1,049 matches
-
schimbare esențială. Arestarea mea a coincis cu nevoia de a-mi schimba viața. Omul zilelor noastre își începe ziua cu sculatul din somn, încălțatul papucilor, mersul la colțul de lângă baie pentru ușurarea bășicii și toate celelalte mici acțiuni, devenite obișnuințe instinctive, care punctează una după alta curgerea zilei. Animalul nu este supus unui circuit atât de bogat în evenimente. Pentru animal, totul decurge cât mai simplu, reglat pe nevoi elementare, fără complicații în funcție de o prevedere pe o durată mai lungă, cum
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
acestea își reduc pretenția și dimensiunea, își cenzurează egoismul plantând la rădăcina lui puterea și cultura sacrificiului de sine. Școala face din elev un material maleabil, rotunjește latura tăioasă a caracterului, sălbăticia incultă a naturii. Natura educă instinctele către acte instinctive, dar numai spiritul poate face operă de pedagogie, transmitere de la spirit la spirit. Indivizi și popoare: cu cât fac mai mult caz de ideea de onoare, cu atât au mai puțină. O dată și repede trădată, onoarea - atât de vehement apărată
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
celui care vorbește, ci caută să dea impresia că este vorba de binele celorlalți, că se vorbește astfel în numele unei legi universale, al unui bine colectiv. Cu alte cuvinte, invocându-l pe acest „trebuie“, deseori și aproape mereu în mod instinctiv, el produce, în mintea celui care pronunță și evocă starea verbală a lui „trebuie“, un fel de act de consimțire colectivă evidentă, că în momentul în care această parte de cuvânt funcționează în vocabular apare starea de convingere, că toată lumea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în care o aceeași mișcare se produce fără oprire, ca ceva indescriptibil, fără formă și figură; dar, evitând punctele de frângere, unghiurile de întrerupere, mișcarea aceasta universală a hazardului se lasă totuși imaginată de un fel de ținută de respingere instinctivă a diviziunii: continuitatea acestei mișcări aberante, fără unghiuri de schimbare de direcție, nu poate fi imaginată decât ca o ghirlandă de torsiuni, ca un ciorchine de circumvoluțiuni cu dimensiuni diverse și neîntrerupte. Ceea ce înseamnă că, sub această condiție, mișcarea continuă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ci ele se strecoară, umil și simplu, ca o blândă atingere de suflet. Simți că ceva se adresează sufletește sufletului, fără complicații, fără doctrine și fără proclamare de adevăruri. Duhul ortodoxiei, cel neoficial și netipărit, conduce înăuntrul vieții, face infuzie instinctivă cu viața, ne acordă botezul acesteia, ca pe un fel de a fi în care viața își conține propriul ei secret. Pictorul nu este un artist care produce un fenomen vizual, el nu caută să restituie fizica înregistrării optice a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ar îndrepta în afară, ca să se hrănească avid cu mulțimea neîncetată de fapte, unde există vibrații și mișcări care populează natura. Altfel spus, omul resimte interiorul naturii care palpită în el și care ia locul propriului său interior. Rezultatul este instinctiv: în mijlocul naturii, omul nu mai are nevoie să vorbească; chiar evită s-o facă și tace, ca și cum vorbirea ar fi un act indecent, bun numai atunci când oamenii, care s-au izolat împreună în afara naturii, vorbesc și trăiesc vorbind, ca un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a absorbit și a stratificat esențial o succesiune de mișcări concrete, infinite ca descriere fizică. Instinctul ne face să recunoaștem și să trăim o experiență pe care nu am făcut-o; o experiență atavică, care revine în noi sub formă instinctivă, ca un resort în care știm că apare ceva care a fost trăit de viață - trăit de viață la modul impersonal -, dar nu de viața noastră personală. În ajunul morții noastre, viața nu mai este ceva de la sine înțeles, care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
uită pe nimeni și intuiește (sau află) cum poate fi abordat fiecare : aici o mică atenție, dincolo o slăbiciune galantă, dincolo o intervenție prin a treia cunoștință... Un rețetar simplist pe care l-ai putea și tu aplica dacă neplăcerea instinctivă pe care o ai față de asemenea lucruri nu ar crea în tine senzația că pentru ele niciodată nu ai suficientă vreme. De aceea te uiți cu compătimire la bietul Ialomițeanu care acceptă să se ocupe numai de treburi agasante, dintr-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
altfel, servesc pentru a deduce din ele toate regulele disciplinare și praxa artei precum și negațiunea a ce e rău în (arte) ea. PREVORBIRE Cine cutează a face o încercare (primă) întîie spre a ridica o activitate din regiunea atitudinei sale instinctive, a observațiunilor (de pe ici de pe colea) presărate și a scrutațiunilor risipite în cugetări, cine cutează zic a o concepe ca un întreg organic, îi e permis cel puțin de-a-și promite o primire favorabilă din partea acelora cari esersă acea activitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reprezintă direcțiunea aceasta sânt prin natura lor avizați la aceea de-a pătrunde reflectând în întreaga bogăție a unui tip dramatic și de-a-și aduce la cunoștință toate conexiunile, trecerile și mijlocirile a aceluia. Ei esced cu totul din viața instinctivă și caută să se smulgă numaidecât din lucrarea neconștiută. Așadar ar putea să pară, după cele zise, ca și (cînd) cum această direcțiune ar coincide Siguri de aprobarea lectorilor noștri, aducem aminte de atâtea creațiuni a artistelor Schroder și 360v
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mult și fac loc elementelor celor mai fără răsunet (klanglos), o dezvoltare care aleargă paralel cu întărirea și înăsprirea reflexiunei, a înălțărei dân elementul moale și indecis al simțământului la certitudinea cugetărei. Fiindcă peste tot sunetul articulat rezultă din impulsiune instinctivă după reprezintare a celor cugetate, de-aceea consonantele cer o sforță mai mare din partea organelor vorbirei. Această sforțare constă dintr-o apăsătură. Trebuie să distingem aicea în privința nașterei conson[an]telor un element îndoit. Or că activitatea organelor căror li
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în timp însăși locul necesar pe care-l ocupă ea în sistemul artei noastre. Cumcă ea e un ram de studiu esențial pentru actor cred că rezultă îndestul din deducțiunea noastră. Și aicea să nu domine un mod de acțiune instinctivă, ci unul conștiut. E un fenomen trist când aciia a căror una din cele mai esențiale probleme e arta declamațiunei pipăie prin întuneric asupra legilor accentului {EminescuOpXIV 297} și se conduc numai de cătră deprindere. Artistul e și prin aceea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în cazul acestei trebuințe cu deosebire la reprezentarea marelor poeme. Daca inteligența îi descopere artistului frumuseți pîn-acum necunoscute, dacă-i arată legăturile interne a întregii întocmiri, dacă ceea ce era un fel de ghicire în pieptul artistului, un fel de tact instinctiv, acuma prin inteligență devine conștiință curată, atuncea ea mărește totodată entuziasmul său și-i stimulează toate puterile de a ajunge toate intențiunile poetului. La artiștii cari posed o mare putere creatoare influința dramaturgului se va mărgini în esențial numai la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o lege a vieții culte. Judecata asupra acesteia este treaba simțirei, vor zice cei mai mulți, căci simțirea a apucat a fi marele eleimosinor al psicologiei, care acopere orce sărăcie de cunoștință. În faptă însă este o judecată și nu o simțire instinctivă, însă această judecată nu apare conștiinței decât ca pronunțarea individualității și ca pretențiune față cu individualitatea: (lucruri d-astea 234r s-au obicinuit a se numi cu deosebire simțire, în loc de [a] trece înapoi la elementele individualității și la amestecul acestora
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca fel al meu adevărat de a fi. Cel curajos este cel căruia, fiindu-i frică, merge înainte. El se învinge pe el, după ce s-a proiectat în afară, în spațiul faptei și al primejdiei. El învinge în el grija instinctivă pentru limita lui, pentru eul lui ireductibil. Și tocmai pentru că hotărârea și curajul pot câștiga în fața acestei griji, frica devine un instinct negociabil la nivelul libertății. În frică survine deci o confruntare decisivă: între ceea ce este condiționat în mine și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
are ea ilegitim și abuziv, este o trăsătură a mentalității moderne”. O altă trăsătură ar fi transparența informației, ca ilustrare a ”mentalității moderne ce nu poate să sufere nici un secret”: ”neînțelegerea dă naștere la ostilitate”, ”...vulgul încearcă întotdeauna o teamă instinctivă față de tot ceea ce nu înțelege”, ”...această oroare de mister [a lumii moderne] merge atât de departe, în toate domeniile, încât se întinde până și în ceea ce se numește ”viața obișnuită”. René Guénon ajunge până la a spune că ”o lume în
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Teba drept pedeapsă pentru uciderea lui Laios, urmată de ancheta desfășurată cu obstinație de erou spre a afla identitatea asasinului. Dacă lucrarea dramaturgului austriac culminează cu moartea Sfinxului și însoțirea lui Oedip cu Iocasta - întemeiată de această dată pe atracția instinctivă dintre cei doi -, cea a autorului român include doar consultarea oracolului de la Delphi de către tânărul venit din Corint și încercarea lui de a evita săvârșirea sacrilegiilor care i-au fost sortite, paricidul și incestul. Piesa lui Vlad Zografi se desfășoară
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
prinț încercau o senzație de teamă (unele chiar de jenă) și se mirau de ieșirea lui, atât de surprinzătoare în comparație cu reținerea și chiar cu timiditatea lui dintotdeauna, cu tactul lui rar și deosebit în anumite cazuri și cu simțul lui instinctiv al bunei-cuviințe superioare. Nu puteau pricepe de ce s-a întâmplat așa, fiind clar că nu spusele despre Pavlișcev fuseseră cauza. Din colțul lor, doamnele îl priveau ca pe un smintit, iar Belokonskaia avea să mărturisească ulterior că “încă un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la aceeași distanță de cer sau, mai bine zis, de pământ. Numai căile diferă, deși toți sânt pe cale să nu mai fie oameni. - Așa se explică de ce o voluptate a imanenței îi condamnă în mod egal. Timiditatea este un dispreț instinctiv al vieții; cinismul, unul rațional. Înduioșarea? Un amurg delicat al lucidității, o "degradare" a spiritului la rangul inimii. În orice timiditate se află o nuanță religioasă. Teama că nu sîntem ai nimănui, că Dumnezeu este un nimeni, iar lumea opera
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care să zugrăvească eroziunea lui implacabilă, înaintarea lui destructivă, când peisajul deschis și accesibil al bătrâneții ți se oferă la toate colțurile ca o lecție decisivă și o sentință fără apel? Neastâmpărul copiilor în brațele bunicilor să nu fie oroarea instinctivă de Timp? Cine n-a simțit în sărutul unui bătrân inutilitatea infinită a timpului? De oameni mă separă toți oamenii. De-aș alerga ca un nebun în căutarea mea, cine-mi spune că nu-mi voi ieși niciodată în cale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
naivitatea; de aceea, nu toți oamenii sânt nefericiți. Aceia care au trăit și trăiesc asimilați, naivi, în existență, nu din prostie sau imbecilitate - căci naivitatea exclude astfel de deficiențe, ea fiind o stare mult mai pură -, ci dintr-o iubire instinctivă și organică pentru un farmec natural al lumii, pe care naivitatea îl descoperă întotdeauna, aceia ating o armonie și realizează o integrare în viață, care merită a fi invidiată sau cel puțin apreciată de cei care rătăcesc pe culmile disperării
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dispensa de întrebuințarea acestor expresii. Nu știu ce e bine și ce e rău, dar calific acțiunile în bune și rele. Dacă m-ar întreba cineva de ce numesc o acțiune bună și alta rea, nu i-aș putea răspunde. Este un proces instinctiv, care mă face să apreciez sub prisma criteriilor morale; când mă gândesc ulterior la acea apreciere, nu-i mai găsesc nici o justificare. Morala a devenit atât de complexă și de contradictorie deoarece valorile ei nu se mai constituie în ordinea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atât elan, încît în fiecare moment să fie viu. O fatalitate organică provoacă depresiuni incontinue, fără determinante și excitante exterioare, numai dintr-o adâncă tulburare internă; aceste depresiuni înăbușă pâlpâirile elanului, atacă permanent rădăcinile vieții și distrug bucuria naivă și instinctivă de a trăi. Se afirmă cu totul greșit că devine cineva pesimist în urma unei deficiențe organice, în urma unor slabe posibilități vitale. În realitate, nimeni nu devine pesimist dacă n-a avut anterior atât elan încît să fi dorit viața cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vanitățile pământului. Între religie și politică nu este mai multă legătură decât între un sfânt și un primar. Omul s-a simțit totdeauna mai bine soldat decât înger. Asta înseamnă că refuză fericirea... Dacă omul politic este mânat de forțe instinctive și răspunde unei voci a sângelui, atunci el nu poate fi decât prizonierul voluntar al acestei lumi. Imperiul sângelui este imperiul lumii noastre. Cu cât cineva are mai multe aderențe la lumea asta, cu atât este mai politic. Când într-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
conștiință care participă la istorie, care nu este o soluție directă a celor mai arzătoare probleme ale actualității respective - este o agitare de suprafață. Dacă politica se face de oameni cu instincte avide, ea trebuie să dezlănțuie conflicte echivalente agresivității instinctive. De aceea, planul teoretic în lumea politicului are cu totul altă semnificație decât în alte domenii. O idee politică nu trebuie să fie "adevărată"; nici un control teoretic nu-i poate anula eficiența, dacă ea este fecundă. Ruina sigură a unui
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]