803 matches
-
apelor.“ Epilog Pe la mijlocul lui 1990, am rezistat cum am putut cîtorva atacuri de nostalgie. Maică-mea suferise și ea comoția unei mari revelații și, ca ntotdeauna În atari ipostaze, nimic nu i-a mai putut sta În cale. A vîndut intempestiv și cu preț bun casa din Satu Mare și, punînd banii laolaltă cu arhitecții, cu fiica ei adică și cu ginerele, care voiau să scape de slujba la stat și de apartamentul la bloc din Reșița, a cumpărat Împreună cu ei trei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Am ajuns la timp, căci plecarea s-a făcut În cea mai mare grabă. Inițial, comandantul numit de Matei Corvinul a fost Ștefan Bathory, voievodul Ardealului. Mai precis, el a rămas și acum comandantul forței de intervenție, numai că sosirea intempestivă a lui Vlad Dracula, zis Țepeș, a răsturnat toate structurile ierarhice. Fără a cere voie nimănui, Vlad a preluat comanda tuturor trupelor și a poruncit adunarea românilor transilvăneni pentru salvarea lui Ștefan Mușatin. Abia ajunsesem, dar febra acesteri mobilizări m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-și falangă, lungindu și falangă, lungindu-și unghii.... Lipsa de lumină aruncă umbrele ca niște falduri pe tabloul suspendat în semiobscuritate și, în mod surprinzător, această piele ridată a pânzei se suprapune cu ridurile bătrânei făurind așa, din mariajul lor intempestiv, un carnaj roșiatic și sângeriu, atins de artrită, de imprecizie, de boală, negi și igrasie, care a crescut totuși patru copii...și care acum crește din pânză, trăgându-și gama de riduri, crăpături și mușuroaie după ea, împreună cu mirosu-i murdar
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
care tocmai ce lucrează tovarășii de la Secția de prapagandă, mai mare veselia, mama! Au venit și la noi, dar s-au lăsat păgubași când au constatat că am sechestrat microfonul. * * * Doi lucrători de la Întreprinderea de Aerospațiale din apropiere, după încheierea intempestivă a întâlnirii roso-amoricane, cum îi ziceau, au luat-o agale per pedes către casă, cu intenția declarată ca ziua de muncă pierdută s-o recupereze altă dată. Cam ce părere ai de tot bâlciul ista de la Șcremetievo, Serghei Ivanovici? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pleașca lui că e identică beretei unui pictor și are dimensiunea caracteristică unui final de digestie bovină. Ieșea, însă, în zisele sale, mereu altceva, cu efect hilar, latură pe care, la timpul respectiv, el însuși o sesiza, hlizindu-se. Intrând, intempestiv și fără să bată la ușă, în biroul spațios, rezervat compartimentului financiar și, totodată, slujind de anticameră pentru biroul directorului, Calaican se repezi cu întrebarea-i specifică și care devenise obsesie pentru el: Sa-lut, Vladi-mire! Când pornim la Ierusalim, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
i se ridica până la cele mai înalte culmi ale performanței umane, dar înșfăcă imediat o carafă pătrată de Bourbon american, o desfăcu, rapid, gâlgâind direct din ea. O, ce sete de viață îmi era, explică el, scuzându-și nerăbdarea și intempestiva lui inițiativă. Adăugă o altă lămurire, precizând: Azi, mă fac băiat cuminte: nu mai amestec băuturile. Dacă nu te superi, dragul meu amic, am să mă abțin de la toate celelalte. Rămân numai și numai la whisky. Bleotu căscă zdravăn, neavând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
munte, bălaia nu se joacă, intră tare-n noi. N-are milă, n-are mamă, n-are tată, n-are frați și nici surori. M-am născut lângă carpaaaați, la poale de munteeeee... Ce-ai, mă, ți-ai adus aminte, intempestiv, de dolănescu? Dumnezeu să-l ierte... Te-ai născut În câmpie, urlă bărăganu-n tine. O cânta și sus la nunți, mai știi? Într-o casă cu mulți fraaaaați... De, Sandule, eu nu sunt chinuit de o parte a presei, ca
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
stângă, având dreapta în ghips. De la umăr în jos. Cei doi ciungi sunt Grișa și Vaniușka. Cu ei mai e un al treilea, șoferul, care ține de șase și chibițează. Mai mult chibițează pentru că este luat prin surprindere de intrarea intempestivă a lui Lionel. Șoferul încearcă să scoată un pistol, dar Lionel, cu o lovitură de karate bine țintită, îi rupe brațul. Șoferul începe să urle de durere în limba moldovenească. — Pașapoartele, spune scurt Lionel. De frică să nu rămână și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
rezervare la... — Nu ! sar de parcă m-ar fi Înțepat cineva. N-am să-l las să facă nici o rezervare. Am zis că seara asta o voi organiza eu, și asta am să fac. Nu, mulțumesc. E OK. Iau o hotărâre intempestivă. Schimbăm planul. Mergem la Antonio. — Pot să chem mașina... Începe Jack. Nu avem nevoie de mașină ! Pornesc cu pași fermi către bulevard și, slavă Cerului, se apropie un taxi cu lumința aprinsă, semn că e liber. Îl opresc scurt, deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cât mai târziu cu putință. Este ziua când am murit puțin, destul de convingător încât la un moment dat chiar și medicii au crezut asta. Dar se pare că Dumnezeu avea alte socoteli cu mine și doar din greșeală mă chemase „intempestiv și dintr-o dată” (cum ar zice nea Gligore), la apelul de dimineață a păcătoșilor care trebuie să dea socoteală pentru păcatele lor știute și neștiute, făcute cu mintea cu ochiul, cu fapta... Așa că binevoitor și culant, El mi-a permis
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
astfel, biruitor. Tenta metaliterară și ironia sunt salvatoare. Tipică pentru țesătura narativă a lui Rareș Tiron este proza Cale regăsită. Adriana, o funcționară de la ghișeul 1 de la Poștă, ireproșabilă timp de peste douăzeci și cinci de ani, începe, de la un timp, să râdă intempestiv și să murmure istorii numai de ea știute, reflectând brusc asupra propriei condiții umane. Trezirea „conștiinței de sine” o face nefericită, ea comparându-se cu Don Quijote în luptă cu morile de vânt. Trăiește un simțământ de revoltă împotriva propriei vieți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
umanistă sau, în definitiv de ce nu, inginerească. Topoloveanu nu rezista prea mult la prelungirea stării conflictuale. Probabil intuia că lumea care îl înconjura nu-i prea ținea, în sinea ei, partea. Așa că de cele mai multe ori părăsea camera, cum altfel decât intempestiv? Amenințările sale însă rămâneau prezente în aerul închis din camera de cămin 18. Ion Schipor ridica mâna și ne arăta propria sa palmă stângă. "Asta e linia vieții"... Își plimba vârful arătătorului de la mâna cealaltă de-a lungul cutei din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îl percepeam într-o manieră proprie. Așa, de exemplu, așteptam ca iarna să se sfârșească mai repede dacă mi se rupeau opincile la săniuș sau dacă le rodeau mâțele si nu mai aveam speranța să capăt altele. În asemenea situații intempestive eram nevoit să stau numai în casă, departe de jocurile și plăcerile pe care iarna le oferă, cu dărnicie, copiilor. Cele câteva raiduri cu picioarele goale prin zăpada până la genunchi nu ne satisfăceau nici pe departe pe noi, copiii, condamnați
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
în viața adultă nu vin de la sine; ele trebuie pregătite, cu eforturi și migală, încă din copilărie. h Din muncă s-a născut veșnicia. h Mai lesne citești în stele decât în sufletul omului. h Nu toate necazurile se abat intempestiv peste om. Unele sunt căutate. h Parafrazând vorbele înțelepte ale unui mare gânditor francez, părinții și educatorii nu trebuie să uite, nici un moment, că nu-i învață pe copii ceea ce știu, nu-i învață ceea ce vor, îi învață ceea ce sunt
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
tînăr de 19 ani, mărunțel și vioi, cu monoclu, nimeni altul decît Tzara) își făcuse intrarea în scenă declamînd melodii sentimentale și nostalgice („Adieu, ma mére, adieu, mon pére”) și împărțind spectatorilor scandalizați cocoloașe de hîrtie. Se retrage după intrarea intempestivă a unui grup de personaje acoperite de măști oribile și cocoțate pe catalige, pentru a reveni - costumat ca un clovn dandy - citind „vesuri în stil vechi” (cf. jurnalului aceluiași Hugo Ball). Pentru Emmy Hennings, tînărul pare un băiat fugit de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abuzivă. Procedeul onomastic al autorului ține de strategia caragialiană a numelor proprii din comedii și schițe, sugerând nu doar extracția lor socială, apartenența la un grup, ci și caracterul, nivelul intelectual ori filosofia intrinsecă de viață. Benignul existențial, derizoriul, tragicul intempestiv definesc substanța acestor proze fără metafizică, fără fior mistic, fără mister, dar colorate vioaie, brutal-realiste, chiar naturaliste pe alocuri și convingătoare ca ’’respirări ’’ vitale. Autorul scrie cu lejeritate despre oriceîi cade sub ochi și în oglinda memoriei afective, consemnând - uneori
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Victor se duse pe la universitate, ca să afle ce mai era nou în legătură cu începerea cursurilor și ca să-și cunoască viitorii colegi. Din păcate, pe holuri și la secretariat, nu întâlni nici o figură cunoscută. Doar profesorul Barbilian își făcu o scurtă și intempestivă apariție, pe când aștepta la secretariat. Profesorul, cu înfățișarea lui de ins distins și superior, năvăli pe ușă foarte grăbit și foarte supărat că una dintre secretare, mai tânără și mai puțin experimentată, îi încurcase rău niște liste cu studenții restanțieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
distins. Intimidat de neașteptata întâlnire, Victor îi salută cu respect pe cei doi universitari și dădu să treacă mai departe, dar profesorul Barbilian își întrerupse conversația animată cu prietenul său și îl opri cu un gest al mâinii drepte, ridicate intempestiv și autoritar în aer. Ce faci aici, domnule? îl admonestă el, fixându-l cu o privire tăioasă. Nu cumva îți trece prin minte să trădezi matematica pentru poezie? Surprins de întrebare, Victor rămase o clipă perplex, cu un zâmbet încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Era doar recepționera, o fată slabă cu ochi de mioapă, care aducea un plic lăsat la hotel pentru Marie. Văzînd expresia de vie nedumerire zugrăvită pe chipul skipperului, se făcu stacojie și se pierdu În scuze bîlbîite În legătură cu intrarea ei intempestivă. El Întrerupse cu o mișcare seacă valul de scuze, smulgîndu-i plicul din mîini. Fata bătu În retragere. Enervat, Christian azvîrli plicul pe pat, unde acesta se deschise, revărsîndu-și conținutul. O insignă. O armă. Și un bilet pe care-l citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui putea fi adeseori inoportună: sosea fie în timpul examenelor, fie când trebuia să iau startul la întrecerile sportive, sau în lift, când uitam că mai trebuie să și cobor. Și totul se petrecea ca într-un fel de vis inserat intempestiv în realitate, pe care-l derulam într-o durată prelungită. Și visul nu era altul decât dialogul meu cu el, mereu acea hărțuială continuă, fără finalitate. Pe măsură ce creșteam, nu l-am mai simțit atât de pregnant, sau poate timpul, mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să mor, nu trebuie să-i dau eu credite, în fond aceasta e alegerea lui. Greșești! Greșești profund. Este ceva în inconștientul nostru care declanșează un program de autodistrugere. El poate fi lent, dacă nu suntem naturi prea decise, sau intempestiv; este cazul tău. Acest grăunte din subconștient, dacă se mișcă la granița cu conștientul, dă naștere sinucigașilor. Programul este devastator, generează energii perverse în noi, însoțite de celule la fel de perverse. Poate fi însă oprit tot de noi sau determinat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ea, pentru că nu dorea să moară singură în casă, fără niciun suflet la căpătâiul ei, fără de lumânare, și salvarea întârzia să vină... Atunci o forță nebănuită a simțit cum crește în ea, alături de o stare de greață insuportabilă ce urca intempestiv prin abdomen și stomac. S-a ridicat aproape instantaneu și s-a îndreptat către baie cu o viteză ce probabil nu a mai atins-o niciodată în stare normală, și în timpul ăsta un gheizer aproape vertical țâșnea din gura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nuanțe cu modificările de lumină. Lumina se metamorfoza cu fiecare popas al soarelui între doi nori și culorile în transformare aduceau cu ele schimbări subtile în peisaj. Un arbust în floare îți atrăgea dintr-o dată atenția ca și cum ar fi crescut intempestiv în imagine între două deplasări leneșe ale ochiului. Da, ca niște copii, așa păreau ei de la distanță, cu trupurile lor mici și aplecate ușor în față, cu gleznele fine și osoase, care se bălăbăneau deasupra podiumului de lemn, și fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
suferință, încercând a ucide o fericire ce ne amenință cu consecvența sau ferocitatea ei. Și, pe bună dreptate, survine o reacție de autoapărare, de eliberare de sub strivirea fericirii ce ne sufocă cu insistența și tenacitatea ei. Fericirea poate fi explozivă, intempestivă, năprasnică sau temeinic insistentă și consecventă. În funcție de ipostazele ei, iată și reacția noastră de agresivă respingere sau graduală plictiseală. Mulți se consideră în mod fals fericiți. Ori, fericirea este desfășurarea uneia sau a mai multor instanțe, prin urmare este impropriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
intrat și eu unde am văzut lumină. Nu știu ce-i cu mine. Mi-am zis că m-am Îmbătat, da’ arăt eu a om beat? Mărturisesc că nu, declară circumspect Petru. Iritat acum câteva minute, amuzat apoi, iată-l suspectând apariția intempestivă a poștașului. Am mai trecut pe aici și la amiază, că aveați o scrisoare. Am sunat de două ori, v-am lăsat plicul sub ușă și am plecat. Ai avut grijă să te Întorci. Întâmplarea, domnu’ Petru... Și o spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]