9,535 matches
-
în referințe culturale, convingătoare. De fapt, autorul sibian profită de generalitatea întrebărilor asupra mersului culturii pentru a aduce discuția în puncte uneori sensibile. Așa se întîmplă atunci cînd sînt analizate răspunsurile unor Constantin Noica sau Mircea Eliade, ale căror destine interbelice seamănă, după cum știm, destul de bine. Mircea Braga inventariază o serie de sugestive locuri comune din discursurile despre "criza Occidentului", despre lipsa de perspectivă culturală a acestei părți a Europei etc. "Concretizările" nu se opresc însă aici. Intră în joc nume
Dimensiunea "tonică" a culturii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16714_a_18039]
-
a mai apucat s-o facă pentru că, în 1948-1949, e arestat și o sfîrșește umilitor și tragic în teribila închisoare din Sighet. Și ca să se contureze, cu încă o tușă lămuritoare, destinul acestui poate cel mai cinic om politic român interbelic e cazul să menționez că Argetoianu a avut prezența de spirit ca imediat după război să se stabilească în străinătate. A urmărit, de-acolo, din Franța (unde își făcuse și studiile), fenomenul politic românesc și era ros de invidie că
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
la diverse tipografii și chiar a-și vinde biblioteca. Marea pasiune a lui C. Beldie a reprezentat-o publicistica. Tipărește două broșuri scrise într-un stil flamboaiant, Ce vrem și Glossa spiritului cărturăresc ambele din 1918, prevestitoare ale existențialismului nostru interbelic, în care se pronunță în astfel de accente antiintelectualiste: "Lucrarea se înfățișează ca un efect al crizei intelectuale și morale pe care tinerimea de astăzi o poartă în sînul său ca pe un vierme. Elementele acestei crize sînt cunoscute. Ea
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
dictatura și partidul unic iar gîndirea sa naționalistă nu dă temei pentru anexarea sa la extrema dreaptă. Consider că regretatul Ion Negoițescu a exagerat mult cînd l-a calificat pe poet un protolegionar pentru că xenofobia nu epuizează doctrina extremei drepte interbelice. Cît despre alegerea făcută de autorul nostru din opera lirică a lui Eminescu (Doina) aș spune, mai întîi, că ea este o compoziție modestă, retorică, în vers popular care, cum a demonstrat N. Murărașu, nici n-a fost creată în
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
e de fapt o legendă, departe de realitatea istorică. Pentru francezi, spațiul imaginar a fost multă vreme Sahara. Există o întreagă literatură sahariană în franceză: Micul prinț al lui Saint-Exupéry, Atlantida lui Pierre Benoît, un autor foarte popular în anii interbelici, dar uitat astăzi. Au circulat apoi tot felul de povești despre isprăvile Legiunii Străine în deșert sau despre părintele Charles de Foucauld, misticul Saharei, om de știință, cercetător al oazelor, dar și călugăr misionar venerat de tuaregi, ucis în chip
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
liberă. Acolo arghezianul poet al Cînticelor țigănești îi numește colaboraționiști pe Goga, pe Vaida-Voievod și pe Malaxa, pentru a fi deschis drumul Gărzii de Fier. El nu se referă strict la anii războiului, crezînd a (se) putea vorbi și de interbelic. Cuvîntul nu are răspîndirea așteptată, ideea face totuși carieră și o putem descoperi în presa anilor 1945-1947 fructificată în destule sinonime, precum trădător, vînzător, vîndut, aservit iar mai tîrziu lacheu. I. Ludo, în Om și scriitor, un articol din 1945
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
Iulia Popovici Personalitate faimoasă a epocii interbelice, I. Valjan, pe numele adevărat Al. Jean Vasilescu, reușește într-un mod miraculos să se facă remarcat în două lumi total diferite - cea a tribunalelor și cea a scenei. N-aș putea să mă pronunț în privința pledoariilor, de mare succes
Comediile lui I. Valjan by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16874_a_18199]
-
Mircea Anghelescu Într-un mod curios, dacă ne gîndim bine, principala înfruntare între direcțiile critice din perioada interbelică - cele din care se nutrește încă, mărturisit și nemărturisit, critica noastră de astăzi, cel puțin aceea a generației mele - se trage în linie directă din confruntarea marilor curente europene de la sfîrșitul secolului al XIX-lea: direcția lui Ibrăileanu și a
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
apărut la sfîrșitul anului trecut și nu știu să fi provocat prea mari dezbateri. Ea le merită însă, cu atît mai mult cu cît nu privește numai figura - și opera - lui Caracostea, ci încearcă să redimensioneze peisajul critic al perioadei interbelice prin plasarea discuției în perspectiva europeană a curentelor critice, unde importanța demersului teoretic, miza pariului (pierdut de altfel pe termen scurt, cum recunoaște autoarea) se judecă după alte criterii. Cartea Ioanei Bot, consacrată lui D. Caracostea, teoretician și critic literar
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
realizări importante. Este meritul Ioanei Bot de a fi construit teza (și cartea) sa în jurul acestei idei care, dincolo de toate noutățile recunoscute teoreticianului și criticului literar, face din Caracostea una dintre cele mai interesante și mai "creative" figuri ale perioadei interbelice, depășind de fapt spațiul, și așa destul de larg, al multiplelor sale specializări. Era momentul ca, uitînd cu generozitate de "glumele" din corespondența lui Călinescu, să citim într-adevăr opera lui Caracostea în lumina marelui sistem în care a conceput-o
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
provine din blazare ci, dimpotrivă, dintr-o prea mare vitalitate care dă naștere la neliniști, la întrebări asupra modalității de a se afirma". Socotesc că mai bine a apreciat romanul lui Fîntîneru, criticul Ov.S. Crohmălniceanu în exegeza sa despre literatura interbelică. Aici se spune că "mai degrabă avem de a face, în cazul de față, cu simptomele unei dezorganizări clinice, care nu va întîrzia mult să se arate... Timpul și ambiția își pun pecetea asupra unei neurastenii progresive, prin forma filosofică
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
sau într-o apariție fantomatică, pricinuind neajunsuri celor pe care îi întîlnește". Explicația din urmă e destul de vagă în privința "neajunsurilor"; în plus, are defectul de a pune un accent prea mare pe metamorfozele animalice. Un dicționar foarte popular în perioada interbelică, cel al lui Lazăr Șăineanu (Dicționar universal al limbii române, din a cărui ediție a VIII-a citez aici) făcea totuși apropierea dintre cele două cuvinte, oferind în același timp mai multe detalii pitorești: vampirul era "strigoi, sugător de sînge
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
contribuții semnate, în timp, de George Gană, Dan C. Mihăilescu, Marin Mincu, Dinu Flămând a prelucrat, dacă se poate spune așa, un număr important de sugestii și de deschideri. Mai ales de fecunde deschideri datorate interpretărilor propuse anterior, în perioada interbelică, de nume cu autoritate în epocă. Mă refer în mod special la Alice Voinescu, Ion Sîn-Georgiu, Petru Comarnescu, Ion Marin Sadoveanu, O.W. Cizek, Tudor Vianu. Din dezvoltarea tuturor punctelor de vedere exprimate de atîția cărturari valoroși am dispus de
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
izolate (ca în Apuseni, de pildă) în care civilizația a întîrziat să se înstăpînească în toate drepturile, constituind oaze fericite pentru etnografi. Dar, în rest, satul românesc de astăzi e cu totul altul decît cel din vechime (chiar cel din interbelic, cînd era studiat monografic de echipele studențești, vestite, coordonate de prof. Dim. Gusti) și vechile obiceiuri mai pot fi detectate, cu greu, de la bătrînii supraviețuitori și cu memoria nealterată. Am ținut să menționez toate astea pentru a preveni cititorul că
Trilogie etnografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16950_a_18275]
-
aleși. Nu are rost să continuu cu lista beneficiilor uitării în cei cincizeci și mai bine de ani de dictatură bolșevică. Nenorocirea urmează! Un nou val de uitare cuprinde România de după 1989. Românii uită cu o plăcere masochistă nu România interbelică, ei uită dictatura, uită suferințele, crimele, rătăcirile, întorcându-se la ele ca la o patrie iubită după o năucitoare rătăcire. Iar năucitoarea rătăcire au fost cei zece ani care au trecut din 1989 pînă astăzi, cu binele și cu răul
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
abandonată, în 1926, la fuziune, prin crearea P.N.Ț. Vagi urme de poporanism (deci de populism) reîntîlnim, în 1934-1936, în doctrina statului țărănesc, care n-a avut ecou și nici influență. În schimb, N. Iorga reanimă sămănătorismul, (numit neosămănătorism) în interbelic, blamînd calea industrială, cerînd ca românii și țara lor să facă numai ceea ce au pomenit din vechime: agricultură. Repet, de n-ar fi fost liberalii și liberalismul, care au dat curs necesității evoluării pe calea capitalist-industrială, populismul antebelic ar fi
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
dat curs necesității evoluării pe calea capitalist-industrială, populismul antebelic ar fi făcut mult rău. Așa a rămas numai ca un curent de idei în epocă (diversificat, totuși, ca mai înainte), necesar a fi luat în seamă pentru reconstituirea atmosferei ideologice interbelice (am făcut-o, mărturisesc, în monografiile mele Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea și Anii treizeci. Extrema dreaptă românească). Dar revenind la studiul d-lui Sorin Alexandrescu despre populismul românesc, se cuvine să spun că e judicios și bogat
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
spațiu celor două studii despre junimism și populism (dar aceste teme m-au preocupat și încă mă mai preocupă), nedreptățind, astfel, pe celelalte, cu deosebire cele, importante, despre Eliade și Cioran. Dar înaintea lor întîlnim un studiu dens despre romanul interbelic și problema canonului. Autorul se referă la cele două canoane știute: cel al înfruntării dintre modernism și tradiționalism și cel propus de dl Nicolae Manolescu în Arca lui Noe (1980-1983), cărora le aduce observații și reproșuri, cînd nu le chiar
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
dintre modernism și tradiționalism și cel propus de dl Nicolae Manolescu în Arca lui Noe (1980-1983), cărora le aduce observații și reproșuri, cînd nu le chiar contestă. Cel dintîi canon, n-are dreptate autorul, reflectă o stare de fapt în interbelic, cînd modernismul (eu am optat pentru conceptul de modernitate) întîmpina rezistența încă a tradiționalismului și, aici are dreptate dl Alexandrescu, că estetismul coincide cu triumful liberalismului la noi. Observ că, de fapt, canonul propus de dl. Nicolae Manolescu e, totuși
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
înclină spre modelul, asimilat unui canon, al lui Ibrăileanu din Creație și analiză, care i se pare mai unitar și judicios. Trebuie reținută de aici observația, discutată și în precedenta carte a autorului nostru, Paradoxul român, că, la noi, în interbelic, militantismul pentru impunerea și consolidarea modernității democratice a fost dus paralel cu acela de distrugere a ei, partidele democratice luînd naștere odată cu cele nedemocratice. Cauza, adaug, trebuie căutată tocmai în adîncirea disputei dintre tradiționalism și modernitate, dintre liberalism și retrograd
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
semantice ale unei drame personale. Firește că personale, dar nu se poate ignora faptul că, dintre toți congenerii, Cioran a scris cel mai mult timp (opt ani, 1937-1941) în spiritul ideologiei legionare. După cum nu împărtășesc aprecierea că, la noi, în interbelic, ar fi existat alături de modernismul estetic, cel etic, reprezentat de Eliade și Cioran, pentru că, amîndoi, au refuzat cadrul prea strîmt al liberalismului în societate și al modernismului în artă. De fapt, Eliade a fost un perfect modernist în artă, iar
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
Și, tot astfel, Dinu Pillat a fost una din conștiințele morale ale epocii - ceea ce este, firește, primordial. Materialul ce i se oferea era imens și în multe cazuri de prima mână, fie și numai dacă ne gândim la recolta perioadei interbelice, când s-a și format opinia publică despre G. Călinescu. A fost meritul major al editorului de a dispune aceste repere de-sine-stătătoare, într-o suită putând conduce linear, dar nu simplist, la o sinteză. Alegând, bunăoară, triada Ibrăileanu, Paul Zarifopol
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
direct față de Scrinul negru - vezi, bunăoară, punerile la punct ale lui Alexandru George, dintr-un recent articol publicat în Adevărul literar și artistic. Și nu numai. De altfel, în articolul antologat, Alexandru George recepționa critic opiniile călinesciene la adresa prozei românești interbelice - de magistru considerată de un psihologism exagerat, neavenit momentului cultural: "În timp ce G. Călinescu debita în stil sentențios aceste enormități, sub ochii lui se ivea o literatură de o complexitate, de un rafinament și de o complicație care dezmințeau afirmațiile sale
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
reprezentare cartografică a insulei lui Thomas Morus). "Insula România" se întrevede din ideile sociologului Ștefan Zeletin care ajunge să propună izolarea economică a României ca soluție în fața capitalismului (Cristian Preda - Insula România), din situația evreilor din Moldova pînă în perioada interbelică și "ieșirea din ghetou" prin educație și competitivitate economică (Lucian Nastasă - Educația școlară la evrei și "ieșirea din ghetou") și, în granițele ei bine strînse, insularizarea imaginii lui Ceaușescu în producțiile plastice oficiale și evoluția cultului Conducătorului (Adrian Cioroianu - Ceaușescu
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
care au dus ideologia generaționistă în interiorul țării. Observă cîți 80-iști buni trăiesc în mici orașe provinciale uitate de Dumnezeu și de... criticii literari. Marea șansă, însă, a fost N. Manolescu, mentorul lunediștilor. El e ceea ce a fost pentru perioada interbelică un E. Lovinescu, cred. De talentul fiecărui poet nu mai spun nimic - mi-am uitat cîntarul "talent" acasă... M.V.: Cum vă pare antologia lui Alexandru Mușina? Ce (pe cine) ați adăuga și invers, cine n-ar încăpea în antologia generației
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]