1,000 matches
-
tipuri de texte, mai ales în limbajul tinerilor. Preluări inconștiente apar în chip de clișee în eseuri, comentarii, răspunsuri la examene: textul "oferă un plus de...", autorul "alungă monotonia"... Mai interesante sînt preluările conștiente: discursul publicitar devine o sursă de intertextualitate și de productivitate familiar-argotică. Mecanismele succesului sînt esențialmente retorice, sociolingvistice, psiholingvistice, desigur favorizate, dar nu condiționate exclusiv, de difuzarea reclamei un timp mai îndelungat și pe mai multe canale: din sute de mesaje reproduse cu insistență egală se impune pînă
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
surpriză/ a clătinat siguranța noastră - pag. 203), sau au alura unor exerciții în maniera lui e. e. cummings: Nu coborî/ să afli/ că nu știi/ ce-ai bănuit/ că poți/ tăinui (pag. 200) ori are accente morbide pigmentate cu ceva intertextualitate în Goya, în nici un caz...și în Și plantele, și vietățile și zburătoarele scriu: Sapho aruncându-și mașina de scris într-o/ baltă de sânge./ Emily o spală, o demontează./ Sylvia Plath o aruncă într-un foc/ și își bagă
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
păstrează câteva asemănări dominante care îl fac recognoscibil sub orice prelucrare târzie. Însă, după diseminare, înnoirile determinate de mentalitatea timpului, locului și, în consecință, a personalității artistice, produc acomodarea motivului într-o anume literatură, astfel apar divergențele. Funcționează aici principiul intertextualității, idem et alter, cu un înțeles destul de complex în acest caz. Complexitatea ar veni din posibilitatea unei duble raportări a celor două opere similifantastice. Ambele pot fi colaționate cu sursa folclorică de care depind, accentuat macabră, dar nu ne permite
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
intrebări ontologice. Este de amintit și comunicarea lui J.L.Fl. López din Mexic: Dostoievski, Octavio Paz și scriitorii latino-americani, precum și alte lucrări abordînd spațiul hispanic (I.A. Hita Jiménes despre Unamuno și J. Morillas despre L. Vilialonga). Aceleași aspecte (contactele, intertextualitatea, dialogul culturilor) au fost examinate și în lucrările dedicate altor spații literare - englez, nord-american, rus, francez, german, italian, japonez etc. Sînt de evidențiat, în acest sens, lucrările: Dostoievski și dialogul culturilor: biografia ca problemă de cercetare (I.Volghin); Căderea în
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
conflict prelungit în care se articulează un singur cuvînt, o singură silabă decisivă în scena din biroul avocatului care trebuia să înregistreze renunțarea naratorului la dreptul de moștenitor: "Nu!". Ar mai fi multe lucruri de spus despre acest roman, despre intertextualitățile lui (cu Mateiu I. Caragiale, autor despre care Alexandru George a scris studii fundamentale; cu I.L. Caragiale; cu Camil Petrescu; cu G. Călinescu din Enigma Otiliei ; cu autori străini, de la Balzac și Dickens pînă la Proust, cu o însemnătate generativă
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
încă din prima copilărie/ pe care ai uitat-o de mult” (să uiți). Dar în la pierderea speranței (altă firmă, același „La Mongolu’” din Clujul de demult), Nicolae Prelipceanu scrie și o poezie a poeziei, nu în registrul cunoscut al intertextualității, ci în acela al transferului, al transpunerii în vremea surpată a fiecărui poet pe care îl substituie azi pentru a-l renaște și, deopotrivă, pentru a-l face să dispară din nou: Apollinaire, „la al cărui mormînt de piatră cenușie
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
concepte, în schimb susține valorizarea propriei experiențe, transfigurarea experienței trăite. I. Lascu alcătuiește un portret în cărbune al lui Camus ajutându-se nu numai de Actuelles dar și de Omul revoltat ori de Mitul lui Sisif. Da, este vorba de intertextualitate în acest studiu, după cum observă Irina Mavrodin, de o exploatare la maximum a acestei intertextualități. De altfel, în prefața ediției din 1968 a romanelor Ciuma și Străinul, și Georgeta Horodincă precizează că în ansamblul ei, opera lui Camus este rezultatul
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/14275_a_15600]
-
în cărbune al lui Camus ajutându-se nu numai de Actuelles dar și de Omul revoltat ori de Mitul lui Sisif. Da, este vorba de intertextualitate în acest studiu, după cum observă Irina Mavrodin, de o exploatare la maximum a acestei intertextualități. De altfel, în prefața ediției din 1968 a romanelor Ciuma și Străinul, și Georgeta Horodincă precizează că în ansamblul ei, opera lui Camus este rezultatul unei rigori de gândire care-i impune o unitate atât de strictă încât, cu toată
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/14275_a_15600]
-
mari înălțări și mari căderi, cu experiențe spirituale profund individuale, inimitabile și necanonice; în locul unui convențional "poet al îngerilor" o personalitate cu propensiuni violent senzuale și ludic ironice; iar în modalitățile de alcătuire a textului - cel mai consecvent mînuitor al intertextualității duse pînă la limita posibilului, pînă la transformarea ei într-o experiență spirituală fundamentală. Cei cărora li se adresa mesajul meu, citiorii cu un ochi proaspăt, nu au dat deocamdată semne că l-ar fi recepționat. Au reacționat însă prompt
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
într-o serie neîntreruptă de registre, de la umorul gratuit până la caricaturalul grotesc și gravitatea metafizică. Tot ce înseamnă literă, cifră, schemă, semn, simbol își găsește, la un moment dat, rațiune textuală în această eterogenă carte. Seria absolut completă a artificiilor intertextualității se desfășoară sub ochii noștri. (Capitolul De ce s-a oprit Alexandru cel Mare este pastișa perfectă la Toate focurile, focul a lui Cortasar.) Nimic însă nu pare să scape de sub controlul auctorial care compune, recompune și descompune orice cade sub
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
este cea care conduce adeseori, și în mod paradoxal, la intuirea unui straniu sens al fragilității. Aproape toți comentatorii au recunoscut însă - pe bună dreptate ? natura livrescă a inspirației m.ivănesciene, aportul covârșitor al memoriei culturale și rolul crucial al intertextualității. Ne aflăm, după câte ne dăm seama, în fața unui scriitor care nu a încetat să nedumerească naturile conformiste, să seducă spiritele avide de ludic și ironie, și mai cu seamă să se plaseze într-un izbitor contrast cu spiritul dominant
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
de tonul zeflemitor al multor poeme se desfășoară spațiile ample ale solitudinii, ca preludiu melancolic al morții și al uitării. Farmecul straniu al multor pagini provine tocmai din concilierea acestor două tendințe, din recursul la o tonalitate dublă, ca și cum livrescul, intertextualitatea, ironia, ar urmări - paradoxal - să dea o nouă consistență "textului lumii", adeseori sufocat de poncife livrești. Multe poeme au - după cum am văzut - aspectul unor "rescrieri" ale unor texte de un anumit gen (romane polițiste, de pildă), dar la o lectură
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
lirică este încă tributară unui model foarte vizibil, Cristian Popescu), Vlad-Ioan Tăușance din Timișoara - locul II (un beatnic întîrziat, în poezia căruia se simte admirația pentru Ginsberg și Sanguinetti) și Marius Chivu - locul I (cu un poem postmodern, în care intertextualitatea este la ea acasă). Firește, după un concurs cu o asemenea miză (spre comparație, în premieră anul acesta, premiile ASPRO au fost lipsite de componenta bani) există frustrări. Fiecare concurent se gîndește, pe bună dreptate că el ar putea fi
Festivalul de poezie "Prometheus" by Reporter () [Corola-journal/Imaginative/13836_a_15161]
-
cealaltă", în afară de incriminații "Mircea Cărtărescu et compania", Fețele poeziei, p. 170, (considerat totuși valoros, înțelegem, măcar prin Levantul), îi găsim și pe Ion Bogdan Lefter și Traian T. Coșovei. Mariana Marin se "salvează" de la textualism prin "consistență" (în cazul ei "intertextualitatea nu exclude nici lirismul, nici fiorul tragic", p. 164), poeți optzeciști basarabeni, cînd nu pun în discuție "valabilitatea demersului postmodern", stăpînesc cu toții "știința versului", Ioan Es. Pop are acces "la o secțiune monadică a lumii, formulată în limbajul timpului său
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
p. 164), poeți optzeciști basarabeni, cînd nu pun în discuție "valabilitatea demersului postmodern", stăpînesc cu toții "știința versului", Ioan Es. Pop are acces "la o secțiune monadică a lumii, formulată în limbajul timpului său" (p. 184), Vasile Baghiu "repudiază postmodernismul și intertextualitatea" în ciuda faptului că e caracterizat ca "spirit decadent și matein" (p. 196). E, dincolo de ideologie literară, și o problemă de gust, dar o vagă conciliere o realizează articolul despre antologia de poezie română contemporană a lui Marin Mincu, în care
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
caz nu se face trimitere la vreun textualist veritabil iar conceptul e folosit foarte larg), în urma acestei concesii, în poezia lui Gheorghe Grigurcu autorul descoperă "asumarea unei conștiințe textualiste" (p. 130), pericolul demersului postmodern rămînînd același prin, de exemplu, "teroarea intertextualității" (p. 150). Analizele aduc deseori în discuție evoluția anterioară a autorilor studiați, receptarea critică a acestora (față de care rareori apar diferențe notabile), precizări despre metoda cea mai adecvată (studierea biografiei, oricît de sumar, în cazul poeților din exil) și chiar
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
Scrisul lui Dan Perșa este unul de o densitate cu totul neobișnuită, în care riscă să se piardă nu doar cititorul, dar și personajele cărții și chiar autorul însuși. El însumează ironic particularități stilistice din epoci diferite, este încărcat de intertextualitate și aluzii culturale din cu totul alte epoci decât cele sugerate de timpul prezent al povestirii, pare o țesătură foarte densă în structura căreia este imposibil să identifici firul epic. Primele care se plâng de această harababură epică sunt chiar
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
Holban și pe care autorul studiului de față le pune cu claritate în evidență. De altă parte, exegetul sesizează complexitatea scrierilor lui A. Holban în plan estetico-stilistic, identificând elemente, precum autenticitatea și luciditatea (de factură modernistă), recursul la metatext sau intertextualitate (de tip postmodern), dar și gustul pentru caractere deprins din La Bruyere (romancierul având la activ studii de limbă și literatură franceză și un stagiu doctoral la Paris). În legătură cu Romanul lui Mirel (1929) exegetul afirmă că are meritul că "fixează
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
nunți necesare, sintaxa lui Nichita și plumbul bacovian (Produs Reciclat din Plum se vrea a fi un palimpsest?!) sunt mult prea evidente și nu-i folosesc la nimic. Mult mai în largul lui este Augustin Cupșa când scapă de obsesia intertextualității și scrie cum crede el de cuviință (finalul din Jurnalul unui cântec de leagăn este remarcabil: "și mă culcam cu plămânii/ cu tot rahatu/ un șobolan mă mușca/ ușurel de picior prin așternut/ țipam timid să nu mă trezesc"). Volumul
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
cu oranj" (28 noiembrie). Am trimis pînă acum la numele mai multor scriitori. Nu am vrut să sugerez un caracter accentuat livresc al volumului lui Catrinel Popa, livrescul există în poemele sale, însă lejer și discret strecurat, în formula unei intertextualități aluzive, așa că cititorul uită repede că autoarea e o poetă-filolog. Tehnica e interesantă. Apar la Catrinel Popa frînturi de vers a căror sursă poetică e, teoretic vorbind, imediat identificabilă la autori clasicizați, dar poezia neagă atît de rapid cuvîntul pe
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
poetică prin practica unor Ștefan Aug. Doinaș, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Ilie Constantin (anterior de Labiș), modelul ludic, abordat din unghiuri varii de Marin Sorescu, Emil Brumaru, Gabriela Melinescu, dar și de optzeciștii care, prin fronda, jemanfișismul și chiar prin intertextualitatea lor, tot de sfera jocului țin în cea mai mare parte. Paradigme la umbra cărora alte modalități creatoare au interesat mai puțin, nefiind, cum ar fi spus G. Ibrăileanu, "selectate" (suprarealismul, poezia cotidianului, a universului mic etc.). Dar și în cadrul
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
s-a sfârșit, nu a încremenit o dată cu cristalizarea acestei generații. Explozia socio-politică din 1989 a fost dublată - chiar dacă nu și reflectată - de creația insurgentă, iconoclastă a "nouăzeciștilor", care au întors spatele textualismului spre a privi realitatea în față. Livrescul, ludicul, intertextualitatea, parafraza culturală, pastișa, parodia, autoreferențialitatea semi-ironică sunt, în ultimul deceniu, tot mai rar folosite și practicate. Poeții tineri aleg modele lirice ale revoltei sociale și convulsiei expresioniste, iar prozatorii, variantele multiple ale unui neorealism cu puternice implicații existențiale. Singurul domeniu
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
rutină, problemele personale, vîrsta, alcoolul etc.), cu date reale, unele chiar din autobiografia autorului. La un alt nivel prevalează conținutul de factură metaliterară și intertextuală: „saltul irlandez” al protagonistului în geografia imaginară a unui Dublin joycean deschide un spațiu al intertextualității. În ciuda menținerii unor detalii reale, întreg contextul este vădit ficțional, contururile se pierd, figurile se încețoșează și se multiplică, percepția sa este nesigură și schimbătoare, concretul se topește în abstract, materialitatea devine imaterială. Într-o asemenea zonă, a irealului, în
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
și universul secund al lui Victor Testiban cu cel terț al personajelor acestuia: generalul Arabolu, ispititoarea lui soție mai tânără, avocatul și omul de lume Jean Lalescu, ceilalți eroi care fac, tot mai insistent, semne creatorului lor. Desigur că autoreferențialitatea, intertextualitatea și restul punctelor din programul postmodern sunt bine marcate și exploatate în romanul cu fund dublu al lui Costache Olăreanu. Pagini întregi sunt date cu litere italice, titluri din bibliografia scriitorului (Dragoste cu vorbe și copaci, Lupul și Chitanța) sunt
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
tineri lipsiți de orice reper, care fac din dezorientare o virtute și din drog, distracția supremă. Situațiile descrise sunt banale - ieșiri în cluburi, viață de noapte, mici împăcări și mari supărări. Totul pe fondul unei obsesii naratoriale pentru citat și intertextualitate. Pesemne că vor fi existând scriitori (printre care și Zaza Burciuladze) ferm convinși că dacă într-un text îngrămădești referințe și citate, într-un mod cât mai aleatoriu cu putință, se cheamă că ai făcut literatură. Și încă una de
O apă chioară by Răzvan Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/4176_a_5501]