4,477 matches
-
de istorie literară elaborate în această perioadă, ca și cronicile consacrate literaturii contemporane sunt incluse în Mențiuni de istoriografie literară și folclor (1957) și în seria Alte mențiuni de istoriografie literară și folclor (I-III, 1961-1967), precum și în volumul Lecturi intermitente (1971). În 1945 fusese ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1955 membru activ, fiind numit în 1957 director general al Bibliotecii Academiei Române. De numele lui P. este legat Muzeul Literaturii Române din București, pe care l-a întemeiat în
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
de istoriografie literară și folclor, I-III, București, 1961-1967; Opere, vol. I-IV, București, 1966- 1971, vol. V-XII, îngr. Dumitru D. Panaitescu, București, 1972-1983; Memorial de ziaristică, București, 1970; Eminesciana, îngr. și pref. Dumitru D. Panaitescu, București, 1971; Lecturi intermitente, Cluj, 1971; Patru clasici, pref. Edgar Papu, București, 1974; Mențiuni critice, îngr. și pref. Eugen Simion, București, 1976; 12 prozatori interbelici, îngr. și pref. Dumitru D. Panaitescu, București, 1980; Lecturi străine, îngr. și pref. Dumitru D. Panaitescu, București, 1981; Scriitori
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
alcoolism sordid: „Și iar paharul dus, îngropat/ în peștera cu dinții mei la gură/ și brațul asudat al celuilalt/ pe umerii tăi ca pe o căzătură”. Amar reflexive - dominantă e frica de moarte pendulând între paroxism și amânare - sau irigate intermitent de eros târziu, Poeme lasă la vedere frecventarea dependentă a manierei lui Nichita Stănescu. Prozaicul cotidian, fabulosul anodinului, bricabracul citadin, desacralizarea miturilor, intersectarea textelor străine în textul, devenit apocrif, al propriei memorii, toate ecouri ale contextului postmodern al deceniului al
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
Dany Penzza, care își notează fluxurile și refluxurile sufletești zilnice din aproximativ ultimele luni ale anului universitar. Puțin preocupată de pregătirea examenelor, ea e obsedată în schimb de un coleg, Dinu, a cărui apariție în orizontul interior estompează imaginea, recurentă intermitent, a fostului iubit, germanul Peter. Îndrăgostita își înregistrează fluctuațiile de temperatură psihică fără „talent”, adică fără literaturizare, cu luciditate, cu putere de obiectivare, de introspecție imparțială, și nu fără integrarea vieții personale în ambianța dată: o ambianță juvenilă, ștrengăresc idilică
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
profund în sufletul mulțimilor”. În articolul Chemare, M. Mircea evidențiază dificultățile pe care le întâmpină redacția: „În alte împrejurări, [...] programul nostru ar fi bătut, în marș de atac liberator, ritmul tumultuos al unui manifest. Dar astăzi, la pâlpâitul zgârcit și intermitent al mucurilor primitive, instinctul vital ne impune adoptarea surdinei prescrisă de cenzură.” Autorul recunoaște că, din păcate, „capacitatea noastră de rezonanță” se află „în oarecare disproporție cu amploarea titlului nostru: el însuși un întreg și complet program”. Publicația are o
OMUL LIBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288536_a_289865]
-
ricoșeul glonțului, este ușor rănită. Realizând consecințele gestului său necugetat, Anghel se va împușca în piept. Rănit grav, a refuzat să mai trăiască, neacceptând îngrijirile medicale. Ostracizată încă o dată, N. se va retrage în locurile natale, continuând totuși să publice intermitent în „Flacăra” și în „Cronica”, unde iscălește un fragment din romanul confesiv Floarea Soarelui. Acesta va fi publicat după primul război mondial, în care trăiește o nouă tragedie - moartea fiicei sale, provocată de un bombardament al avionelor germane -, sub titlul
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
moartea fiicei sale, provocată de un bombardament al avionelor germane -, sub titlul Helianta. Două vieți stinse. Mărturisiri (1921). Mai tipărește acum și poemul dramatic Legenda (1922). Recăsătorită cu Ioan Gh. Savin, profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău, ulterior iscălește intermitent în „Rampa”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar” și „Universul copiilor” sau în „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, proză memorialistică (din romanele „inedite” Cicoarea, Liușa și Scrisori necitite), eseuri feministe (ce formează broșura Amazoana, 1925) și mai ales basme. În
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
de sublocotenent. Va părăsi curând armata, pentru un post de inspector la Casa Centrală a Asigurărilor Sociale, căutând, desigur, un cadru mai potrivit realizării veleităților sale artistice. Debutul literar îi este găzduit, în 1923, de „Universul literar”, care îi publică intermitent și alte poezii. Colaborează cu versuri, articole, medalioane și cronici plastice, iscălite uneori G. N. Florești, la „Țara de Jos”, „Adevărul literar și artistic”, „Omul liber”, „Clipa”, „Țara noastră”. După ce frecventează o vreme cenacul lui Mihail Dragomirescu, se atașează grupării
NICHITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
de doi ani, tatăl său a părăsit domiciliul familial fără a mai da semne de viață. Mama sa s-a recăsătorit trei ani mai târziu, iar Doamna B. a fost victima unor abuzuri sexuale din partea tatălui său vitreg, în mod intermitent până la vârsta de cincisprezece ani, când a fugit de acasă și s-a instalat într-un spațiu frecventat de către toxicomani. Ea a fost inițiată în utilizarea produselor psihotrope și a devenit dependentă de heroină. Pentru a-și procura dozele zilnice
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
VI, introd. edit., București, 1966-1979 (în colaborare cu Georgeta Rădulescu-Dulgheru). Traduceri: Hans Fallada, Și acum... încotro?, București, 1943; P. Beliavski, Oameni obișnuiți, București, 1952; Ivan Popov, La capătul nopții, București, 1952 (în colaborare cu Petre Solomon). Repere bibliografice: Perpessicius, Lecturi intermitente, GL, 1966, 46; Teodor Vârgolici, „Curentul literar de la «Contemporanul»”, LCF, 1966, 49; Ion Buzași, „Studii și articole despre Eminescu”, TMS, 1968, 5; Al. Dima, G. C. Nicolescu, RITL, 1968, 2; Valeriu Râpeanu, Pe drumurile tradiției, Cluj-Napoca, 1976, 197-203; Bucur, Istoriografia
NICOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288444_a_289773]
-
analiza sociologică. O dată cu dezghețul datorat destalinizării din anii ’60 se produce un proces de destindere ce a culminat cu reinstituționalizarea sociologiei la mijlocul anilor ’60, atât ca disciplină de Învățământ, cât și ca cercetare. Cu toate constrângerile politico-ideologice, renașterea sociologiei, chiar intermitentă, ea fiind desființată ca structură universitară din nou În 1978, a avut consecințe profunde pentru destinul acesteia. Cele opt serii de absolvenți, totalizând cca 500 de sociologi, vor constitui o forță semnificativă care va contribui decisiv la renașterea disciplinei după
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1911), după ce în 1910 i se publică în „Viața românească” o traducere din Long- fellow. Ulterior face parte din cercul de la „Vieața nouă”, unde mentor îi este Ovid Densusianu. A colaborat la „Vieața nouă” începând din 1912 (cvasiregulat până în 1916, intermitent în 1917-1925), cu versuri, articole (combatant pe front, scrie cronică de război ș.a.), proză poematică etc. Semnează articole și în alte periodice conduse de Ovid Densusianu (săptămânalul „Înălțarea”). A mai publicat sporadic la „Ramuri”, „Drum drept”, „Convorbiri literare”, „Săptămâna politică
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
viață și scris, romanele ciclului Intermezzo se remarcă prin ineditul tehnicii de dramatizare a scriiturii. Rezultatul e un text cu identitate incertă, greu de atribuit fără rezerve fie ficțiunii, fie comentariului ei. În cărțile de critică, M. s-a ocupat intermitent de diferitele momente ale devenirii poetice. Un pivot important al demonstrațiilor sale îl reprezintă studiile eminesciene - cel din Repere (1977), dar și comentariile succesive la Luceafărul, care mizează pe dimensiunea „neoonirică” a poemului. Un altul e reprezentat de analiza modelelor
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
și politic”, „Universul ilustrat”, „Țara” ș.a. Editorial, debutează în 1894 cu traducerea piesei Poetul de Maurice Vaucaire. Un an mai tîrziu își strînge o parte din poeziile publicate în placheta Versuri. După intrarea în magistratură a mai dat la iveală, intermitent, poezii în „Pagini literare”, „Litere și arte”, „Flacăra” ș.a. Apreciat de Macedonski pentru „silințele de a exprima un fond estetic”, M. împrumută de la maestru efuziunile în fața florilor exotice și a pietrelor prețioase. Predominante sunt însă declamațiile galante și sentimentalismul minor
MOLDOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288231_a_289560]
-
a unei extraordinare prezențe duhovnicești. Non multa, sed multum. Este remarca firească, dictată de întâlnirea cu scrierile unui mistic. În pofida suportului rece al tipăriturii, cuvântările părintelui Emilianos conservă fina acustică a prelegerilor originale. Nimic nu pare pierdut: căldura respirației, ezitările intermitente, exclamații neașteptate, jocuri de cuvinte, ironii și puncte de suspensie. Cele douăsprezece cuvântări devin tot atâtea repere tematice pentru o dublă lectură: mai întâi lectura hermeneutică (speculatio), iar apoi citirea repetată, duhovnicească (ruminatio)1. Renașterea permanentătc "Renașterea permanentă" Luate în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este folosită ca analgezic și sedativ. Are flori care pot fi albe, galbene sau albastre. Țepii indică utilitatea ei la tratarea durerilor acute. Perișorii de pe anumite plante sugerează că acestea sunt utile pentru problemele interne, unde există dureri acute sau intermitente. Hameiul, urzicile și lumânărica sunt plantele care ne vin imediat în minte. 5. Orice plantă agățătoare este considerată bună pentru mucusul uscat din organism. Oricare plantă care are tendința de a se „lipi” este bună de utilizat pentru a elimina
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
la scurt timp după ingerare, nedigerată. ș...ț Era evident că Pușcașu în mod conștient și voit înrăutățea starea lui Bogdanovici și îl împingea la moarte. ș...ț Bogdanovici cădea deseori și ziua, dar întotdeauna noaptea, într-un somn întrerupt, intermitent, letargic, în care scotea un fel de sforăituri și horcăieli sonore și stranii. Ori de câte ori Pușcașu V. auzea acest zgomot, îl trezea pe Bogdanovici, ziua sau noaptea, îl înjura, îl bruftuia, uneori îl călca în picioare. Când nu se mai obosea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
la Bratislava (1959), Praga (1962, l963) și Brno (1973). În 1959 își începe cariera didactică la Catedra de limbi și literaturi slave a Universității din București, devenind conferențiar în 1991. În 1971 susține teza de doctorat Cântecele haiducești slovace. Colaborează intermitent la revistele „Romanoslavica”, „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. În 1992 este distins cu medalia jubiliară „J. A. Komensky”. Debutează publicistic în 1962, în „Analele Universității București”, iar editorial în 1977, cu volumul Prelegeri de folclor
CALIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286035_a_287364]
-
sfârși, după nouă ani de țintuire la pat, fără a apuca să-și vadă reeditată opera. A. încarnează, la dimensiuni medii, tipul de scriitor interbelic. Debutul poetic din 1926 îi este patronat de Perpessicius, la „Universul literar”, al cărui colaborator intermitent rămâne până în 1946. Va publica în „Propilee literare”, „Bilete de papagal”, „Tribuna”, „Vremea”, „Azi”, „Facla”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Societatea de mâine”, „Pagini literare”, „Gândirea”, „Studio Teatrul Național”, „Duminica”, „Seara”, „Fapta”, „Săptămâna C.F.R.” ș.a., iar după
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
instituții conexe, care nu au cu prioritate scopuri formative (organizații nonguvernamentale, asociații profesionale, cluburi, societăți economice etc.). Școala devine, astfel, elementul cel mai important în „cetatea educativă”; de fapt, un pol al unificării unor parcursuri formative secvențiale, realizate dispersat, ocazional, intermitent. 9. Să nu uităm și de maniera de formare a profesorilor: pe lângă faptul că, în prezent, pe băncile facultății, aceștia nu află mare lucru, despre noile maniere virtuale de insinuare a formării, ei mai sunt și supuși exercițiilor energofage curente
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Ramuri” (1940-1948), iar, în cele din urmă, secretar al Teatrului Național craiovean (1952- 1954). Între 1949 și 1960, B. a condus filiala din Craiova a Uniunii Scriitorilor. În toți acești ani, el desfășoară o bogată activitate gazetărească și literară, fiind, intermitent, redactor la „Gând și slovă oltenească” (1936-1947), unde publică cronici dramatice, versuri și proză, articole politice și literare. A mai colaborat și la alte ziare și reviste craiovene („Presa Olteniei”, „Jurnalul”, „Cugetul românesc”, „Tribuna Olteniei”, „Vatra” ș.a.), semnând de multe
BOSSUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285823_a_287152]
-
dintr-un unghi insolit. Despre Eminescu vorbește o călugăriță în vârstă care l-a cunoscut fără să fi avut conștiința a ceea ce reprezenta presupusul poet, pe Sadoveanu naratorul îl întâlnește când viața aproape se retrăsese din el, dar mai scăpăra intermitent. Relatând pe un ton neutru, autorul știe încă să atragă participarea cititorului, care actualizează emoția tăinuită, însă nu absentă din volum. După 1989, B. nu se mai manifestă ca prozator, ci publică o traducere din Andrei Platonov, precum și o culegere
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
aspectele psihice ale durerii, distinge două dimensiuni ale acesteia: 1Ă Durerea ca senzație, definită prin următoarele aspecte: aă intensitatea durerii; bă durata acesteia; că localizarea și extensia sa În corp; dă calitatea senzației dureroase (Înțepătură, arsură, presiune, apăsare, durere surdă, intermitentă etcă. 2Ă Reacția persoanei la durere, resimțită ca tonalitate afectivă. Durerea nu este numai o senzație, ci și un sentiment, fiind resimțită ca atare sub forma unei stări de impotență și amenințare funcțională, dar și vitală. F.J. Buytendijk susține că
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Săndulescu, București, 1983, 555-556, 702; Lovinescu, Scrieri, IV, 464-465, VI, 117; Iorga, Ist. lit. cont., II, 110-114, 147-148; Miller-Săndulescu, Evoluția, 309-318; Radu Gyr, Breviar de literatură contemporană, CL, 1935, 1-2; Călinescu, Ist. lit. (1941), 681; Sevastos, Amintiri, 239-241; Perpessicius, Lecturi intermitente, GL, 1967, 35; Doru Scărlătescu, Addenda la o ediție Alice Călugăru, RL, 1970, 13; Ciopraga, Lit. rom., 41-42, 49-50, 76-77, 97-98, 105-106, 303, 307, 321-325, 438; Micu, Început, 299-301; Piru, Varia, I, 377-380; Vasile Netea, Alice Călugăru, o enigmă biografică
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
găsește în peretele atriului drept, controlează ritmul cardiac sub influența sistemului nervos autonom. Acest sistem generează impulsuri electrice care se răspândesc în atrii și ventricule, pe calea țesutului de conducere specializat, determinând cordul să se contracte normal. Aritmia poate fi intermitentă sau continuă și este consecința dereglării modului de generare sau conducere a acestor impulsuri. Simptomele pot fi: palpitații, dispnee și dureri toracice. ARTERITĂ (< fr. artérite) - Orice proces inflamator care atinge tunicile unei artere, acompaniindu-se uneori de o tromboză, alteori
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]