811 matches
-
ei fierbinți din ureche, simțindu-i brațele, înlènțuindu-l, accelerând fèrè grabè, pânè când, luându-și zborul din carne și atingând un fel de absolut imponderal al simțurilor, camera mateianè s-a aprins în strèlucirea unei explozii nemaivèzute de stele, rèsèritul instantaneu a mii de sori colorând cu raze întunericul din camerè al nopții, Dimineața surprinzându-ne în patul mateian de o persoanè, apoi, eu mè ridic din pat că sè sun la Institut afirmând cè nu mè simt bine, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
vedea chipul. Se ridică din fotoliu, aprinde lumina și cele cinci becuri lunguiețe fac ca lucrurile să-și recapete contururile. O vede pe ea pentru o clipă, Într-o fotografie, călare pe un leu de piatră, undeva la munte. Ascunde instantaneul sub un teanc de cărți. Își aprinde țigara, tușește câteva minute bune, apoi Își controlează cu un gest reflex buzunarele pantalonilor. Lumina lipicioasă a becurilor Îl supără. Mașina de scris pare un tanc În miniatură; n-a mai scris nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Da, l-am aprobat Încet. Își dăduse seama! Am simțit o bucurie imensă În timp ce Îi explicam totul. ― Te-am văzut În seara aceea, Damian. Te-am văzut uitându-te la mine. Și m-am Îndrăgostit de tine. A fost ceva instantaneu. Părea mai mult decât uimit. ― Dar nu ai zis nimic. În tot acest timp.... ― Am uitat. ― Ce vrei să spui cu asta? Am râs fără să vreau de expresia feței lui. ― Vreau să spun că am uitat. Am avut un
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ploioasă. Revista era ilustrată cu niște poze bine făcute, toate, fără excepție, ale lui Engelhard, în care am văzut eu prima oară ceasul de flori, pavilioanele din parc, sanatoriul și viața socială din Piața Moartă. Însă astea erau mai degrabă instantanee vesele, mai mult eroice decât credibile, cu texte frapante, ca de pildă: „Balonul domnișorului s-a spart“ sau „Curajosul salvator a readus turistul la viață“ sau „Vestitul nostru oaspete doboară ursul“. Bódog Arthúr, întemeietorul revistei și eternul ei redactor-șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și prin controversatul gen al ficțiunii autobiografice), deopotrivă creație genuină și document mărturisitor, o operează neîncetat. În majoritatea cazurilor, subiectul (ori factorul declanșator al acestuia) pare destul de simplu și este obiectivat printr-o reducție la esențial. Ne aflăm în fața unor instantanee ale intimității, cu toate anatemele ei, surprinse de un fotograf la fel de iscusit precum fusese în secolul XX Marguerite Yourcenar, cea din ampla trilogie dedicată Labirintului lumii. Așa, de pildă, în textul de deschidere, un copil își însoțește mama în vizitele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fusese ultima ei întâlnire cu grăunciorul de carne, din contră. Asta pentru că, deși țăranul de trup preferase să o catalogheze drept un accident, așa cum se întâmplă cu bucățile de carne rămase între dinți și gingii, amintirea aceasta era ca un instantaneu jenant de la o petrecere de muieri. Iar în după-amiaza următoare, când Carol era relaxată și nu bănuia nimic, trupul viclean îi pusese fotografia aceea în față, șantajând-o. În momentul acela se afla în Safeway. Tocmai întrebase un băcan musulman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și gingașe, cu infinita lor părere de rău, realizând, înspăimântate de moarte, că tocmai s-au îndrăgostit. Pe scenă se aprinse un singur bec, nu tocmai mare, luminând vag fețele celor din primele rânduri, albe, triste chipuri, prelungi, de necuprins instantanee ale părerii de rău. Angestaitn, uimit și el de atotputernicul nimic care se auzea, făcu prima mișcare și părăsi pianul, apropindu-se de microfonul principal. Apoi ciocăni de două ori în el, pentru a se asigura că merge. - Mhm, bună seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
era plină de probe, developat și aruncate deoparte odată ce-și scoseseră la iveală imaginile. În vreme ce Vaughan scotocea pe masa principală, întorcând paginile unui album legat în piele, m-am uitat la pozele aruncate la picioarele mele. Majoritatea erau grosolane instantanee frontale cu mașini și vehicule grele implicate în coliziuni pe autostrăzi, înconjurate de privitori și polițiști, și prim-planuri cu grilaje de radiator îndoite și parbrize sparte. Multe fuseseră făcute de-o mână nesigură dintr-o mașină aflată în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aproape ca și când tânăra ar fi fost perfect conștientă că acele carcase contorsionate ofereau o antologie imediat accesibilă de acte depravate, cheile unei sexualități alternative. M-am uitat țintă la fotografii în lumina crudă. Pe neașteptate, am vizualizat o serie de instantanee imaginare în care aș fi putut-o surprinde: diverse acte sexuale, cu picioarele susținute de secțiuni ale unor aparate complexe, de scripeți și suporturi; cu instructorul ei de educație fizică, constrângându-l pe tânărul acela convențional să-i penetreze noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aeroportului, blocat în ambuteiajele de pe podul rutier, parcat în fundături și pe străduțe pentru amorezi. Vaughan mă urmărise de la depozitul poliției și până la zona de recepție a aeroportului, de la parcarea supraetajată și până acasă la Helen Remington. Judecând după acele instantanee încețoșate, părea că toată viața mi-o petreceam în sau aproape de-o mașină. Interesul lui Vaughan față de mine era evident minim; ceea ce-l preocupa nu era comportamentul unui producător de reclame televizate în vârstă de patruzeci de ani, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și John Kennedy, Camus și James Dean, fuseseră desenate în culori pastel: linii de creion le încercuiau gâturile și zonele pubiene, sânii și pomeții păreau umbriți, iar alte linii secționau gurile și abdomenele. Jayne Mansfield cobora din mașină într-un instantaneu publicitar făcut în studio, cu piciorul stâng pe pământ, cu coapsa dreaptă ridicată pentru a scoate la iveală cât mai mult din suprafața ei interioară. Sânii îi stăteau împinși în față sub un surâs ademenitor și aproape atingeau stâlpul înclinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
literatură, nu limpezim și nu simplificăm nimic”. Devenit „gen literar“, reportajul modern include „foiletonul, romanul de aventuri și povestirea realistă”, cu avantajul veridicității documentare; separația reportaj/roman pe criteriul amplorii compoziției este depășită de metamorfoza modernă a literaturii, care cultivă instantaneul, fugacele, fragmentarul; literatura de imaginație pură nu există și, în orice caz, nu poate fi considerată superioară „prin esență” reportajului realist, care nici el poate fi redus la informația cotidiană plată și la comentariul mărginit. Hibrid, jurnalismul modern nu absoarbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simțuri în mod simultan toate elementele care o compun, dar atît pictura, cît și poezia sînt constrînse să descrie una după alta percepțiunile. (...) Cubismul este tocmai metoda artistică care exprimă în mod simultan mișcarea. (Cum ar fi la fotografie cîteva instantanee succesive luate pe aceeași placă.) Noua estetică simultaneistă se bazează pe același principiu în ceea ce privește forma”. Nu lipsesc unele accente critice de nuanță clasicizantă: „Aș putea răspunde d-lui Barzun (...) că arta e interpretare, cristalizare, stil, dar mi-am propus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sondei din Moreni“ și reclame ale revistei lui Longanesi) introduce în ecuația afinităților spiritul antiburghez al revistei: L’Italiano, No. 18-19, revistă bilunară, organ al Revoluției fasciste, este scris nervos și spiralat. Pe copertă, obiectivul îl surprinde într’un compromițător instantaneu pe burghezul în pyjama liric, vrea cu toată ardoarea spiritului său să întrepătrundă nenumăratele mistere ale artei (...) În josul spiritualei fotografii, o mînă tînără și o buclucașe notiță: «Nu-i poluați visul comod! (...) dacă pentru o singură clipă adevărul i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îmi place, Să joc, Să desenez în culori vii Ceea ce văd peste câmpii. Să pun culoare peste tot, Să bucur ochiul orișicui Cu roșu, verde și gălbui Pe petice de orișice. Iar cu aparatul foto, Ținut aproape, lângă mine Surprind instantanee vii Cu ce se-ntâmplă pe-astă lume. Floare de copilărie Copilăria-i ca o floare de mai. O rogi din suflet: „Mai stai!” Dar ea se grăbește ca fructe să facă. Ai vrea să rămână, S-o mai ții
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am urmărit cu privirea, apoi am observat un ziar pe balustradă. L-am luat. Era ediția de seară din Mirror, cu un titlu cu litere de-o șchioapă: „Polițiștii boxeri într-un schimb de focuri! Patru infractori morți!“ Dedesubt erau instantanee cu Foc și Gheață în poziție de luptă, cu mănuși de box și șorturi, alături de pozele de cazier ale celor uciși. Am citit o descriere succintă a împușcăturilor și o relatare a meciului din octombrie, apoi l-am auzit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ale tânărului Bucky Bleichert din perioada ’40-’41. Propria imagine întrezărită prin ochii împăienjeniți de sudoare m-a adus mai aproape de ea și m-am apucat să răscolesc anticariatele, în căutare de suplimente duminicale și reviste cu știri. Am găsit instantanee sepia în Colliers și portrete de grup în niște numere mai vechi din Boston Globe. Le-am ținut ascunse în garaj și teancul continuă să crească până într-o după-amiază, când a dispărut. În seara aia am auzit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
văzut-o pe Laura tulburată de apropierea furtunii. Era încă pentru mine o femeie aproape necunoscută și totuși am simțit, pentru prima oară, o căldură care mi-a dezvăluit un adevăr surprinzător, că apariția iubirii nu e un proces, e instantanee, așa cum cred că e clipa morții; că dragostea apare ca orice mare idee, fiind o țâșnire de undeva din întunericul nostru. Fără să mă gândesc la nimic precis, m-am îmbrăcat în grabă, am aruncat pe umeri un impermeabil ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o iei pe scări. O iau pe scări. Ajung la etajul 13 cu fața roșie ca focul și intru direct la directorul de investiții, Robin Cooper-Clark, Îmbrăcat În nelipsitul lui costum de om de afaceri. Ciocnirea mirosurilor este pe cât de instantanee, pe atât de stridentă. Eu: Eau de Transpirație. El: Floris Elite cu un iz de bord de mașină Winchester din lemn de nuc. Robin este deosebit de Înalt, una dintre calitățile lui fiind că reușeste să te privească de sus fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sertarul din mijloc era o un album foto vechi al mamei de cînd era copilă În Bognor Regis. Copertele lui de culoarea ciocolatei și paginile marmorate cu rame art nouveau păreau la fel de Îndepărtate În timp precum charlestonul sau automobilele Hispano-Suiza. Instantaneele alb-negru Înfățișau o fetiță debordînd de energie, care Încerca zadarnic să construiască un castel din pietricele pe o plajă de prundiș, zîmbea sfios lîngă tatăl său ori Îi fixa coada unui măgăruș de jucărie la o petrecere aniversară. Lumea plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-mi acopere vînătăile. — Charles, Încearcă să te odihnești. Știu că te-a șocat incendiul ăla cumplit, dar asta nu schimbă cu nimic lucrurile. — Nu-s prea convins. De fapt, cred că schimbă totul. GÎndește-te, Paula. Azi-dimineață ne uitam la un instantaneu luat de ziua reginei, la cîteva minute după ora șapte. E o imagine interesantă. Unde-i familia Hollinger? Își ia la revedere de la oaspeții săi și se uită la televizor la transmisiunea prin satelit de pe The Mall(##notă: The Mall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
interioară, cu umbra damnării spiritualizată În trăsături pline de noblețe”; figura sa „atemporală și abstractă” e reflexul cel mai expresiv al unui suflet „neaderent la realitate”2. Cu o impecabilă documentare, Adrian Marino reușește să reconstituie ceea ce se ascunde În spatele instantaneului fotografic. Iar rezultatul pare descins din cel mai autentic tratat de dandylogie: „În opoziție cu platitudinea burgheză șdandysmul, n.n.ț revendică prin semne vizuale, exterioare eleganța și finețea interioară a spiritului, și Macedonski a fost neîndoielnic un astfel de dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fi clasificată și nu se exersa Într-un timp anume. Era chiar propria-i viață, sclipirea nepieritoare a Înzestrărilor hărăzite spre a se dezvolta doar printre semeni. Fascina prin Însăși persoana sa, așa cum alții fascinează prin operă. Valoarea Îi era instantanee. El scotea din torpoare - greu lucru - o societate teribil de blazată, savantă, pradă oboselii, asemenea tuturor civilizațiilor bătrâne; și totuși, Brummell nu-și sacrifica nici un dram din demnitatea personală. I se respectau până și capriciile. Nici Etherege, nici Cibber, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de lux a celor pe care le purtau tipele care sprijineau felinarele pe Goods Way, și uite așa s-a născut povestea, iar ei au profitat din plin de tot ce li se oferea. Desigur, toate speculațiile fuseseră ilustrate cu instantanee cu poze în care Violet apare în rolul Fuchsia, în care nu părea mai mare de șaisprezece ani, cu ochii ei mari, cu cârlionți și cu botic - Violet Elizabeth Bott pe post de adolescentă care-ți dă de furcă, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trandafirii din Paestum, din cețosul Paestum nu mai sunt; niște idioți cu Înclinații mecanice fac cârpeli, corupând forțele naturii, precum se pare că au prevăzut unii matematicieni Îngăduitori, spre tainica lor surpriză; de aceea este poate momentul să examinăm vechi instantanee, grotele sertarelor cu trenulețe și avioane, grămezile de jucării din debaraua plină cu boarfe. Ne vom Întoarce și mai mult Înapoi, Într-o dimineață de mai a anului 1934, și vom schița În legătură cu acest punct fix diagrama unui sector al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]