2,412 matches
-
triunghi, însă, poate sugera și imaginea trinitara (triunghiul cu un ochi în interior ca simbol al ochiului atotvăzător al lui Dumnezeu, care apare și în publicațiile lui Böhme). Astfel, zborul cosmic sub o astfel de înfățișare poate semnifică și zborul inițiatic de recunoaștere: spațiile infinite străbătute sînt explorate pentru a înțelege natură adîncă a realității infinite. În plus, iată o referire la forma de cub sau sfera, care în domeniul infinit nu mai pot fi percepute ca atare: (John Milton, ibid.
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînt dispuse în cele 4 puncte cardinale), adică dintre sfera fizică, materială [Generare și Ulro], sfera spirituală [Eden] și sfera intermediară, psihoidă, onirica [Beula]. Aici este vorba, așadar, nu doar de zboruri planetare, ci și de zboruri spirituale, psihice, onirice, inițiatice, șamanice, etc. De asemenea, este vorba de traiectorii pe distanțele dintre Centru și Circumferință, dintre Zenit și Nadir (cf. structura Golgonoozei), si, probabil, implicit, dintre Soare și Pămînt [caz neinclus între cele cinci cazuri corespunzînd celor cinci corpuri "platonice", descrise
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
însăși se va elibera de "comanda socială", devenind viață spirituală veritabilă. Posibilitatea acestei răsturnări vine prin creația eliberată de scopurile desăvârșirii personale și ale desăvârșirii valorilor acestei culturi, scopuri cu care ea este acum împovărată. Criza culturii are un rost inițiatic; ea duce la depășirea antagonismelor dintre creație și cultură și la desăvârșirea omului prin transmutarea lui "în act creator". Iar criza culturală din perioada în care a trăit autorul semnifică, socotește el, voința omului de a trece de la convențional la
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Încălcate legile firii și ale bunului simț, dreptul meu uman de a fi așa cum m-a plămădit Dumnezeu. 4.4. Reverberații paideice ale călătoriei Cu toții am avut ocazia să călătorim În străinătate, prilej de a reflecta, Încă o dată, la caracterul inițiatic și pedagogic al călătoriilor. Prin deplasare, ne deschidem și punem sinele nostru spiritual față În față cu caleidoscopicul lumii culturale. Orice călătorie Într-o țară străină constituie un prilej de edificare și expansiune din acest punct de vedere. A ieși
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de desene. Grila folosită în analiza acestui item a fost o îmbinare de teoretic cu empiric, încercându-se ca genurile clasice/uzuale de emisiuni ficționale să fie adaptate la desene animate. S-a ajuns la următoarea grilă: gen sit-com, „drum inițiatic”, aventură, de dragoste, extra-toon (desen scurt, fără fir narativ, bazat, în general, pe gaguri), memorialistic, istoric/legendar, informativ/educativ, altul (care?). În programele difuzate de canalul Fox Kids, în întreaga perioadă monitorizată, au fost regăsite doar următoarele tipuri de emisiuni
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
fără fir narativ, bazat, în general, pe gaguri), memorialistic, istoric/legendar, informativ/educativ, altul (care?). În programele difuzate de canalul Fox Kids, în întreaga perioadă monitorizată, au fost regăsite doar următoarele tipuri de emisiuni: aventură/acțiune, gen sit-com, memorialistic, drum inițiatic, informativ/educativ și extra-toon, dintre care, ponderea cea mai mare o ocupă primele două tipuri (aventură și sit-com) cu 94%. Nu trebuie totuși neglijat, pentru imaginea canalului, că există (deși procentual, este la un nivel subunitar, faptul că există poate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
accepția lui Bahtin, se definește prin ambivalență (îl cuprinde și pe cel care râde și este interpretat ca regenerator), absentă la Caragiale. Așa cum îl preia A., carnavalescul se reduce la grotesc și caricatural. Mai pertinente se dovedesc celelalte interpretări: drumul inițiatic în opera lui Mihail Sadoveanu, prin prisma căruia criticul reabilitează (ca scrieri importante) narațiuni marginalizate de tradiția exegetică (Strada Lăpușneanu, Morminte și Oameni din lună); „sublimul omenescului” la Tudor Arghezi într-un text de asemenea marginalizat după moartea poetului (Cântare
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
de optimizare umană, înființând ulterior cenacluri și participând activ la întemeierea Centrului Național de Practică Isihastă (1994). În 1990 fondează Grupul de optimizare umană. Expunerile din cadrul acestui grup vor constitui substanța volumului Terapia destinului (1994). Devine un adept al pelerinajelor inițiatice, convertindu-și experiențele în pagini de jurnal. După 1990, întreprinde, ca bursier, două lungi călătorii de studii în India (1992, 1996). Primește titlul de master (acharya) în filosofia și în practica Vedanta. Începând din 1998, când călătorește pentru prima oară
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
lungi călătorii de studii în India (1992, 1996). Primește titlul de master (acharya) în filosofia și în practica Vedanta. Începând din 1998, când călătorește pentru prima oară în Noua Zeelandă, interesul său cultural se reorientează către Antipozi. Se interesează de tradiția inițiatică maori și de practicile terapeutice polineziene. Fără a se rupe de matca spirituală românească, în 1999 se stabilește la Wellington și primește rezidență permanentă în Noua Zeelandă. Debutează literar în 1967, cu schița Colindul dificil, în suplimentul literar „Suceava”, continuând cu
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
nostru poate lovi tăcerea genetică, poate coborî până la acel nivel de profunzime de unde vin exigențele ereditare? Iată întrebările acestei întretăieri între literatură și practicile optimizării, între care, repetăm, relația este bilaterală, influența reciprocă.” După 1990, trecute prin filtrul noilor experiențe inițiatice, contondențele tehnice ale decadei precedente - nu și memoria lor - se atenuează. În romanele Muntele Calvarului (1991) și Păsările cerului (1999) - cea mai bine articulată carte a etapei - sau în volumele de proză scurtă Un univers cu o singură ieșire (1997
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
în perspectiva interpretativă a multora drept o carte stranie, greu definibilă și extrem de dificil de înțeles. În revista „Prodromos” (6/1967), Andrei Scrima a încercat, de altfel, o decodificare a prozei lui A., apropiindu-l pe autor de registrul literaturii inițiatice, de resursele oarecum „secrete” ale literaturii lui Mateiu I. Caragiale și Ion Barbu. Într-o dedicație care însoțește textul în ediția a treia, din 1996, Scrima a legat numele prozatorului de inițialele V.V. și S.T. (adică V. Voiculescu și Sandu
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
într-un înțeles mai perceptibil receptării critice, povestea păcatului și a ispășirii lui, ceea ce face din această narațiune o retranscriere în esență a preocupărilor fundamentale din literatura de înțelepciune și din cărțile populare de prevestire ale Evului de Mijloc. Sensul inițiatic pe care-l descifra Andrei Scrima în Poveste cu țigani se pierde totuși la A. sau se rezumă la o nuanță contemplativ-constatativă. Lipsește drumul, s-a anulat călătoria, după cum absentează și „Rugul aprins”, dar au trecut în prim-plan pilda
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
193 etc. Alți cercetători au Încercat să alcătuiască liste mai detaliate ale caracteristicilor mitului. C. Riviere (1997, pp. 53-55) identifică opt caracteristici: povestirea imaginară, apartenența la o lume simbolică, polisemia, caracterul atemporal, dimensiunea afectivă, orientarea către acțiune, raționalitatea imaginarului, caracterul inițiatic. W. Doty (1986, pp. 11-29) stabilește zece note definitorii: integrarea Într-o rețea de mituri, importanța culturală, caracterul imaginar, dimensiunea narativă, conținutul metaforic și simbolic, imageria grafică, participarea emoțională a publicului, referirea la evenimente primordiale, aspectul de lume reală, fixarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Cel mai adesea, semnul alegerii este „posesiunea”, existența unor stări de transă, viziuni și extaz; b) inițierea șamanului se face pe parcursul mai multor experiențe dramatice: călătorii În lumea spiritelor, Înfruntări, dobândirea de obiecte și puteri magice; c) revenirea după călătoria inițiatică este prezentată ca o reînviere, o nouă naștere; d) cosmologia verticală: traseele călătoriei șamanice sunt orientate În sus, către lumea celestă a spiritelor; e) existența unor tehnici specifice: forme de privațiune, substanțe halucinogene, dansuri extatice; f) stăpânirea unor puteri ieșite
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
individualizat al activității, posedarea unei științe sacre secrete, ideea vocației mistice, i.e. „alegerea” persoanei În cauză printr-o decizie obscură a spiritelor (făcută vizibilă celorlalți membrii ai colectivității prin crize, vise, transă, malformații etc.). Practicarea magiei este legată de parcurgerea inițiatică a unui traseu ocult de revelații. Participarea la aceste mistere oferă descoperirea realității de dincolo de cunoașterea umană și, odată cu aceasta, un ansamblu de tehnici de controlare a fenomenelor naturale și supranaturale. În felul acesta, magia devine „puternică și periculoasă, deci
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
magice generează diverse ansambluri de prescripții sau de interdicții (tabuuri). Ele nu pot fi arătate oricui și oricum, trebuie ferite de contactul cu alte obiecte magice, solicită adesea performarea unor texte considerate Încărcate cu puteri oculte (incantații) și sunt transmise inițiatic În interiorul familiei sau al grupului. Problema eficienței magice este strâns legată de dezbaterea privind caracterul rațional sau irațional al magiei. Antropologia secolului al XIX-lea a considerat magia ca un produs cultural care exprimă, În mod elocvent, iraționalismul specific „primitivilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
moartea, revenirea din leșin cu renașterea și cu dobândirea unui nou statut social. Cursa solitară (În antiteză cu suspendarea controlată de bărbații satului) trebuie să confirme această schimbare: inițiații Își controlează sfâșierea trupului, iar rănile sunt dovada parcurgerii Întregului ciclu inițiatic. Depășirea durerii, oboselii și spaimei le dă dreptul reîntoarcerii acasă, neasistați de nimeni, deci ca persoane transfigurate, ca entități sociale cu o identitate și legitimitate aparte. În paralel cu transformarea inițiaților are loc și transformarea comunității. Aceasta reface, În cele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sa este recunoscută, profesorii Încep să se ocupe mai atent de evoluția sa artistică, capacitatea de a rezista „junglei” este apreciată ca o dovadă a faptului că „este artist Înnăscut”. Același mecanisme ale riturilor de trecere cu elemente de probe inițiatice au fost studiate și În alte medii profesionale: spre exemplu, etnografiile consacrate redacțiilor jurnalistice au relevat rolul „consacrator” al etapelor liminare, când nou-venitul este supus la umiliri simbolice și la diverse Încercări referitoare la capacitatea sa de a accepta regulile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o procesiune, aceste activități umane obișnuite capătă o semnificație simbolică neobișnuită”. După această logică funcționează și unele manifestări folclorice care au fost rareori analizate din perspectiva acestor concepte: este vorba despre procesiunile cetelor din folclorul românesc, care pot avea caracter inițiatic și magic (călușarii), pot aduce cu ele măști și alte obiecte considerate a avea puteri magice (cetele de mascați, drăgaica, junii) sau pot transmite un mesaj verbal propițiator (colindătorii). Deoarece procesiunile religioase sunt cele mai cunoscute, vom reproduce aici descrierea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În propria-i curte. Acesta este terenul unde va avea loc un adevărat „schimb de vizite” Între cei doi aleși. În dimineața marii sărbători, domnul se Îndreaptă spre biserică urmat de un Întreg alai, În vreme ce fiecare etapă a acestui drum inițiatic este anunțată orășenilor prin sunetul clopotelor: este cel dintâi semnal al celebrării și primul moment În care puterea Își asociază prezența marelui eveniment liturgic. Monarhul intră În biserică, iar corul și Înaltul cler cântă imnul axion („vrednic este”). După cântarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
d) obligatorii: sunt impuse de autoritățile ecleziastice sau laice ca formă de pedepsire; e) de căutare: nu au un scop precis, ci sunt efectuate În speranță găsirii unui loc care va aduce un răspuns la Îndoielile sau aspirațiile individului; f) inițiatice: orice pelerinaj care are ca scop o transformare a statutului participanților. Deoarece pelerinajul În sine implică o transformare a statutului (spiritual, social, cultural) al participanților, ultima categorie mi se pare redundantă. În consecință, ea nu poate fi justificată teoretic și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au dobândit puteri aparte. Relicvele sunt achiziționate În speranța că vor permanentiza puterile legate de centrul pelerinajului, vor asigura sănătatea, vor produce vindecări miraculoase, vor permanentiza protecția divină, vor oferi prestigiu și legitimitate cultică. Relicvele aduse după o asemenea călătorie inițiatică funcționează ca un pelerinaj inversat: ele permit credincioșilor să păstreze puterea centrului sacru, fără a mai fi nevoie de un alt pelerinaj. În același timp, ele devin, la rândul lor, centrul unor pelerinaje „microscopice”, efectuate În spațiul intern al comunității
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
casă” și locul sacru râvnit este mai mare. De aceea, pelerinajul reprezintă o luptă cu spațiul, iar imaginea sa tipică este aceea a mersului pe jos, pe mari distanțe, În condiții dificile, asemănătoare cu o asceză sau cu o probă inițiatică. Spre deosebire de alte rituri, pelerinajele acoperă o mare durată de timp. Sacrificiile, ședințele șamanice, actele magice, comemorările, celebrările sau paradele politice, ceremoniile funerare și riturile calendaristice nu depășesc limita câtorva zile (chiar dacă ele pot fi dezvoltate Într-o succesiune de secvențe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
către centre sacre Îndepărtate. De aceea, călătoria pelerinului cunoaște câteva secvențe clare: plecarea, parcurgerea drumului, atingerea centrului, comuniunea consacratoare, călătoria de Întoarcere, reinserția și repoziționarea socială datorită prestigiului astfel dobândit. În imaginarul popular, călătoria pelerinului este Înconjurată de o aureolă inițiatică. La capătul drumului, pelerinul suferă o „mutație”, revine acasă schimbat, fie În urma unei revelații religioase, fie În urma unui act magic (de obicei, de ameliorare a condiției profane - vindecare fizică sau psihică), fie În urma unei transformări spirituale. În alt plan, schimbarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei transformări, intensitatea experiențelor, recunoașterea și consacrarea de către grup a noii identități sociale, crearea unui cadru ritual care oferă șansa unei reevaluări a reprezentărilor culturale specifice mediului originar, o mitologie specifică organizată În jurul unor teme precum moartea și nașterea, proba inițiatică, figurile adjuvante, intervenția divină, iluminarea etc. Pe de altă parte, studiile etnografice au arătat că intervalul pelerinajului nu generează, În mod necesar, o comunitate solidară și egalitaristă. Pelerinajul poate perpetua inegalitățile vechi sau poate crea altele noi. Cei mai cunoscuți
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]