contra celui abia săvârșit din viață; noi, descoperind
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
M. Schina a plagiat pe un autor francez, fără a-i cita numele, omisiunea era o eroare tipografică. {EminescuOpX 413} Când d. Sion numea versurile lui Dosothei metropolitul hexametri și pentametri, aserțiunea era o eroare tipografică. Când d. Ureche omite - ingratul - numele autorilor spanioli pe cari-i plagiază, lucrul se reduce la o eroare tipografică. Când în fine un scriitor de la "Presa" zice: "Rămîn liceele în care să învețe carte profesorii de gimnazii, iar gimnaziile le desființăm ca să facem școli reale
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ar părea atunci". Singura deosebire între omul din India și decanul ziaristicei liberale este că acel om era statornic în vederea lui pe când "Romînul" își schimbă ochii după împrejurări și are vedenii înfricoșate și apocaliptice atunci când frații căuzași au numai rolul ingrat de-a striga prin cafenele; și perspective trandafirii atunci când aciiași frați ajung să puie țara la cale. Știți ce era odată monopolul tutunurilor - când erau conservatorii la putere - în ochii ziarelor liberale și ai tovărășiei de la Mazar Pașa? "Romînul" singur
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
foloseau doar pentru a conferi veridicitate procesului verbal. ― Atunci cineva a aranjat înregistrările. Orice tehnician competent ar fade-o în mai puțin de-o oră. Cine a avut acces la capsulă? Reprezentanta Administrației coloniale extrasolare, o femeie ajunsă la vârsta ingrată de cincizeci de ani și care se plictisea de moarte, se îndreptă în scaun și clătină din cap. ― Ești conștientă de ceea ce spui? Crezi într-adevăr că ne poți face să înghițim o asemenea poveste? Se întâmplă ca hipersomnul prelungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
respectiv in prezenta mamei si a bunicii mele) nu s-a insistat niciodata, din motive lesne de inteles, asupra acestei situatii. Mai exact, nelegitimindu-si fiica, tatal ei o repudia implicit si ii crea in societate o situatie dintre cele mai ingrate. Nu am dat explicatii in legatura cu situatia de mai sus, pentru urmatoarele motive: am considerat ca nelegitimitatea nu presupune rudenie, ca este vorba despre o situatie delicata, despre care nimanui nu i-ar face placere sa vorbeasca si ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nationaux, iar bărbații erudiți, doi-trei câți avem în țară, au oferit cu plăcere d-lui Crăciunescu pentru d. Boissier materia acestei din urmă. Fără dânșii ilustrul rector de azi ar fi rătăcit încă mult și bine în regiunile ghețoase ale ingratei științe. Dar talentul concepțiunii cine nu-l cunoaște? O probă între altele, devenită proverbială la Paris: mutismul său la moartea părintelui Snagoveanu! Sărmanul La Bruyere, și pe dânsul l-a chemat în ajutor pentru ca să-l mutileze ca pe împăratul filozof
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
roșii și că dânșii contractaseră obligația pentru stat de-a plăti de la un an la altul o anuitate de 19 milioane fără măcar să se fi preocupat de a-i da pentru aceasta resursele necesare, lăsând guvernului care urma după dânșii ingrata misiune să pună tezaurul public în stare a-și îndeplini obligațiunea; Că bugetele conservatorilor erau fictive și că ale roșiilor sunt echilibrate; că conservatorii făceau împrumuturi pentru ameliorarea lor, iar că roșii le echilibrează și fără împrumuturi și fără impozite
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
interese generale de o gravitate mai mare. D. Brătianu a avut nevoie de nulități cari să se poarte după comandă. Aceste nulități fără trecut, fără tradiții, unele chiar fără patrie ori naționalitate hotărâtă, au părut la început a primi rolul ingrat de-a ridica mâna la orice va zice guvernul. Cată să știe cineva cum au fost recrutate aceste nulități de prin ungherele indecenței publice. Ici vedem pe unul care, după ce și-a bătut averea la tălpi, a ajuns a scrie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lui Ștefan cel Sfânt. [4 - 5 mai 1881] {EminescuOpXII 159} ["SĂ DISCUTĂM CU "ROMÎNUL"...? "] Să discutăm cu "Romînul" lucruri elementare pentru orice cunoscător al istoriei, să-i facem abecedarul istoriografiei sau fiziologiei statului? Ar fi o misiune de două ori ingrată, întîi pentru că oamenii cu cari discutăm, fie oricât de deștepți, nu vor găsi în reminiscențele celor patru clase primare și a unui curs de violoncel elemente îndestule pentru a ne înțelege, apoi pentru că, coborîndu-ne noi chiar la nivelul lor intelectual
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
numește pe român cioban, căci majoritatea românilor locuitori în Albania de nord și de sud e păstorească și pururea în migrațiune. În timpul verei mai nu rămâne suflet de om pentru păzirea caselor neîncuiate, a căror prădare ar și fi cam ingrată. Satele bine construite se populează abia în noiemvrie, când nomazii se-ntorc de la munte cu turmele, pentru a se coborî în șesurile mai călduroase și când se-ntorc din depărtata, străinătate părinții de familie cu săcușorul de bani pe cari
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ce chip s-a dat prezidentului Consiliului concediul involuntar? D. Grădișteanu i-a dat ieri în Senat a înțelege că serviciile aduse țării pe malurile Bosforului, în molaticul și ademenitorul Bizanț, sunt mult mai apreciabile decât cele problematice, aduse de pe ingratul fotoliu de ministru. Și să nu se crează că suficiența membrilor majorității se mărginește la atâta. Nu. Deodată cu dezaprobarea cabinetului acestuia, d. Petre Grădișteanu și-a permis a pretinde de la Coroană ca pe d. Ioan Brătianu să-l cheme
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
se taie, numai în pita lui Vodă să încapă. Politica era deci pentru ei ceea ce n-a putut fi pentru conservatori, o cestiune de stomac. Pe de altă parte e lesne de lămurit de ce lupta conservatorilor în contra partidului roșu este ingrată. A lupta cu idei contrarie e ușor dacă ești cu adevărul; a lupta însă cu corupția, cu apucăturile, e mult mai greu. Precum nu poți răspunde cu acte diplomatice la bătăi de tun și de pușcă, astfel nu există argumente
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
organizări puternice ale ramurilor de muncă industrială; unde statul este un institut de întreținere pentru oameni cari n-au nici o ocupație, ba adesea nici capacitatea unei ocupații serioase. Față cu aceste varii nevoi sociale, lupta ideilor conservatoare este desigur mai ingrată decât la națiile istoric închegate, cu tradiții, cu datine, cu un puternic și pururea întineritor geniu național. De veninul inoculat al unor culturi străine, a căror forme goale le-am adoptat fără a le fi pătruns spiritul, s-a discompus
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pensie reversibilă, c-o sumă de bani oarecare. Bani - și "Romînul" devine mâne chiar reacționar, bani destui să-i îndopăm - și toată tagma roșie va fi de orice părere vom pofti. {EminescuOpXII 366} Am spus-o demult, e greu, e ingrat a se lupta în contra unor asemenea arme. Nici o idee cât de clară, cât de generoasă nu poate opri tagma oamenilor fără de patrie de-a goni buna lor stare în detrimentul nației, a dezvoltării muncii și a culturii. Trebuia poate această amară
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sprijinul necesar. Fără de acestea și obosit prin o muncă de treizeci de ani, plină de răspundere, pe terenul politicei mari, el crede că și-a făcut datoriile către patrie și se crede în drept de-a lăsa altor mâni problema ingrată. Încă în timpul Congresului de la Berlin el credea că puterea sa de muncă s-au sleit și numai în încrederea plină de onoare ce-a pus-o Europa întreagă în el a aflat curajul de - a - și îndeplini misiunea. În străinătate
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Bob îi spune manipulatorului că, după părerea lui, un anume proiect nu se derulează cu eficiența necesară. în decursul următoarei ședințe a echipei, manipulatorul afirmă: „Lui Bob i se pare că nu depuneți suficient efort”. Bob este pus în postura ingrată de persoană care face necazuri. Manipulatorul are adesea capacitatea neobișnuită de a-i face pe oameni să aibă încredere în el, pentru ca apoi să folosească informațiile aflate de la aceștia împotriva lor. Prezintă lucrurile într-o manieră care îi silește pe
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
dreptate. Dar el confundă voit originea omului cu Creatorul, interpretând în această direcție asemănarea după chip. Textul său nu lasă loc de ambiguitate, căci se referă la zei care "și-au întors spatele", rămânându-i omului să se transforme împotriva ingraților, manifestându-și "puterea propriei lui ființe". Se vede clara reminiscență a materialismului marxist de care Foucault ne asigura că s-a despărțit radical. Recunoscându-i omului autarhia ontologică, el cade în capcanele ateismului materialist. În realitate, omul nu are origine
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de limbă fonetică, sau și mai rău conservându-i-o într-o ortografie aberantă. Dar să revin la ceea ce interesează, în primul rând. D-l Negoiță nu se arată, totuși, inocent în demersul său, ci suficient de avertizat asupra situației ingrate la care se expune. I-au atras atenția, în acest sens, personalități ca Ștefan Stoenescu sau Jane Lafrenson, ultima în cadrul celui de al Șaselea Simpozion al Academiei Oamenilor de Știință din România (2003), când, în Filiala Americană, autoarea i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prețul capodoperei a fost moartea creatorului, ca în mitul Meșterului Manole. Cred că un lucru similar s-a petrecut și cu Victor Teleucă, dar el a pus pariul, în 1992, după propria-i mărturie, cu sine însuși și cu soarta ingrată a literaturii basarabene. Dacă mi s-ar fi cerut părerea, aș fi declarat Ninge la o margine de existență "cartea anului 2002", iar nu jurnalul lui Gabriel Liiceanu (care, desigur, e o carte foarte bună, poate chiar capodopera autorului!). Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]