9,551 matches
-
și cu numele de Hermes Trimegistul și Sarmis despre care vom vorbi mai pe larg În capitolul 3, despre numele de român. Între descendenții lui Sem se numără și triburile Madan, Medan sau Badan, iar un oraș Madan apare pe inscripțiile lui Tiglath-pileser III (723 Î.H.) precum și tribul arab Dedan cu localitatea Dadan sau Daidan cum este cunoscută astăzi (B. Cooper, After the Flood, pag. 106). Un trib Dedan apare și printre descendenții lui Ham (ibid., pag. 109). În epoca
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
granițele imperiului Ahemenid. Li se mai spunea și daai, dai sau daoi și erau Înrudiți cu masageții ce ajunseseră din timpuri străvechi la Urali (Robert Vermaat, www.vortigernstudies.org.uk). Daoii au fost menționați pentru prima dată În scris pe „inscripția daiva” a regelui persan Xerxes (486-465 Î.H.). Aceștia formau o satrapie subordonată regelui, locul de baștină fiind regiunea de jos a râului Sardaria, unde se Învecinau cu geții-masageți (ibid.). Că este vorba de populații Înrudite foarte strâns cu dacii
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
veche, drept dovadă citează din hotărârile Conciliului de la Tours (sec. VII), Canonul XVII. Unul din triburile ligure (o denumire generică dată unor populații vechi din Italia de Nord Galia Cisalpină și Iberia) ce trecuse din Galia peste Pirinei poartă În inscripțiile romane ale Hispaniei numele de languedoci. (N. Densușianu, D.P. Vol.II, p.121). Alături de languedoci În Iberia preromană și romană mai gasim alte triburi al caror nume amintesc de daci: ambirodaci, ablaidaci, deciani, cuneidoqi sau cauno-daci, arronidaeci. Ceea ce este și
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
28 cca. 103 d.H), consul, orator și poet roman ne amintește de cetatea Uxama din Hiberia, un oraș Înconjurat de ziduri „sarmatice”, În care locuitorii aveau „obiceiuri sarmate”. Același oraș figurează la Ptolemeu sub denumirea de Uxama Argelae. O inscripție latină descoperită În Lusitania pomenește de o femeie având epitetul local de Uxame(n)sis Argelorum, iar o inscripție din Tarraconia ne vorbește de un magistrat Iarum din Uxama că era din gintea Ambirodacilor. Deci locuitorii Uxamei erau numiți fie
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
Înconjurat de ziduri „sarmatice”, În care locuitorii aveau „obiceiuri sarmate”. Același oraș figurează la Ptolemeu sub denumirea de Uxama Argelae. O inscripție latină descoperită În Lusitania pomenește de o femeie având epitetul local de Uxame(n)sis Argelorum, iar o inscripție din Tarraconia ne vorbește de un magistrat Iarum din Uxama că era din gintea Ambirodacilor. Deci locuitorii Uxamei erau numiți fie sarmați, fie argeli (adică ardeleni), cum Își spuneau singuri, fie ambirodaci. (D.P. Vol. II, p.127). Toate aceste triburi
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
pare curios felul în care Mușina și-a renegat un posibil aliat și emul, pe Gabriel H. Decuble, care adopta, în volumul său de debut (Epistole... din 2001) o retorică similară. În fond inofensive și amicale, mimând tonul oracular al inscripțiilor antice, aceste Personae erau doar prima etapă, de asanare, dintr-o strategie care, voluntar sau nu, avea să se-ntindă pe mai bine de un deceniu. Dacă poezia română dă dovadă de o suspectă lipsă de diversitate, este probabil și
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
suflet, publicat în nr 1 din 1979, Monumentele - mărturii ale istoriei noastre. Era vorba de Mănăstirea Râmeți din Munții Apuseni, unde slavistul echipei noastre, Monica Breazu (ulterior slavist la Biblioteca din Paris) descifrase cu mijloace speciale (lampă de ultraviolete), o inscripție care data al doilea strat de pictură al bisericii cu o sută de ani mai devreme decât se apreciase până atunci, în 1377. În articolul de atunci, și în studiile ulterioare, comentam importanța acelei descoperiri, care cobora cu o sută
Arta cositorului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3793_a_5118]
-
devreme decât se apreciase până atunci, în 1377. În articolul de atunci, și în studiile ulterioare, comentam importanța acelei descoperiri, care cobora cu o sută de ani nu numai pictura respectivă, ci întreaga istorie a Bisericii românești din Transilvania, deoarece inscripția pomenea nu numai un pictor local, de cea mai bună calitate, Mihul de la Crișul Alb, dar și un arhiepiscop transilvănean, Ghelasie, de la aceeași dată. Și iată că, acum, mă întorc cu drag, în paginile acestei reviste, la acest domeniu, așa cum
Arta cositorului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3793_a_5118]
-
sexuală și de distracții, cele trei asistente tinere, bătrînele nebune și senile, vag auzite, niciodată văzute, fantasmagorii din lumea exterioară, cămăruia plictisitoare, patul gol, scaunul verde, cîinele-lup de porțelan care urcă treptele verzi, prea puțin radio, ceasul de argint cu inscripție agățat pe perete, mesele neapetisante, rutina, făcutul patului, peticul urît de grădină văzut pe fereastră, cînd și cînd lumina aurie (Claude) sus pe cer. Vizitele părinților, retragerea promptă în cochilie, banalitățile, pozele, indiferența, vinovăția lipsei de recunoștință. Fuga de viață
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
Câmpul Românesc nu se poartă cămașa verde, nici cea roșie, ci a fost și rămâne doar o rampă de lansare a rachetelor Împotriva comunismului și antiromânismului.“ Am salutat la intrarea pe alee steagul tricolor care gardează pe o placă metalică inscripția prea modestă prin laconismul ei “Romanian Park”. Te oprești apoi la câte o troiță, care aici, atât de departe de țară, nu are o simplă Încărcătură decorativă, ci Îți amintește de rolul pe care Îl jucase ea cândva În istorie
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
avertismentele ecologiei și riscul izolării în natură, în comunități închise. Ruth descoperă într-o zi pe plajă, învelită în alge și ciripide, o cutie Hello Kitty, având în ea obiecte ce-i stârnesc curiozitatea: un ceas de mână cu o inscripție în japoneză, copertele solide ale unui exemplar din romanul proustian, un carnet vechi și scrisori în franceză. Și scriitoarea se trezește cititor, căruia i se confesează o adolescentă japoneză, Naoko: a trăit în SUA, până când criza îi lasă tatăl fără
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
nimic: el redă întocmai ce i se suflă, de aici impresia de scriere anapoda, împotriva uzanțelor firești, cînd de fapt el expune riguros un mesaj a cărui paternitate nu-i aparține. Prin Nichita, glasul Paracletului dă naștere Nodurilor și semnelor, inscripții tăioase, fără blîndeți calofile. Acest al doilea Nichita nu mai scrie frumos pentru simplul fapt că nu mai scrie deloc, ci reproduce frînturi inspirate de lumea de dincolo. Așa apar secvențele pneumatice, fulgurații stranii, reci și precise, în aparență extravagante
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
a spus că s-a plâns, în marea rimă ... - Apă mare, domnule! ORAȘ PE TISA Piața cu casa în care Bălcescu a vorbit cu Kossuth prea târziu ieri. Și vorbesc și vorbesc, amândoi, nu prea târziu, mereu. În piața cu inscripția fără griji. BISERICA DIN MICHERECHI Stă, ținând pe umeri turnul, ferm, în plină câmpie, stas; ca altele aici, românești. Stas sau Àtlas. Înăuntru: patru prapuri. Și Dumnezeu deasupra ei. „CASA SATULUI” Îi zic așa Primăriei - ți se explică ce-i
Geografia by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/3394_a_4719]
-
nesperata glorie se intersectează/ cu epuizarea nesfârșitelor orgasme// acolo unde laba leului despică meridiane// coboară înserarea jarului tutunului/ se preface în cenușă pulverizarea ei/ se preface lent în note muzicale// reașez pipa în tablou/ și fără îngăduința distinsului maestru/ reformulez inscripția/ așadar: ceci est une pipe véritable". Compoziția acestui poem se întemeiază pe un imaginar de factură suprarealistă. Ea este populată de elemente specifice picturii lui Magritte (leul, sirena, șarpele, norii) și conține asocieri incompatibile (,aprind tutunul cu o așche de
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
fondul esențial și străvechi al limbii române. Ca urmare, fondul lexical principal românesc păstrează niște serii semantice omogene ale latinismelor de origine rustică, arhaică și locală - latinisme care sunt atestate încă în comediile lui Plautus și Terentius sau numai în inscripții din provincii dunărene. Acest vocabular original oglindește starea socială și spirituală, economică și politico-militară a populației protoromâne din Peninsula Balcanică. Se poate spune chiar mai mult decât atâta: el îi dă limbii române un specific enigmatic, incomparabil și delicios față de
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
cu trei luni toți sunteți fiii și fiicele republicii le spune el răsculaților politicienii sunt incoerenți francezii nu mai dau lecții de imigrare sunt acum arătați cu degetul. duminică în stația de metrou din republique fiul meu îmi arată o inscripție proaspătă: sarkozy mort le peuple aură ta peau chirac en prison ŕ la place des jeunes. tocmai trece o patrulă de polițiști cu un câine turiștii se reped să filmeze în paris domnește calmul o liniște suspectă. suntem că măgarii
reportaj din parisul în flăcări (liberté égalité diversité) by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/10732_a_12057]
-
realizată la ,Gestetner", dar nu ni se spune în ce ani ar fi apărut. Ediția din 1943 a romanului poartă în final mențiunea: ,Tipărită la Tipografia ŤIMPRIMERIAť S. A. R. Str. Matei Millo, 3, BUCUREȘTI", iar pe pagina de titlu are inscripția: ,editura ziarului ŤLUCEAF|RULť - str. Doamnei, 3/ copyright by victor valeriu martinescu". Autorul nu s-a putut debarasa nici în ultimii săi de mistificarea de tip avangardist a propriei activități literare. În orice caz, fișa bibliografică de mai sus, mai
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]
-
altfel nu știu nimic de această coroană; căci de-ar fi știut, ar fi rugat să fie preschimbată în coroniță de flori de câmp și așezată pe fruntea celui mai destoinic fiu al lor, la serbarea școlară. La baza monumentului, inscripția lămuritoare: „Aici odihnesc ostașii căzuți pe aceste locuri - 1916-1919”. și, bineînțeles, autorul: Societatea „Cultul eroilor”, Comitetul Central București. Dau, apoi, coperta de piatră la o parte și pătrund în incinta smălțuită cu iarbă. în stânga și în dreapta - două arcuri de cerc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
sferă, împlinire și neîmplinire a armoniei supreme, a rotundului, a idealului. De o parte și de alta, rânduri de cruci, ca școlarii în bănci - și pentru că nu încăpeau toți în bănci, s-au amenajat și pe semicerc câteva măsuțe. Citesc inscripțiile de pe băncile celor din rândul întâi - mai harnici, mai grăbiți să afle, să întrebe, să răspundă. Eroul soldat Stan Marin, căzut la 19.X.1916; repede, prea repede, grăbit, harnic. și: Un ostaș necunoscut. și: Un ostaș român necunoscut. Apoi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
forțe era net în favoarea dușmanului: 10 la 1; mai exact, efectivele românești erau de 1.800 de oameni, iar cele horthyste de peste 20.000. Această încleștare pe viață și pe moarte, cu izbândă românească, este atestată și de cele câteva inscripții placate în incinta Muzeului din Arad - din care citez: „Oprind ofensiva fascistă în defileul Mureșului, Detașamentul Păuliș a făcut dovada unui devotament exemplar. în luptele purtate aici au căzut la datorie 376 militari români. Ei au cauzat inamicului pierderi cifrate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și prin pronunția cuvintelor. Cel mai vechi document scris în limba română, păstrat, este “Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către judele Brașovului” (1521), descoperită în 1894 în Arhivele Naționale ale județului Brașov unde se păstrează și astăzi. Cea mai veche inscripție în aromână este datată la 1731. Limba română a fost introdusă ca obligatorie, în actele de stat și în ritualul religios, în timpul voievozilor Vasile Lupu (1634 1653) în Moldova și Matei Basarab (1632 1654) în țara Românească. Prima gramatică românească se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Niculae Proteasa, Laurențiu Barbu, Ionuț-Mirel Dicui și Gheorghe Chebăruș. După modelul Sfintei Taine a Cununiei, soții Ioan și Silvia Barbu au fost asistați de nașii Lilian și Tatiana Zamfiroiu, care le-au introdus în degetele inelare verighetele de aur cu inscripția „50 de ani”. La ceremonia religioasă - și, seara, la ospitaliera Casă Oltenească Km. 7, pe drumul național Rm. VâlceaPitești - le-au fost alături peste 70 de persoane, rude și prieteni foarte dragi: fiul „mirilor” cincuagenari, Sorin-Alexandru cu soția sa Ildiko
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
secole te-nalță Vechi milenii ce-au trecut; Limbă dulce, plai de glorii, Calm, prin vifor renăscut ! POEȚILOR VĂCĂREȘTI Pe strada mea cresc umbre mari de tei și păsări prinse-n trilul muzical, Grădinile smălțate - un pocal... Pe strada cu inscripția de Trei. Duioase, se răsfrâng din Văcărești Imaginile pure de tulpini, Din care floarea prinde rădăcini și dulcea limbă, caldă, ca-n povești. Dintr-un clavir cu clape de sidef și muzicale ritmuri de caval Se țes cuvinte noi, în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
din brădet, Dar, lăcrimînd, legitimă mirare, Limba română m-a născut poet. De-aceea-i sărut mîna și îi zic: “Turlă a mea, alunecînd din soare, Fără de tine n-aș fi fost nici boare, Nici plop pe deal, nici clopot, nici nimic.” Inscripție pe catedrala de aur a limbii române Nu se putea să nu provenim dintr-un neam infinit, izvodit din lacrima strămoșilor daco-romani și ctitorit în imensa Columnă a lui Traian. Toate drumurile duc la Roma și pornesc de acolo, “noi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
din care tu ai fugit" (Clipă). Sau: ,auzul, cît o bobiță roșie de sînge/ țipătul, spinul negru ce cade/ ca respirația atletului la sfîrșitul cursei.// citești/ ideogramele repezi pe apa/ pe care tot vîntul le șterge" (Dialog). Sînt acestea neîndoios inscripții ale sîngelui învăpăiat de-o dorință încă departe de-a se domoli, abia drapate estetic. Ideograme ale pulsației vitale ce nu capitulează, găsind cu cale a arbora steagul iluzoriu al unei transmutații în semnul atoate izbăvitor. Un pas mai departe
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]