1,743 matches
-
că măsurile avea să i le ia un băiat de paisprezece ani, se Înfurie: „Dar ce-i batjocura asta? Un copil? Mi se face părul măciucă!“. Julián, care era conștient de Însemnătatea publică a personajului, dar care nu se simțea intimidat de el sub nici un chip, replică: „Domnule Aldaya, să vi se facă dumneavoastră părul măciucă nu prea e de unde, fiindcă creștetul ăsta parcă-i o arenă de coride și, dacă nu vă facem repejor un set de pălării, lumea o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
el, ca persoană. Nu trebuie sub nici o formă să-i ridiculizăm, nu avem dreptul să-i umilim și mai ales să-i considerăm la cheremul nostru. Dacă utilizăm stiluri de colaborare defectuoase în relația cu elevii, le transmitem nesiguranță, îi intimidăm, îi putem bloca definitiv. În acest caz am pierdut lupta cu elevul și nu mai putem face mare lucru pentru el, pe tot parcursul școlarității sale. Se pune atunci întrebarea: „Oare strică un pic de răsfăț”, mai ales la clasele
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
stat mult și bine În altă parte... Dar dumneavoastră țineți cu tot dinadinsul să mă vedeți aici. Și cum mă și bruscați... Țin să vă previn că nasturele acesta e cusut direct de piele...” Probabil că piciorul voia să-l intimideze. Noimann Însă nu se pierdu cu firea. Răsuci nasturele Încă o dată, până când simți că ața cu care era cusut de uniformă e pe cale să cedeze. „Vă rog să-mi dați drumul, altfel riscați să se Întâmple o catastrofă...” „Despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din haos, Îl aduseră pe inginer viu și nevătămat la locul lui pe scaun. Inițial lipsea doar mâna stângă. Dar apăru și ea, plutind, de undeva dintre tufișuri. Și aceasta a fost doar prima Încercare. Bikinski nu se lăsă Însă intimidat cu una, cu două. „Chestii din astea am mai văzut”, murmură el. Lily Fundyfer pufni din nou În râs... Atunci pictorul Încercă să se ridice de la locul lui, dar genunchii nu-l ajutară. Bikinski privi nedumerit În jos și, În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dincolo de acestea un vorbitor mai face și altceva. El pune o Întrebare, dă un ordin, cere, propune, enunță.“ (acte ilocuționare). „În sfârșit, prin spunerea a ceea ce se spune, se Înfăptuiește și un al treilea tip de act. Pot să vă intimidez, să vă informez, să vă nedumeresc, să vă Întristez sau să vă Înveselesc, să vă adorm, să vă conving etc.“ (acte perlocuționare). LOCUȚIUNE = Grup de cuvinte cu Înțeles unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
încercarea de a ieși din captivitate, din păcate fără reușită. Alarmați de plânsul Vivianei, bunicii veniră într-un suflet și mare le fu mirarea văzând tandemul celor doi. Dar până să ajungă ei în fața cuștii, câinele, mai înțelept sau poate intimidat de apariția stăpânilor, se retrase în fundul cuștii, lăsând loc Vivianei să iasă din captivitate în momentul în care bunicul ajunse lângă ei. Îngrijorat și furios în același timp, îi spuse cu năduf: Focule! Ce-ai căutat acolo, focule? Am vrut
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
am mai văzut! Ce se întâmplă cu tine? Stai liniștită, nu-i nimic rău. Am înflorit! Iar florile acestea vor deveni roade cu care se vor hrăni oamenii. Ce frumoasă ești, crenguțo! Multumesc! Dar tu ce mai faci? întrebă crenguța, intimidându-se de plăcere. Uite, el este soțul meu. Am construit împreună un cuib și am depus în el câteva ouă, în curând mă voi așeza să le clocesc și nu voi mai putea veni pe la tine. Atunci, haideți să vă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și-a dat seama pe deplin că cei doi n-au venit întâmplător. Aveau un motiv anume... <Cum să ies din încurcătură?> A încercat totuși un răspuns, dar care nu avea nici cap nici coadă. „Păiii... cuuu...” - a lungit vorba, intimidată de privirea iscoditoare a străinului. „Unde pleca băiatul cu căruța?” - a vrut să știe jandarul. „S-o dus să ducă de mâncare la niște oameni care îi avem la arat. „Urcă în trăsură și hai cu noi!” - a poruncit străinul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
era gol. Își reveni reînviind o replică din dialogul cu Considine. Povestea asta veche cu înfierarea mă lasă rece. Gordean spuse: — Nu înțeleg la ce te referi, domnule detectiv. — La faptul că sunt un profesionist și că nu pot fi intimidat. Atunci n-ar trebui să roșești atât de ușor. Îmbujorarea îți dă de gol naivitatea. Danny avu senzația că paharul gol era un proiectil numai bun de lansare. Dar atacă iar, folosindu-se de cuvântul „naivitate”. — Vorbim aici de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
studii la Paris. Vorbea o româ nească foarte colorată și-mi plăcea vocea lui, care graseia. Era des tul de mic de statură, avea o mustăcioară mică, neagră și părul negru. Îmi plăcea mult mătușa mea pic torița, dar mă intimida prezența ei, așa că-mi era rușine să-i arăt desenele pe care le făceam pe atunci. Paștele și uneori Cră ciunul le serbam la Pia Brătianu 1, unde veneau verii mei, Gheorghe Danielopol 2 și Pia cu Dinu, copiii 33
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
desfășura "o activitate febrilă" și era atent să nu se întîmple nimic care ar putea aduce vreun prejudiciu jocului. La meci, bineînțeles că nu luau parte numai jucătorii, ci toată galeria de scandalagii, care aveau rolul bine determinat de a intimida Evanghelica. Și dacă Ghiță era căpitanul echipei de fotbal, eu eram căpitanul galeriei, care urma să contribuie și de astă dată la succesul Lazărului. Meciul era deosebit de important, pentru că rămăseserîm în finală cu Evanghelica și lupta nu era prea ușoară
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
gura într-un rânjet de satisfacție. Exact! ― Și cum de ți-a venit ideea să-i faci o poezie? Nu poți să-i spui din gură ce ai de spus? ― Ba da, sigur că da, însă poate că m-aș intimida și aș mai uita câte ceva, pe când așa... ― N-ai decât să-i torni o scrisoare bine simțită, în care să-i spui tot ce ai pe suflet și... ― Așa știu eu, dar vezi că alta e povestea... De ce crezi tu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
studii la Paris. Vorbea o româ nească foarte colorată și-mi plăcea vocea lui, care graseia. Era des tul de mic de statură, avea o mustăcioară mică, neagră și părul negru. Îmi plăcea mult mătușa mea pic torița, dar mă intimida prezența ei, așa că-mi era rușine să-i arăt desenele pe care le făceam pe atunci. Paștele și uneori Cră ciunul le serbam la Pia Brătianu, unde veneau verii mei, Gheorghe Danielopol și Pia cu Dinu, copiii lui oncle Ion
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Tung Chih joacă rolul împăratului, iar eu pe cel al ministrului său periculos. Îl imit pe Su Shun fără a-i folosi numele, dar preiau până și accentul său nordic. Vreau să-l învăț pe Tung Chih să nu fie intimidat de dușman. Când lecțiile iau sfârșit, nu rostește niciodată „mulțumesc“ sau „la revedere“, iar când îmi desfac brațele și spun „te iubesc, fiule“, el mă dă la o parte. Ceremonia care marchează urcarea oficială pe tron a lui Tung Chih
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ăstuia îi arde de râs... cine să-l mai înțeleagă... Dumnezeu știe ce s-o mai alege și de ăsta... ― Eu știu, zisie el, la ce te gmdeșm tu! ― Ei, la ce mă gîndesc?! răspunsei eu batjocoritor. Și el se intimida și tăcu. Mai văzuse și el elevi prin sat, dar nici unul nu făcea ca mine... Umblau în grupuri, râzând, sclifosindu-se... organizau baluri, serate... E drept că nici n-aveam cu ce să mă îmbrac și să mă încalț ca să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
aflau în tîrg multe școli și tot soiul de dughene. La papetăria Saidman, tupilată într-o cămăruță unde nu încăpeau decît trei clienți, dădeam rar - doar pentru cerneală și penițe. Locul era rezervat unor bătrîni cu fețele simandicoase care mă intimidau. Cu dascălul de română mă întîlneam la librăria Bendit în care, printre rafturile cu cărți, se deschisese un salon literar. Un tînăr plin de distincție, cu păr lucios despărțit în creștet de cărare, ne întîmpina într-un costum maro. Era
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
același spirit. Dar, în situația în care se găsea Katsuyori, era absolută nevoie să se alieze neîntârziat cu o forță mai mare, alianță care, la prima vedere, putea fi luată drept slăbiciune. O demonstrație de forță necugetată n-avea să intimideze un adversar. Dimpotrivă, nu făcea decât să-l încurajeze. De mai mulți ani, bărbăția și curajul lui Katsuyori fuseseră privite de sus de către Nobunaga și Ieyasu, tocmai din acest motiv. Și nu numai de care acești oameni, dușmanii lui. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o listă a crimelor dumneavoastră și să vă silească să comiteți seppuku. Dacă refuzați, plănuiesc să vă ucidă cu sânge rece. Mai mult, intenționează să posteze soldați în castel și chiar să ia în stăpânirea lor cetatea. Încearcă să mă intimideze, nu? De fapt, Geni dorea mult să vină aici ca să vă informeze el însuși, dar ne-am temut că absența lui din castel s-ar fi observat, așa că, am venit eu în schimb. Dacă, în momentul de față, sunteți bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
minute cu unele momente aplaudate - sper să nu fi fost de complezență. Mi-am expus clar părerea personală despre războiul României și am scos în evidență personalitatea lui Ion Antonescu. Cred că m-am exprimat clar, că nu m-am intimidat de auditoriu, bâlbâindu-mă. După aceea a derulat filmul, Oltea Rășcanu având rolul preponderent al comentării, care din păcate nu s-a prea auzit. În filmarea inițială de acum două luni am expus pe viu, palpitant, participarea mea în diferite
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pașaport prin toată Europa, inclusiv pe Champs Elisee du Paris. Dar se vede că sunt al naibii de insensibili europenii ăștia! Se stropșește omul la ei, chiar îi amenință cu degetul, și ei nimic, nici o mișcare care să denote că ar fi intimidați măcar, dacă nu îngroziți de-a binelea de consecințe. Au motivat, că la noi și la bulgari sunt probleme și cu asta ne-au trântit fără nici un protocol, poarta în nas. Bulgarii, au dat niște răspunsuri diplomatice la situația creată
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
eram foarte concentrată fiindcă și mie îmi plăcea să joc Scrabble. Dar când, la un moment dat, am ridicat ochii, am văzut că Luke mă privea cu subînțeles cu ochii ăia întunecați ai lui. Ceva din expresia lui m-a intimidat. Mi-am mutat privirea, dar n-am mai putut să mă concentrez și singurul cuvânt pe care-am mai reușit să-l formez a fost „căciulă“. în timp ce Brigit a scris „bucuros“, Shake a pus cap la cap cuvântul „prădat“. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și care pare că te place foarte tare - iar tu îl judeci pentru că e prea bogat? Prea plin de succes? Într-adevăr, așa cum prezentase Bea situația, părea destul de stupidă. — Dar nu-l judec deloc, am corectat-o eu. Mă simt intimidată de el. — Da, știu, a spus Bea, dar încearcă să te relaxezi. Aici e vorba de Randall Cox. Trebuie să depășești starea asta. Bea avea dreptate. Eram completamente ridicolă. Dacă puteam să trec peste faptul că James dormea în spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu care trăia de mult. Au ascultat muzică, au băut vin rosuu, aspru. Vagă emoție, amețeală. Frumoasa seară a revederii!... Nu fusese decât tăcere, eschivă, atât. Pastelata imagine idilică a iernii, festivismul ei ieftin, inhibant? Intensitatea privirii ei speriate îl intimidase? Amânase, pur și simplu, contactul. Apoi, cândva, imaginea simetrică: Ira în vară, în scrânciob. Retușată, fericită. Interludii copilărești? Iarăși privirea aceea brusc încărcată, care promitea prea mult. Și iarăși șansa de a evita atingerea, releele ei secrete. Speriat de promisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
De parcă misiunea sa nu ar fi de nasul vulgului, de parcă i seconferise un grad mai mare decât al colegilor, de parcă banala rețea de ascultare-transmitere în care erau cuprinși cu toții nici nu-l interesa. Îi irita până la ură, dar îi și intimida. Suspiciunea, combinată cu misterul, inhiba reacția. L-ar fi zvârlitcât colo... Țicneala era o cursă, erau convinși, nu știau niciodată cât de stupefiați sau sceptici să se arate. Vorbea despre dictatori, ca și cum ar fi vorbit despre cel mai firesc lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
simț teatral înnăscut.“ Despre fanfaroni vorbea, să nu-ți vină a crede! El, Tolea Dominicus Anatolea vorbea despre fanfaroni! Ca la o teză de doctorat vorbea fanfaronul. Să te apuce năbădăile, nu alta. Privirea brusc mărită a ascultătorului nu îl intimida, bineînțeles. „Simț teatral înnăscut, asta e. Carnaval, circ, tristețe. Politicianul, armata sunt în aceeași lume. Și football-ul, desigur. O viață mereu în așteptare, amantissime... Când aștepți, improvizația pare o salvare.“ Săptămâni, luni, până tema se epuizează, până nea Gică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]