18,030 matches
-
necenzurată din Salò și mi-a ajuns. Se servi cu ciabatta și-i îmbie și pe ceilalți. - Bineînțeles, e un film pe care Ortese l-a influențat masiv. Am înțeles că și la capitolul lungime tot din el s-a inspirat. Se întoarse spre Kingsley. - îți place Pasolini? - Mă rog, voiam să cer o chiftea, spuse Kingsley, cu ochii ațintiți asupra meniului. - Are niște poante, te dărîmă, zise Terry, rîzînd prefăcut și lovindu-și însoțitorul pe sub masă. Logan făcu un gest
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
senzuale, dar, conform remarcii tale, și foarte tandre. Nu era vorba chiar de convenția poeziei creștine din literatura engleză, iar celelalte nișe unde s-ar fi putut refugia - tradiția lui Eric Gill ori David Jones, de pildă - nu prea-mi inspirau încredere. N-am făcut din câte știu vreun efort anume să fiu vizual la acea vreme, și nici narativ. Am sentimentul că poemele mele de atunci erau hiperactive, hiper-entuziaste. Partea mai întunecată a lui Blake mă descumpănea. Ce s-a
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
și Energie; dar Iubirea e mai profundă și mai sigură. Ea presupune virtuți, pe când dorința presupune mai ales energie. Viața trebuie să accepte încordarea dintre cele două. Când spun dorință mă gândesc la cea fizică, dar și la dorința adâncă inspirată de tot ce e Altul și viabil ca idee. Pornind de aici, Moartea e viabilă ca idee. Dacă Blake a putut trăi această permanentă încordare, de ce n-ar putea și alții? Am văzut cu ochii mei cât s-au iubit
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
muzicieni, a tinerilor intelectuali, în ce privește inițierea noastră în marea lume a jazzului. O făcea cu răbdare, cu cuviință, cu conștiința așezării unei importante fapte de cultură. Cântul său era clar, dispunea de limpiditatea unei gândiri muzicale atent rostuite, o gândire inspirată de o viziune poetică pe care te lăsa să o intuiești, pe care te invita să o cauți, să o găsești. Iancsi Körössy a fost un mare autodidact; s-a invățat pe sine și ne-a învățat și pe noi
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
cunoscută, realismul și fantasticul, umorul și poezia, gagul și tragicul, gentilețea și sarcasmul, pentru a ne pune în fața unei capodopere în care se recunosc influențe creator asimilate din Chaplin, dar în care, totodată, se reperează motive și teme ce au inspirat, printre alții, pe un Fellini sau pe un Spielberg (finalul din E.T. este calchiat, în mod evident, după finalul filmului lui De Sica). Bucuria (re)descoperirii acestei capodopere a filmului universal s-a completat în chip fericit cu plăcerea de
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
cum, aflat la L. A. pentru un atelier de proză, la un moment dat, unul dintre cursanți, înainte de a-și citi creația, scoate pistolul și amenință că-l va ucide pe cel care va îndrăzni să rîdă fiindcă proza îi fusese inspirată de propria-i mamă; Charles completează imaginea cu descrierea devastării propriului birou de către cîțiva studenți, creațiile lor ținînd de gangsta rap, după ce se străduise să le explice că limba engleză conține mai mult de 17 cuvinte și că, mai înainte de
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
era convinsă că este singura justă. Finalul serii - acțiunea petrecîndu-se, în același loc și pe parcursul unui interval limitat de timp, reciclare parțială și ironică a unei reguli clasice - îi surprinde obosiți de vorbă, de mîncare multă (tradiționalul curcan ce le inspirase lui Hal și Charles o hermeneutică amuzantă, cîntărise 12 kilograme), de băutură, de propriile griji. Fiecare își găsește un loc unde să doarmă; Charles alege bucătăria unde va încerca, poietizînd à la Poe, să scrie un poem în vreme ce prietenii lui
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
simulare de gesturi, ci printr-o manifestare personală potrivită condițiilor noi de viață artistică". Cuvinte pe care le-am putea repeta și noi, cei ce ne socotim lovinescieni, admiratori ai celui care a fost mentorul prodigios al Sburătorului, care ne inspiră nu în felul sterp al actelor epigonice, ci în reacțiile pe cît cu putință personalizate, în raport cu circumstanțele schimbate mereu ale vieții literare, cu obiectul primenit pe care ni-l oferă ea. Nu e vorba de mimetism, de o subordonare searbădă
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
a-l ascunde, ci mai degrabă subliniindu-l și cad pe niște glezne nu prea groase, disproporționate față de tot restul iar ceea ce urmează, gleznele-i fără vigoare, sunt îndesate în niște botine de o incredibilă ineleganță și, printr-un rafinament inspirat de nu știu ce sucub vicios scăpat din Noaptea Valpurgiei, ciorapii ce-i acoperă gleznele subțiri sînt niște ciorapi feminini de mătase bej. Nu-mi vine să cred lornietei. Mă uit stăruitor de mai multe ori. Se poate? E cu putință? Această
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
proaspăt. Un alt soi de terapie încearcă Irina Movilă. O altă formă de sondare a eu-lui artistic, a posibi- lităților lui de exprimare, de trezire, de ocrotire. Din păcate, trebuie să vă mulțumiți doar cu povestea, mea pentru că recitalul actriței inspirat din poezia populară românească, autentică și netocită, s-a jucat o singură dată, la Sala Radio, în cadrul proiectului "Arta poetică". Cearcănul de lîngă soare este mai mult decît un colaj de texte, bine alese și asamblate, rostite pentru ascultătorii radio
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
a autorului său. Gabriel Chifu știe foarte bine cum să dozeze și cum să îmbine evenimentele obișnuite cu cele neobișnuite, cum să facă să survină supranaturalul pe un fond de povestire solid ancorată în realitatea timpului nostru. Fantasticul său se inspiră din lumea miturilor, legendelor și credințelor europene, mai vechi sau mai recente, dar se naște deopotrivă din vacuitatea zilelor și din deriva psihologică a personajelor. Este vorba așadar despre o povestire care acumulează detalii minuțios descrise din viața reală, în
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
informative, eterogen culturale ale enciclopedismului, necesar fără doar și poate, dar nu ca o "valoare" decisivă, fiind doar o tablă de materii și un indice bibliografic al valorilor care contează și vor conta prin diferențiere individuală, prin harul spiritului care inspiră deopotrivă literatura și critica ei. Adrian Marino în dialog cu Sorin Antohi: Al treilea discurs. Cultură, ideologie și politică în România, Ed. Polirom, Iași, 2001, 200 pag., preț neprecizat.
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
sport prindeau și ei o deplasare, mai ciuguleau o diurnă, mai aduceau pe șest în țară o casetă video (porno sau creștină - doar istoria ne va lămuri!) în orice caz, contactul cu acea lume - coruptă până-n măduva oaselor - i-a inspirat pe "marii patrioți de azi" sau, dimpotrivă, erau atrași ca un magnet de ea pentru că erau alcătuiți din aceeași materie primă. N-am să obosesc spunând că România va deveni o țară normală atunci când cluburile Steaua și Dinamo vor ieși
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
a străfulgera un detaliu, a lipi o etichetă pe câte un amănunt semnificativ". (p. 5) Cum viața este invadată deseori de ficțiune, un singur element este de-ajuns pentru scriitor să construiască în jurul lui un portret caricatural. Fiecare personaj îi inspiră lui Costache Olăreanu un corespondent dintr-un alt regn, amintind de omul mecanomorf al lui Urmuz, fără a ieși, însă, din sfera comparației metaforice. Absurdul, aici, este doar impresia de care autorul se folosește pentru a contura portretul cât mai
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
ostrăvit. Mă scutură un fior de milă. - Biata doamnă Forbes -, am spus. Fratele meu răsufla neliniștit. - Bieții de noi dacă nu moare la noapte - spuse. În zorii zilei vorbi iar singură un lung răstimp, declamă din Schiller în gura mare, inspirată de o nebunie frenetică și culmină cu un strigăt final ce umplu toată casa. Apoi suspină adânc de mai multe ori și căzu răpusă, cu un șuierat trist și neîntrerupt ca al unui vapor în derivă. Când ne-am trezit
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
destui demagogi restauraționiști!), factura lor de medie, de, pentru a utiliza o sintagmă heliadescă, "echilibru între antiteze". Nimic deosebit, ierte-mi-se rezerva, nici o mare propensiune novatoare, nici o zvîcnire speculativă remarcabilă, nici o pregnanță expresivă nu se ivește în aceste propoziții inspirate din aerul general al mentalității intelighenției noastre democratice. Chiar dacă Adrian Marino are, în cazul emiterii sau mai cu seamă al documentării unora dintre astfel de idei, avantajul pionieratului, azi ele nu sînt decît niște foarte onorabile truisme. Subscriindu-le, nu
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
transformată într-un laitmotiv lamentuos-incriminator al personalității. Împrejurarea indiscutabil dureroasă că dl Marino a avut parte de o întrerupere a activității de aproximativ două decenii, că nu s-a bucurat nici ulterior de condiții foarte favorabile, pare a-i fi inspirat ideea, de alură transpersonală, a unei "desconsiderări" sau chiar absențe a "ideii literare" în cultura românească. D-sa se simte un singularizat, un mal-aimé pe acest fundal al unei insuficiențe naționale: "Ceea ce eu căutam să propag, stilul ideilor, critica de
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
și transgresiuni de toate felurile. Aceleași obsesii și în "Les amants criminels" (1998), un basm trash despre un cuplu de tineri asasini ținuți întemnițați de un căpcăun pervers. Foarte teatral și rece în "Gouttes d'eau sur pierres brulantes" (1999), inspirat de o piesă a lui Fassbinder. Dar, succesul de critică și de public îl cunoaște cu adevărat prin filmul "Sub nisip" (2001), unde ne face să pătrundem în mintea unei femei (la 56 de ani, Charlotte Rampling face rolul carierei
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
mai tare borcanele și nu insuflă nici o direcție spectacolului. Decorul lui Mihai Mădescu, un scenograf atît de important și original (ce echipă minunată a făcut cu Cătălina Buzoianu, cu Mihai Măniuțiu) este de fapt o machetă la scara 1:1 inspirată din Muzeul Satului care, datorită turnantei Naționalului, se învîrtește și-și arată toate fațetele: prăvăliile, curțile din mai multe unghiuri, veranda spiritualizată prin amplasarea, bizară oricum, a unei pianine - sau pian cu coadă, nu mai țin bine minte. Muzica, și
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
texte ale lui Creangă, socotit de poet drept fundamentale pentru expresivitatea limbii române. Grațioasă, cultivată și femeie de lume lipsită de prejudecăți, poetul nu-și dădea seama, la început, că o îndrăgise, înamorîndu-se de ea. Se pare că i-a inspirat cîteva poeme, printre care și Atît de fragedă... spre supărarea Veronicăi Micle. Mite a înțeles, și ea, că dincolo de conversațiile despre limba română și cuvintele scoase din textele lui Creangă, atent traduse și explicate de poet, că o interesează la
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
la Liga Națiunilor, fotografii care reprezentau pădurile "trădătorilor de patrie" (Landersverräter) cehoslovaci spînzurați de armata austro-ungară pentru "trădare" pentru iubirea patriei lor adevărate. Romanul meu e oarecum alături de realitate. Fratele meu a fost naționalist fără scrupule. Un asemenea personaj nu inspira decît cel mult o poezie patriotică. Eroul meu e mai puțin "erou", pentru că în Pădurea Spînzuraților am arătat însuși originea și creșterea dezechilibrului moral al unui om, slab în fond, ca toți oamenii, doritor de dragoste, pe care o găsește
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
universală a comicului ne-a dat-o acum 150 de ani Arthur Schopenhauer" sau "Nicolai Hartmann a descris cel mai bine..." etc. Dincolo de stilul bolovănos și de pretențiile cam naive de sistematizare, de aerul în general diletantistic pe care îl inspiră acest studiu în sforțarea lui de a se înfățișa într-o haină filosofică ce nu-i șade bine, întîlnim și multe pasaje demne de reținut. A se vedea, de pildă, capitolul despre istorie, unde Valentin Ionescu face o foarte interesantă
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
exces (însă mereu promptă), nici familiarisme fără conținut. Nici nu se ferește să spună lucrurilor pe nume, nici nu insistă transportat de propria îndrăzneală. Probabil că tocmai atâta mobilitate - a sfatului care încetează să mai fie simplă rețetă - va fi inspirat atâta încredere tinerilor - cărora cartea le este în primul rând adresată (deși, dintr-un alt unghi, ea ar putea fi citită și de cei declarați după buletin persoane mature). Cu o asemenea inspirată, spontană și totodată laborioasă alegere a editorului
Bunul-simț devine best-seller by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16207_a_17532]
-
de patima și știința actorului, toate acestea sînt un pol de energie benefică și incandescentă, pe care evident Hausvater și-a amplasat montarea, ca pe un pilon. Alegerea Monicăi Davidescu în Helen Jones, protagonista piesei și a mizanscenei a fost inspirată. "Corul" fac totum este format din tinerii Teatrului Național din București, mai înzestrați sau mai puțin, în orice caz fideli aici cauzei pe care o servesc, fără evidențieri notabile și din cauza construirii uniformizante a acestui personaj tentacular. Deși regizorul se
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
de Paște pe masa amărășteanului, guvernul Năstase a pus un bilanț: un balon umflat cuprinzând imaginea surâzătoare a țărișoarei după trei luni de călărire pedeseristă. Doar influența benefică a misticii creștine și frumoasa simbolică a cifrei trei să-l fi inspirat pe șeful de cabinet, pentru că alte motive (constituționale ori tradiționale) de a se da în stambă n-a prea avut. Am impresia că dl. Năstase a dorit mai degrabă să palpeze mușchiul mereu imprevizibil al oamenilor din propriul partid, decât
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]