1,806 matches
-
o necesitate pe care trebuie să o accepte În interiorul său, al liniștii sufletești. Aceasta nu este o dezarmare În fața vieții, dar nici o Împotrivire față de aceasta, ci o atitudine de Înțelegere. O analiză mai atentă, care să meargă mai departe de interogația persoanei În legătură cu propriul său destin, ne conduce la ideea că această contradicție pe care individul o vede concentrată În destinul său este de fapt contradicția persoanei umane ca un dat structural, pe care aceasta o poartă În interiorul său, dar pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Îmi este reamintit, și pe care eul meu nu-l poate respinge sau nega. Din această perspectivă, ziua Judecății de apoi este așteptată cu neliniște și fior. Ce voi răspunde În fața conștiinței supreme? Quid sum miser tunc dicturus?, este tensionata interogație care cuprinde În ea Întreaga panoramă a vieții trăite, este așteptarea răspunsului final, care nu este altceva decât judecarea destinului personal. Efectele Judecății de apoi. Judecata de apoi este un bilanț moral al existenței persoanei umane. Dincolo de aspectul mitic, ea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să o rezolve. Cum poate fi Înțeles și definit omul? Ființă plenară și complexă, unică În lume, omul descoperă că este singur, iar această singurătate Îl tulbură, Îl neliniștește, ori de câte ori se Întoarce, prin reflecție, asupra lui Însuși. Această neliniște naște interogația ultimă, care este mereu repetată: „Cine sunt?” și „Care este destinul meu?”. Se poate răspunde la această Întrebare În interiorul meu sau În afara mea? Dacă voi Încerca să-mi răspund, căutând exclusiv În mine, mă detașez până la ruptura completă de lume
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
om, văd și trăiesc În afara mea, dar și de ceea ce gândesc În interiorul meu, ceva din care vine și În care se Întoarce totul. Acest ceva, care este În același timp origine, ca Început, dar și destin, ca Împlinire finală, anulează interogațiile mele și, implicit, neliniștea mea interioară. Descoperirea unei forme de existență superioară restabilește echilibrul meu interior, dar și pe cel al lumii, explicându-mi prin existența lui că toate sunt părți ale sale. Din acest moment, gândirea mea se va
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
când el se apleacă asupra vieții orășenești. Topica este adeseori afectivă, influențată de poziția naratorului, implicat în evenimentele relatate. La realismul nuvelelor și romanelor sale (Mara, mai ales) contribuie într-o măsură deosebită procedeele retoricii populare (fraze scurte, stil indirect, interogații, expresii și imagini specifice), precum și folosirea unor proverbe și zicători. S. a scris și câteva piese, chiar debutul său scriitoricesc fiind legat de Fata de birău, comedie apărută în „Convorbiri literare” (1871). Ca și celelalte încercări din epoca studenției vieneze
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
a scriitorului la „teroarea mediocrității” sau la modelele spirituale care ar putea fi propuse tinerilor. S. formulează întrebări pe care interlocutorul le apreciază ca dovedind „o minte extralucidă”. Fără îndoială că dramatismul stării de spirit a criticului de la Iași, tensiunea interogației (căci totul vine în cascadă), așteptarea înfrigurată a unui răspuns salvator îl provoacă și îl conving pe N. Steinhardt. Inspirate, limpezi, deschise, vădind o irepresibilă nevoie de certitudini, de repere, de comunicare spirituală și afectivă, întrebările declanșează replici memorabile. Monahul
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
și marele oraș, „Capitala”. Nota specifică e apetența pentru meditația gravă. În lipsa unui fundament cultural solid - cum remarca E. Lovinescu -, ceea ce ar fi putut deveni explicare metafizică a lumii se oprește la stadiul întrebărilor preliminare. Lirica sa e „o continuă interogație” (Perpessicius), iar S. este un poet al lui „de ce?”. De ce omul e mistuit de dorul depărtărilor și al absolutului? De ce e sortit inexorabilei treceri? „Ce s-au făcut atâția [înaintași] câți i-am avut în mine?” De ce mai toți sunt
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
inexorabilei treceri? „Ce s-au făcut atâția [înaintași] câți i-am avut în mine?” De ce mai toți sunt „munciți de-aceleași gânduri și teamă de neant”? Tensiunea lirică se naște din chiar febrilitatea și recurența obsesivă cu care apar asemenea interogații. Ecoul lor reverberează în imaginarul lectorului, făcându-l părtaș neliniștilor poetului. Un statut de anticameră a lirismului reflexiv îl au și poemele mai ample ce reiau motive biblice (Eva, Iuda), glosează tema ciclurilor istorice (Lumile, Civilizația) sau deplâng, în urma unei
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
care S. își proclama meritele, nu o dată socotite epocale sau unice în plan mondial -, a trăit cu psihologia geniului neînțeles, atrăgându-și ironia persiflantă și marginalizarea. Omul de știință, teoreticianul și criticul literar se caracterizează prin dogmatism, dar și prin interogații euristice și intuiții fertile, novatoare. După o carte intitulată Încercări critice (1903), în care discută scrieri ale lui C. Dobrogeanu- Gherea, I. L. Caragiale, I. Al. Brătescu-Voinești, St. O. Iosif ș.a., publică, după un deceniu, Cercetări critice și filosofice (1916). Format
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
motiv, singura care contează este culpabilitatea în sine, a cărei gravitate nu se măsoară în raport cu un timp sau cu o contextualizare anume. În general, personajele își mistuie sub regim sublunar pasiunile, ca și dorința de a afla o soluție unor interogații eterne. Pe de altă parte, s-a spus că S. „scrie cu obsesia spectacolului ce urmează a deveni propriul text. Drama visează spectacolul care nu există încă și din această reverie a dramei către spectacol se naște stilul, imediat sesizabil
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
duce somn cu sufletul/ străin spre un calm orizont// la cruce de poteci oprise caleașca lină// cortegiu” sau înșiruirea, nesfârșită parcă, a numelor date celui rău de către țăranul român. Extrem intelectualizată, epura expresiei respiră totuși umilitate și dramatism auster al interogației asupra propriei condiții: vocație minoră, falsă damnare, manierism, destin? Comunicarea pendulează între sentimentul înfrângerii irevocabile - „zăbovesc sub semnul eșecului fără egal în/ imperiul meu acest/ prea pustiu arhipelag: haa! pacea lui promisă...// ascult valuri/ stinsa-vă zbatere geamătul/ semințiilor înțepenite
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
persoana a treia) favorizează schimbarea unghiului de analiză, autoanaliza și, mai ales, observarea personajelor din diverse perspective. Prozatoarea împrumută formula jurnalului pentru a susține miza autenticității, incluzând astfel fapte, note de lectură și reflecții cotidiene, iar dramatismul este accentuat de interogații neliniștitoare. Tensiunea narațiunii provine și din intercalările temporale frecvente, și din distanța în timp între însemnări succesive. Mare pondere au elementele autobiografice: protagonista, Mimi Janculovici, este o prozatoare cu un debut amânat, cauza fiind imposibilitatea de a scrie, cu acceptarea
SEBASTIAN ALCALAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289591_a_290920]
-
R, 1981, 9; Matila C. Ghyka, Estetică și teoria artei, îngr. și postfața Ion Iliescu, tr. Traian Drăgoi, București, 1981, 440-450; Petrescu, Confluente, 28-29; Ion Deaconescu, Pius Servien - un estetician al ritmului, MS, 1985, 1; Ion Deaconescu, Pius Servien - între interogație și rememorare, MS, 1985, 2; Artur Silveștri, Pius Servien - un renascentist printre moderni, MS, 1985, 3; Simion, Mercuțio, 88-91; George Bădărău, Estetică lui Pius Servien, CL, 1998, 8; Popa, Ist. lit., I, 1201-1202; Solomon Marcus, Centenar Pius Servien, RL, 2002
SERVIEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]
-
Consiliul de Miniștri (1971-1984), director adjunct al ONT Carpați și director în Ministerul Turismului (1984-1991), va funcționa apoi ca asistent și lector asociat la Academia de Studii Economice din București. Debutează în 1976, cu versuri, la „Tribuna”, iar prima carte, Interogația adevărului, îi apare în 1981. Scrie la „Familia”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Vatra”, „Steaua”, „Magazin istoric”, „Viața românească”, „Urzica”, „România literară”, „Cuget românesc” ș.a. Este membru fondator al Societății Române de Haiku, membru asociat la International Haiku Society din Tokyo. S.
SMARANDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
de ieri”. Volumul antologic bilingv Pasagerul de seară - The Evening Passenger (2001) cuprinde toată recolta poetică a autorului, de la poezia discursivă, cu nuanțe elegiace, la poemul scurt și la cel dialectal. S. scrie și proză umoristică, reportaj, eseu etc. SCRIERI: Interogația adevărului, Iași, 1981; Discurs despre judecata cea dreaptă, Cluj-Napoca, 1982; Exclamația muritorului, București, 1984; Cimitirul ploilor, Cluj-Napoca, 1985; Așezări pentru toate veacurile (în colaborare cu Gheorghe David), București, 1987; Pasagerul de seară, București, 1987; Eminescu pe pământ românesc și în
SMARANDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
e) Depresia și plictiseala; adolescentul trăiește adesea dureros aceste schimbări ale persoanei sale; ele se pot manifesta prin stări de oboseală, tristețe, depresie; f) gustul și analiza sentimentului de a nu fi înțeles sunt specifice pubertății și adolescenței; autoanaliza dezvoltă interogații care generează angoasa, mult mai accentuată la fete decât la băieți; de aici și impresia că tânărul nu este înțeles de nimeni, de familie, de societate, starea de anxietate și izolare, de solitudine; g) Sentimentul de libertate; nevoia de libertate
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
metaforice se amestecă în combinații discursive sau ironice. Această amprentă stilistică definește întregul volum, fiind vorba de „variații” ale aceleiași voci, ale aceluiași mogul-algebrar („eu am nostalgii de mogul/ și algebrar”, sună un vers). Dacă sunt poeme care propun o interogație filosofică serioasă sau urmăresc o tramă narativ-onirică, uneori cu subtext erotic, probabil alte poeme sunt doar simple jocuri de cuvinte, exerciții ludic-imagiste, ironice chinezării lexicale: „... pești electrici au plecat spre Transvaal/ cu pânze țesute din splendide termite/ dinamite scobite ne
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
Jurnal cu Petre Țuțea, București, 1992; ed. Sibiu, 2002; Dumitru Trancă, Clubul pensionarilor. File din dosarul Petre Țuțea..., București, [1992]; Ultimul Socrate: Petre Țuțea, București, 1992; Z. Ornea, Nevroza Țuțea, RL, 1993, 4; Gh. Vlăduțescu, Petre Țuțea și puterea de interogație, VR, 1993, 2-3; Al. Surdu, Petre Țuțea - un maestru al discursului impresionist, CC, 1993, 3; Tania Radu, Un model retroactiv, LAI, 1993, 23; Lucian Chișu, Un proiect de antropologie creștină: Petre Țuțea, „Reflecții religioase asupra cunoașterii”, L, 1993, 29; Octavian
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
Debutează în 1969 la ziarul „Steaua roșie” cu articolul-medalion Camil Petrescu: „Eu am văzut idei”. Va fi prezentă în „Vatra” (unde în 1975 și 1976 deține rubrica „Filtre”, profilată pe cronica poeziei) și în „Tribuna”. În studiul Anton Holban sau Interogația ca destin (1983) U. reia și dezvoltă subiectul tezei de doctorat. De-a lungul celor șase capitole ( Anton Holban față cu critica și istoria literară, Confesiuni estetice travestite, Aspecte ale „medierii”. Deromantizarea romanului, Motive existențialiste. De la eu la non-eu, „Permanențe
URDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290370_a_291699]
-
un scriitor „existențialist avant la lettre”. Remarcând schema de concepție axată pe „concentrarea analitică disproporționat de mare spre interior în raport cu exteriorul”, U. sesizează totodată punctul de inserție a categoriei absurdului, acesta manifestându-se odată cu pătrunderea personajului-narator în „cercul vicios al interogațiilor și confruntărilor insolubile”. SCRIERI: Anton Holban sau Interogația ca destin, București, 1983. Ediții: Octavian Goga, Pagini publicistice, Cluj-Napoca, 1981. Repere bibliografice: Dan C. Mihăilescu, De patru ori Anton Holban, ST, 1984, 2; Anton Cosma, O sinteză necesară, VTRA, 1984, 2
URDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290370_a_291699]
-
de concepție axată pe „concentrarea analitică disproporționat de mare spre interior în raport cu exteriorul”, U. sesizează totodată punctul de inserție a categoriei absurdului, acesta manifestându-se odată cu pătrunderea personajului-narator în „cercul vicios al interogațiilor și confruntărilor insolubile”. SCRIERI: Anton Holban sau Interogația ca destin, București, 1983. Ediții: Octavian Goga, Pagini publicistice, Cluj-Napoca, 1981. Repere bibliografice: Dan C. Mihăilescu, De patru ori Anton Holban, ST, 1984, 2; Anton Cosma, O sinteză necesară, VTRA, 1984, 2; Nicolae Manolescu, Holbaniana, RL, 1984, 12; Ion Apetroaie
URDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290370_a_291699]
-
ca destin, București, 1983. Ediții: Octavian Goga, Pagini publicistice, Cluj-Napoca, 1981. Repere bibliografice: Dan C. Mihăilescu, De patru ori Anton Holban, ST, 1984, 2; Anton Cosma, O sinteză necesară, VTRA, 1984, 2; Nicolae Manolescu, Holbaniana, RL, 1984, 12; Ion Apetroaie, Interogația romancierului, CRC, 1984, 17; Călinescu, Biblioteci, 198-199. C. M. B.
URDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290370_a_291699]
-
în „chisnovatul” lexicon, spre surpriza celor ce îl știu doar ca publicist, o performanță de minuțiozitate analitică. Și în Dicționar de personaje din teatru (2002) se află aceeași jucăușă sagacitate. Iscoditorul lexicograf se angajează într-un slalom printre „dileme” și „interogații”. E, poate, prea mult răsfăț, dar este și o reconfortantă prospețime în galeria aceasta de personaje românești și străine, înfăptuită cu îndemânare portretistică. Sub pana neastâmpăratului U., ele își revelează, răsfrânte în oglinda modernității, noi accente ale fizionomiei. SCRIERI: Saltul
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
și exploatează cu artă momentele de mare tensiune psihică. Participând afectiv la povestire, el învăluie oamenii și întâmplările într-un umor fin, superior, venit din sesizarea aspectului oarecum comic al comportamentului și zbaterii omenești, sau intervine direct în text cu interogații, exclamații, ironii, diatribe, incriminări, atunci când sunt încălcate brutal, cu cruzime, normele firești ale dreptății și moralei. Depărtându-se de recuzita proprie scrierilor de Curte, de retorica bizantină, cronica are un aer natural, frust și realist. Dimensiunea orală este dată în
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
încercă să convingă interlocutorul prin „jocul raționalității“. Din păcate, în realitate, lucrurile nu se petrec astfel. Argumentarea apare pentru receptor cu destule elemente ce nu țin de traiectul ei rațional, ci mai degrabă de forța ei persuasivă: jocuri de cuvinte, interogații retorice, ambiguități intenționat plasate, figuri și procedee retorice. Pentru ca o argumentare să fie eficientă este necesar ca probele (argumentele) să fie susținute și să nu să se anihileze reciproc, în sensul că una contrazice pe cealaltă. În acest caz, argumentarea
ARGUMENTAREA ÎN STĂRILE CONFLICTUALE. In: Arta de a fi părinte by Paula Antonescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1415]