913 matches
-
în acțiunea și în mișcarea proprii: motricitatea corporală este „intenționalitatea originară”, originea conștiinței concretizându-se prin sintagma „eu pot”. Prin motricitate este dovedit faptul că propriul trup nu este în spațiu, ca un obiect, ci locuiește spațiul, ca un subiect intențional și actanțial. Fenomenologul consideră experiența umană în mod necesar alcătuită corporal: subiectul este întotdeauna încarnat, experiența trăită constituindu-se la intersecția dintre mintea și corpul situate în spațiu. Relația subiectului cu lumea nu privilegiază așadar nici mintalul, nici materialul, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pentru Deleuze și Guattari, simbioza corp-lume este una mașinică, preconștientă, generată de productivitatea mașinilor dezirante și conducând la posibilitatea explorării corpului fără organe, dezorganizat și antiproductiv, însă contingent (subconștientul este mașinică. În schimb, pentru Merleau-Ponty, fuziunea corp-lume accentuează latura conștientă, intențională a corpului-subiect, situat și orientat în spațiu, trăit prin percepție și prin experiență concretă. Dacă pentru cei dintâi corpul este o parte a fluxurilor lumii, brăzdată de conexiunile mașinice, pentru filosoful fenomenolog, trupul este agentul experienței și baza cunoașterii. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
identității subiectului în spațiu, al politicii vitezei. Fenomenologul dromosof nu poate decât să semnaleze pierderea dimensiunii fenomenale a lumii și a subiectului, să reitereze nostalgic trăirea și percepția nemijlocite în mod tehnologic, observația directă și autenticitatea cunoașterii și a acțiunii intenționale. La fel ca Merleau-Ponty, Virilio încearcă să refacă legătura dintre minte și corp, identitate și spațiu, contextualizându-se împotriva doctrinelor care tratează percepția ca un rezultat simplist al lucrurilor exterioare asupra trupului sau a celor care insistă pe tema autonomiei conștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
lucrurilor exterioare asupra trupului sau a celor care insistă pe tema autonomiei conștiinței. Ambii filosofi, deși situați în timpi diferiți și având coordonate diferite, sunt predispuși unui impuls umanist potrivit căruia tehnologia este dezumanizantă, iar „adevărata” experiență este cea nemediată, intențională și integră. Aceste atitudini sunt chestionabile în contextul hipertehnologizării contemporane, al realității virtuale, al teleprezenței și al noilor medii, în cadrul căruia experiența umană „fundamentală” a spațiului nu mai poate fi strict una nemijlocită, separată de filtrările aparaturilor și ale tehnicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și contingent, ci și să sugereze o teorie a subiectului postuman din spațiul virtual. Această teorie nu mizează exclusiv pe ideea mașinii inconștient-productive (existențiale, dar și sociale, în perspectivă deleuzo-guattarianăă, dominatoare astăzi sub emblema ciberneticii sau exclusiv pe ideea subiectivității intenționale, centrată asupra propriei conștiințe umane situate în lume (în linia perspectivei merleau-pontyeneă. Dimpotrivă, încearcă să găsească o zonă de echilibru între ele. Această viziune conciliatoare a postumanului poate fundamenta postumanismul în latura sa precaută și temperată, împăcând umanismul cu transumanismul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
comunităților electronice sau ale democrației digitale. Ilustrând și concomitent chestionând subordonarea corporealității la practicile social-discursive, așa cum este aceasta întâlnită la Foucault, viziunea reconciliatoare a studiului de față dorește a propune alternative creatoare și rezistențe locale în spațiul conflictelor social-politice globale. Intenționale și active, conform modelului merleau-pontyian, conective și rizomatice, urmând paradigma deleuzo-guattariană, aceste practici susțin confruntarea dintre putere și contraputere, pe linia ideologiei foucaultiene. O perspectivă interdisciplinară trebuie să ilustreze modurile în care utilizarea tehnologiilor comunicaționale este o „extensie” a intereselor
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
metodă facilitează punerea lumii între paranteze, însă nu negarea ei și, prin acest lucru, o întoarcere a conștiinței la ea însăși, nu ca la o substanță eternă, ci ca la o intenționalitate care atribuie sens lucrurilor. Constituirea fenomenelor de către conștiința intențională este descrisă în legătură cu percepția sau cu lucrul perceput ca un sistem complex de aparențe și unghiuri de vedere ale experienței imediate. Reducția fenomenologică permite accesul la esențele imanente ale conștiinței în experiență, neafectând caracterul absolut al conștiinței. Astfel se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Din lectura Gen 17 ne dăm seama imediat de un detaliu reluat frecvent asemenea unui leitmotiv: trebuie circumciși, doar bărbații (Gen 17,10.12.13.14.23-25.27; Lev 12,3), nu femeile. Nu e o pedanterie, ci o mențiune intențională: în multe regiuni din Africa se practică o formă de circumcizie a fetelor, numită infibulație, o procedură brutală, cu multe riscuri, fiind efectuată în condiții neigienice și cu instrumente primitive. Textul biblic insistă însă că trebuie circumciși doar copiii de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
doar un act plăcut lui Dum-nezeu. Tematica aceasta este dezvoltată diferit în Num 15,22-29 unde este vorba de păcatul comunității sau al individului, dar posibilitățile de ispășire sacrificială sunt limitate la greșelile comise din neatenție, ebraicul péša’; pentru cele intenționale ispășirea sacrificială nu este admisă (Num 15,30-31). II. Un alt „sacrificiu de reparare” este indicat cu termenul ebraic ’ăšăm, care indică, în mod generic, atât „ofensa”, cât și sacrificiul care o îndreaptă. E limitată la o singură persoană și
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
reprezintă "suprimarea intenționată a propriei vieți" (Zamfir, C., Vlasceanu, L. 1998), "actul de autodistrugere datorită unei crize psihice puternice, pierderii oricărui sens al existenței, dificultăților de nedepășit" (Schiopu, U., 1997, p. 672). Majoritatea definițiilor date suicidului scot în evidență elementul intențional, faptul că persoana în mod conștient își suprimă propria viață. Gunter Kaiser (1986) arată ca "suicidul este o acțiune voluntară îndreptată conștient spre scopul suprimării propriei vieți" (apud, N. Mitrofan, 1992, p. 93). Aceasta definiție scoate în evidență elementele caracteristice
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Fourier, într-un studiu despre originile utopismului românesc, prezent acum în cartea mea Civitas imaginalis. Istorie și utopie în cultura română, Litera, București, 1994 (ediția a II-a, Polirom, Iași, 1999). 20. Pentru o privire în lumea colorată a „comunităților intenționale”, la întâlnirea dintre utopie, sectă și zadruga, vezi situl „Intentional Communities”, www.ic.org. Un exemplu foarte bun de dificultate în administrarea diferenței „conlocuitoare”: orășelul Palo Alto din California. Cu prilejul primei mele conferințe la Stanford University, în aprilie 1992
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
1832-1833), tradusese Istoria imperiii rosiene de Ivan Kaidanov. În balade și în legende, Asachi s-a străduit să înjghebeze o mitologie literară română bizuindu-se pe tradiția populară. Asta va fi și preocuparea lui Alecsandri. Însă viziunea lui Asachi e, intențional, mai grandioasă și în termeni clasici. El urmărește să determine punctele mitice din teritoriul moldav și să facă lista divinităților, spre a putea transporta în Dacia sistemul mitologic elin. G. CĂLINESCU SCRIERI: Poezii, Iași, 1836; ed. 2 (Culegere de poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
național; b) unitatea panteonului românesc, în urma căreia Oamenii Mari ai trecutului își pierd identitățile lor locale și capătă în schimb o unică identitate națională; c) unitatea politică, reflectată în revendicările întregirii naționale a tuturor românilor în același stat; d) unitatea intențională, prin care o întreagă pleiadă de domnitori ai uneia sau alteia din țările române sunt considerați a fi acționat în sensul unificării naționale. a. Unitatea istoriografică. Prima generație de manuale de istorie circulate în sistemul școlar aflat în curs de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au fost animați din cele mai vechi timpuri de un instinct al unirii este reflectată în intențiile unioniste și planurile de întregire naționale urmărite de marile figuri eroice ale trecutului românesc. Această temă, pe care o vom numi "motivul unității intenționale", o vom explora detaliat în cele ce urmează, ca un derivat al temei unității politice. d. Unitatea intențională. Portretizarea lui Mihai Viteazul ca naționalist idealist, motivat în acțiunile sale de cucerire a Ardealului și Moldovei de intenții unificatoare în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și planurile de întregire naționale urmărite de marile figuri eroice ale trecutului românesc. Această temă, pe care o vom numi "motivul unității intenționale", o vom explora detaliat în cele ce urmează, ca un derivat al temei unității politice. d. Unitatea intențională. Portretizarea lui Mihai Viteazul ca naționalist idealist, motivat în acțiunile sale de cucerire a Ardealului și Moldovei de intenții unificatoare în sensul reîntregirii națiunii române, este o constantă care traversează de la un cap la altul istoriografia autohtonă postpașoptistă (cu excepția perioadei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la protagoniști istorici moldavi. Însăși simbolul statalității muntene, obscura figură a lui Radu Negru, este reșapat într-un simbol al unității naționale. E drept, la fel ca și în cazul domnilor moldavi, avem de-a face doar cu o unitate intențională, lăsată la stadiul de proiect nefinalizat. Descălecând din Țara Făgărașului pentru a întemeia statalitatea Țării Românești, Radu Negru a stabilit "capitala provisoriă a Romaniei" la Câmpulung pe baza unor rațiuni de logistică politică: "Radu-Negru cătà să se așéze la început
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din Moldova, Țara Românească și Ardeal, să înainteze spre Constantinopole, și cu puterile tuturor Românilor, să alunge pe Turci în Asia" (Constantinescu, 1928, pp. 129, 130). E drept, ofensiva românească a rămas la stadiul de intenție. Evidentă în această analiză intențională este și ideea de unitate, toate cele trei provincii românești unindu-și forțele militare în vederea îndeplinirii scopului îndoit al eliberării naționale și spirituale de dușman. Independența. Ideea puternic saturată simbolic de independență își continuă impetuos cariera pe aceleași coordonate stabilite
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1600), apoi parțial (1859), și definitiv (1918), întrucât "gîndul lor cel mai înalt a fost să fie toți împreună, să trăiască uniți, în același stat" (Almaș și Fotescu, 1979, p. 31). Existența istorică a românilor este caracterizată de această unitate intențională bimilenară, dată de faptul că "ideea unității de neam a străbătut ca o flacără sufletul poporului" (Hurezeanu et al., 1988, p. 10). Dezideratul unirii nu s-a manifestat doar pe planul gândului, sub forma unui naționalism politic cognitiv. Acesta s-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
competența științei naturii, dintre ceea ce poate fi schimbat și, respectiv, nu poate fi schimbat ca urmare a progresului cercetării științifice. Fără îndoială că dezvoltarea neurobiologiei ne dă posibilitatea să discriminăm mult mai exact și mai fin determinantele cauzale de determinantele intenționale ale acțiunilor oamenilor. Afirmația că în lumina evoluțiilor din știință liberul-arbitru se dovedește a fi o iluzie este însă rezultatul unei confuzii conceptuale. Există criterii care ne permit să distingem cauzele acțiunilor de temeiurile lor, reacțiile spontane, involuntare de acțiunile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
progrese ale cercetării științifice ca cele menționate mai sus. Cât de impresionante și importante ar fi aceste progrese, ele nu pot arăta că liberul-arbitru este o iluzie. În schimb, ne pot ajuta în mod substanțial să deosebim determinantele cauzale și intenționale ale acțiunilor, să stabilim astfel dacă și în ce măsură sunt răspunzători pentru ele cei care le săvârșesc. Clarificările conceptuale sunt obținute prin demersuri cu totul diferite de cele ale cercetării specializate. În acest sens, Wittgenstein sugerează că noi facem primul pas
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de receptare și învățare, relații de cooperare și sprijin, amplificând astfel performanțele discursive. Impactul pe care partenerii îl exercită unii asupra altora depinde de calitatea și profunzimea relaționării, de abilitățile de comunicare atât ale profesorului, cât și ale elevilor. Elementul intențional al dicursului implică nu numai profesorul, ci și elevul, în măsura în care acesta recunoaște pe lângă conținutul informațional al discursului și finalitatea sa pragmatică. De obicei, efectul discursului didactic al profesorului este evaluat de către elevi în funcție de următoarele tipuri de performanță: ▪ inteligibilitatea și aplicabilitatea
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
controlat 100. În demersul nostru, punctăm cele mai relevante elemente de specificitate ale comunicării didactice analizate în literatura de specialitate de Laurențiu Șoitu (1997), Vasile Dospinescu (1998), Luminița Iacob (1998), Dorina Sălăvăstru (2004), Gabriel Albu (2013): a) caracterul instrumental sau intențional vizează orientarea comunicării didactice în funcție de scopul urmărit, modificarea acesteia conform feed- back-ului și generarea unui anume efect în comportamentul elevilor. Luminița Iacob (1998) remarcă această caracteristică și precizează faptul că în comunicarea didactică ,,nu apar restricții de conținut (învățarea poate
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cărei efect exterior este expresia” (sublinierea aparține autoarei) <ref id=”82”>Ibid., p. 94 referință </ref>. Așadar, Înaintea textului, a mesajului, care devine, prin enunțare, o entitate publică, obiectivă, oarecum egal-interpretabilă, mai există ceva, un complex de stări (motivaționale, afective, intenționale) și mecanisme psihice care l-au generat. Dacă receptorul dorește să afle semnificația propoziției enunțate, el poate face acest lucru independent de orice context; dacă Însă dorește să afle ceea ce a intenționat emițătorul să facă prin producerea ei, care a
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de stimă/respect, de activare a existenței (de varietate, de noutate, de evitare a plictiselii etc.), cognitive, estetice, de ascensiune socială, de respectare a normelor și a regulilor sociale (a bunelor maniere) etc. c. Cum resimțim foarte mulți, și comunicarea intențională, voluntară poate declanșa și întreține relații conflictuale (sau poate îngreuna rezolvarea conflictului). Se pot ivi cel puțin două situații: • atunci când comunicarea verbală este insuficientă/nesatisfăcătoare sau superficială. În felul acesta nu se transmit informații referitoare la nevoile profunde; • atunci când comunicarea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
echipamente speciale și încheind cu una dintre cele mai importante averi ale noului mileniu, informația. Tocmai din această cauză se concep programe de securitate informațională. Înainte ca acest program să fie abordat, se cuvine efectuată structurarea inițiativei încă din faza intențională, realizându-se sau definindu-se politicile, standardele, normele și procedurile. În acest context, programul de securitate trebuie să se supună elementelor enunțate anterior. Fără politici riguroase, programele de securitate vor fi aproape fără suport, ineficiente și nu se vor alinia
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]