964 matches
-
depandă, dantist, endepandent, omaj etc.). În morfologie, sunt minuțios inventariate oscilațiile epocii (desinențe de plural, forme de genitiv, forme verbale iotacizate etc.), produse de tendințe populare și culte, de diferențe regionale sau de modele culturale multiple. O listă impresionantă de interjecții - aferim, aida de, oleu, ăra, carnacsi, dec, helbet etc. - confirmă afirmațiile curente despre oralitatea stilului lui Caragiale, dar mai ales plasează fiecare element într-o rețea lingvistică care îi conferă semnificație (unele interjecții sunt populare, altele regionale; unele vechi, altele
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
modele culturale multiple. O listă impresionantă de interjecții - aferim, aida de, oleu, ăra, carnacsi, dec, helbet etc. - confirmă afirmațiile curente despre oralitatea stilului lui Caragiale, dar mai ales plasează fiecare element într-o rețea lingvistică care îi conferă semnificație (unele interjecții sunt populare, altele regionale; unele vechi, altele inovatoare...). Inventarierea și interpretarea fenomenelor lexicale confirmă rolul esențial din punct de vedere stilistic al straturilor celor mai pitorești din limba populară și familiară a epocii lui Caragiale - al turcismelor și al grecismelor
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
altă fată, ca să o uite pe prima. Cui pe cui ! Și totul se aranjează în final. Fapt divers; ori, cum spuneam - un mic roman. Pentru aleși, un fel de tragedie antică, eventual, ale cărei versuri sunt comentate de Cor, de interjecțiile scurte, viguroase, ale Soartei, ca o încredințare, o adeverire a ei, - Martora: Zău... Zău... Zău!... Las la o parte comentariile Corului magnific Madrigal. Vă transcriu serios textul, arătând situația voinicului, cu accentul neapărat pus pe prima silabă, însoțită de invocarea
Pe cărare sub un brad... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11841_a_13166]
-
enormă avalanșă de trăiri interioare. Poate mai mult decît oricare alt pictor contemporan, Ioana Bătrânu trăiește o continuă criză a mărturisirii și o la fel de mare sete de eliberare. Culoarea este un strigăt, compoziția o scurtă narație presărată și ea cu interjecții, iar imaginea, în anbsamblul ei, o autobiografie complex transfigurată. Grădina sau cimitirul, curtea ori fațada, formele somptuoase ale unui interior sau substanța eterică a drapajelor, care se învecinează cu lumina profundă a unui felinar și cu aceea fără sursă a
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
iunie 1971, întîlnim notată o decizie: "Am hotărît să adun laolaltă cugetările risipite în aceste treizeci și două de caiete. Abia în două sau trei luni voi vedea dacă pot alcătui substanța unei cărți (al cărei titlu ar putea fi "Interjecții" sau " Eroarea de a te naște")". Nu și-a alcătuit cartea pentru că nu a găsit-o interesantă? Sau pentru că a abandonat proiectul, ca atîtea altele? E, cred, mai plauzibilă a doua alternativă, el avînd despre tot ceea ce a scris o
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
fost o denumire peiorativă pentru servitoare. Legătura sugerată este așadar una metonimică. În aceeași revistă, C. Armeanu ("Argot ieșean") considera că sunt echivalente chiftea, diminutivul său chiftică și sinonimul parțial pârjoală, toate cu sensul argotic "servitoare"; acestora le adăuga și interjecția substantivizată sfâr. Informațiile au fost completate de Iorgu Iordan ("Note și observații la articolele precedente"), care aducea mărturia propriului uz: "Chiftică se întâlnește pretutindeni. Sub forma chifteluță, îl cunosc (și-l întrebuințez!) de multă vreme, dar nu totdeauna cu sensul
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]
-
exclusiv prenumele. Am putea crede că și Gabriela este o vedetă - a poeziei românești. Iluzia aceasta se spulberă însă imediat după ce deschidem cartea. Gabriela (Zăvălaș-Anghel - după cum ni se explică pe ultima copertă) este autoarea unor versuri rudimentare, echivalentul retoric al interjecțiilor "oh!" și "vai!". Ea simte nevoia să ne facă, alternativ, să râdem și să plângem, numai că efectul este de fiecare dată exact invers. Când vrea să ne facă să râdem, ne vine să plângem, iar când vrea să ne
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
e cea mai mică. Voi face tot ce e posibil ca să-l păstrez totuși". Și, iată, notația profund îndurerată din 2 martie 1937: "Lungă discuție cu Mircea, la el acasă. Imposibil de rezumat. A fost liric, nebulos, plin de exclamații, interjecții, apostrofe. Din toate astea nu aleg decît declarația lui - în sfîrșit leală - că iubește Garda, speră în ea și așteaptă victoria ei. Ioan Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Bălcescu, Eminescu, Hasdeu - cu toții au fost la timpul lor
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
tăcere." Aici nu este o simplă descriere de natură, ci și portretul interior al unei adolescente de atunci. Ce legătură există între o fată care avea asemenea trăiri și o fată de azi, incapabilă să se exprime altfel decât prin interjecții? Nici una. De altfel, în Timpul ce ni s-a dat, se istorisește, succint și dramatic, tocmai cum s-a prăbușit civilizația românească, sub presiunea brutală, necruțătoare exercitată de invadatorii sovietici în complicitate cu comuniștii din România. Annie Bentoiu analizează - mai bine
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
a vocabularului oricărei limbi. Tipice pentru oralitate, semnalele afective sau pragmatice sunt instabile atăt în formă (adesea contează mai ales intonația lor), căt și ăn conținutul semantic sau ăn funcția comunicativă. E normal deci ca dicționarele să ănregistreze relativ puține interjecții. Scrisul standard utilizează un număr limitat; cel deschis spre oralitate e ănsă mult mai permisiv și ăi furnizează lingvistului un material interesant. Am pomenit altă dată de interjecțiile și onomatopeele benzilor desenate; am mai vorbit despre interjecțiile de adresare (mă
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
ăn funcția comunicativă. E normal deci ca dicționarele să ănregistreze relativ puține interjecții. Scrisul standard utilizează un număr limitat; cel deschis spre oralitate e ănsă mult mai permisiv și ăi furnizează lingvistului un material interesant. Am pomenit altă dată de interjecțiile și onomatopeele benzilor desenate; am mai vorbit despre interjecțiile de adresare (mă, măi, bă, fă, bre etc.), a căror mulțime și specializare sociolingvistică e o trăsătură specifică românei. Mă opresc acum asupra cătorva exemple jurnalistice din ultimii ani, care ilustrează
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
ănregistreze relativ puține interjecții. Scrisul standard utilizează un număr limitat; cel deschis spre oralitate e ănsă mult mai permisiv și ăi furnizează lingvistului un material interesant. Am pomenit altă dată de interjecțiile și onomatopeele benzilor desenate; am mai vorbit despre interjecțiile de adresare (mă, măi, bă, fă, bre etc.), a căror mulțime și specializare sociolingvistică e o trăsătură specifică românei. Mă opresc acum asupra cătorva exemple jurnalistice din ultimii ani, care ilustrează uzul frecvent și inovativ al interjecției ăn româna actuală
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
mai vorbit despre interjecțiile de adresare (mă, măi, bă, fă, bre etc.), a căror mulțime și specializare sociolingvistică e o trăsătură specifică românei. Mă opresc acum asupra cătorva exemple jurnalistice din ultimii ani, care ilustrează uzul frecvent și inovativ al interjecției ăn româna actuală. Într-un articol, de exemplu, repetiția subliniată a unei exclamații amestecănd nemulțumire și resemnare e ănsoțită de variația interjecțiilor - deh " eh " hăm " hei -, sugerănd de fiecare dată o ușoară modificare a tonului: "Deh, România, mi-am zis
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
românei. Mă opresc acum asupra cătorva exemple jurnalistice din ultimii ani, care ilustrează uzul frecvent și inovativ al interjecției ăn româna actuală. Într-un articol, de exemplu, repetiția subliniată a unei exclamații amestecănd nemulțumire și resemnare e ănsoțită de variația interjecțiilor - deh " eh " hăm " hei -, sugerănd de fiecare dată o ușoară modificare a tonului: "Deh, România, mi-am zis. (...) Asta-i România, mi-am zis. (...) Eh, România, mi-am zis. (...) Hăm, România... Hei, asta-i România, mi-am zis... (...) Deh, România
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
România, mi-am zis. (...) Hăm, România... Hei, asta-i România, mi-am zis... (...) Deh, România, mi-am zis... " (EZ = Evenimentul zilei, 3517, 2003, 5). Trebuie să observăm că forma deh nici nu este cuprinsă ăn DEX (ăn care găsim doar interjecția de, cu variantele dă și dec). Nu e clar ăn ce măsură e folosită azi cu o pronunție care să corespundă ortografiei (cred că de multe ori cei care o scriu nu pronunță pe h, acesta marcănd cel mult o
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
o simplă convenție grafică, dar e puțin probabilă o influență directă asupra românei). Oricum, deh apărea la Budai-Deleanu (ăn replicile lui Parpangel): "Deh! vină-m, drag suflete "; "Deh, Romică,-așteaptă! Astăzi e destul de frecvent, fiind folosit ăn contextele normale pentru interjecția de: forma cu h (sau menținerea ei) s-ar putea datora și influenței grafiei (și pronunțării) altor interjecții (ah, oh), ca și nevoii de a o diferenția de prepoziția de (deși contextele celor două elemente sănt clar diferite). Oricum, exemplele
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
ăn replicile lui Parpangel): "Deh! vină-m, drag suflete "; "Deh, Romică,-așteaptă! Astăzi e destul de frecvent, fiind folosit ăn contextele normale pentru interjecția de: forma cu h (sau menținerea ei) s-ar putea datora și influenței grafiei (și pronunțării) altor interjecții (ah, oh), ca și nevoii de a o diferenția de prepoziția de (deși contextele celor două elemente sănt clar diferite). Oricum, exemplele actuale sănt numeroase, ăn presă: "Deh, amăndoi au acum familii, copii... " (EZ 3361, 2003, 9); "această aniversare, fără
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
ar trebui să deducem (dar lucrul e ăndoielnic) că h final se pronunță: "Cin " ți-a zis că păine fără muncă, eh? " (EZ 10.02.2000). În cazul lui eh e mult mai probabil să fie vorba de modele străine (interjecții cu forma grafică eh " dar cu pronunții diferite - există ăn franceză și ăn engleză) și de funcția de diferențiere. În fine, alături de o interjecție mai bine fixată ăn limbă (hei), ăn textul citat apărea și o ilustrare a oscilațiilor ăn
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
02.2000). În cazul lui eh e mult mai probabil să fie vorba de modele străine (interjecții cu forma grafică eh " dar cu pronunții diferite - există ăn franceză și ăn engleză) și de funcția de diferențiere. În fine, alături de o interjecție mai bine fixată ăn limbă (hei), ăn textul citat apărea și o ilustrare a oscilațiilor ăn transcrierea unor sunete particulare, absente din sistemul articulatoriu al limbii: grafia hăm (DEX: hm) e o aproximare ăn notarea unui sunet nazal rostit cu
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
apărea și o ilustrare a oscilațiilor ăn transcrierea unor sunete particulare, absente din sistemul articulatoriu al limbii: grafia hăm (DEX: hm) e o aproximare ăn notarea unui sunet nazal rostit cu gura ănchisă și marcănd neăncrederea. Un alt caz de interjecție nefixată definitiv ăn scris e ilustrată ăn exemplul: "nu s-a putut abține să nu exclame. "Defectele lui Pepe. ăhă... " " (Monitorul de București, 151, 2001, 9). Chiar interjecțiile aparent stabile suferă modificări: "Huă, duceți-vă la muncă " (EZ 3546, 2003
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
nazal rostit cu gura ănchisă și marcănd neăncrederea. Un alt caz de interjecție nefixată definitiv ăn scris e ilustrată ăn exemplul: "nu s-a putut abține să nu exclame. "Defectele lui Pepe. ăhă... " " (Monitorul de București, 151, 2001, 9). Chiar interjecțiile aparent stabile suferă modificări: "Huă, duceți-vă la muncă " (EZ 3546, 2003, 2; ăn DEX: huo). Apar zone de variație, ăn scris, ăn repetarea unor litere pentru a indica lungirea sunetului: "valeuuuu, oameni buni, stimați telespectatori, dragi cetățeni, din motive
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
al acestei fete, și ele îi subjugau instantaneu pe bărbați!...): Cum adică la Orșova, nu pricep?! a zis ea. La Orșova, a precizat el, să trecem Dunărea, mulți fac asta. Să scăpăm din căcatul ăsta. Iha, a exclamat ea. Atât. Interjecția asta neclară a fost singurul comentariu. Dar vlăjganul de Albert a înțeles că o convinsese. N-au mai deschis subiectul. Au mers în tăcere. Între timp, tramvaiul începea să se populeze. Orice făptură de genul masculin care urca în tramvai
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
altă explicație - care nu constituie, evident, decît o simplă ipoteză. Nu am observat (dar nici nu am verificat toate contribuțiile etimologice publicate în ultimii ani prin reviste și volume de specialitate) să fi fost evocată o eventuală sursă țigănească a interjecției. Mă gîndesc la verbul geanau "știu" (folosesc transcrierea românizată, nu pe aceea cu caractere specifice, propusă pentru standardizarea internațională a limbii romani). Verbul cu sensul principal "a ști" a pătruns în argoul românesc cu forma a gini și cu sensurile
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
cimel ar fi precedat pe cinel, lucrurile putînd sta la fel de bine și invers. Iar oscilațiile între ci și gi, ce și ge (surda și sonora) sînt la fel de firești, atestate de alte variante orale (hoceag/hogeag). Mai există, de altfel, o interjecție familiar-argotică care a fost pusă în legătură cu limba țigănească: cărel "pleacă! fugi! să mergem!" Cară-te de aici și lasă să mai halesc și eu!... Cărel!... Cărel!... (Rebreanu, 49) Cărel, că ne apucă ploaia! (Barbu 1974: 330). Aceasta a fost explicată
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
flacăra eroticească: „De cînd te știu ard / Precum rugul implicat,/ Zac de boală ne-nțeleasă" (Prezumție). Ori, acordat la o altă dispoziție, cînd se hîrjonește cu iubita și deopotrivă cu termenii galanteriei. Iată o mixtură ruralist-bulevardieră: „Tu vrei să trecem prin interjecțiile limuzinelor / Cum albinele prin gene albe de tei,/ Să atingem fața caldarîmului / Cu pași de felină / Desăvîrșiți în Țara bătrînului Will. (...) Și totuși cu cît umblăm / prin lume mai mult,/ Îmi este tot mai dor de tine,/ Îmi pare că
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]