7,824 matches
-
în povestea lumii lui Caragiale vine parcă de neunde și de pretutindeni. Cui urmează și ce anunță ea? Probabil că pentru mulți va reprezenta o firească prelungire laterală a celor două cărți anterioare: Întoarcere în Bucureștiul interbelic (2003) și În intimitatea secolului 19 (2005). Pe toate le unește, într-adevăr, un același gen de pătrundere umană în ariditățile istorice, o aceeași prefacere a documentului sec într-o plăcută machetă cu trei dimensiuni. Și, mă hazardez să cred de pe acum, un succes
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
balanță. Ca să echilibrez devierile, agresiunea, alienarea din societatea modernă, post-modernă, post-post-modernă, atinsă de patologic, care înclină talgerul de partea unei anormalități parșive cu ritmul unei normalități aproape insulare, Maramureșul - și nici acela tot - ce nu și-a preschimbat datele și intimitatea. Acolo, timpul pare că-și întinde marginile solemn și tandru, că lentoarea unui cîntec strînge, fără grabă, la piept, plînsul și rîsul zilelor și nopților, duioșia liniilor curbe și moi ale dealurilor, fermitatea întinsului și mirosul năucitor al fînului. Felul
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
mod în care ar fi vrut să scrie. Apar acum, în 1995 (în engleză și germană), în 1996 (în română, ed. II), în 2003 (ed. III), sintagme ce abia dacă puteau fi gândite în secret, în cea mai deplin asigurată intimitate, înainte de 1990: "societatea noastră multilateral supravegheată" (p. 186, în ediția din 2007 de la Polirom), "genocidul iernii viitoare" (p. 189), "suspiciunea generalizată" (p. 286, 322, în aceeași ediție) sau mențiuni referitoare la "ultimele glume despre prețiosul Bâlbâit și despre suverana sa
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
mi s-a mai întâmplat același lucru și altă dată. Dar, în general, ce pot face! Sunt rezultatul unei mentalități și al unei culturi dezvoltate pe aceste meleaguri de câteva mii de ani, în care trupul apare gol numai în intimitate. Pot să mă eliberez de acest sentiment doar furată de încântarea adusă de frumusețea unei mișcări. De astă dată nu a fost însă cazul. Corpurile nu aveau nici proporții, nici forme plăcute. Poți trece și peste astfel de neajunsuri dacă
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
polemici, trece în revistă fără a aprofunda ideile eseistului, dezvoltă o factualitate importantă pentru autor, dar mai puțin tentantă pentru un cititor care nu cunoaște toate personajele implicate, pune în valoare unele revelații estetice, devenite sevă a poeziei. Paradoxal, în intimitate, Cristian Bădiliță este mai moderat decât în viața publică. Rimbaldiana afirmație "Je est un autre" se încarcă, în cazul lui, cu un suprinzător semn de întrebare. Jurnalul devine o miniatură la scară - variantă soft - a existenței lui Cristian Bădiliță în
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
ligaturile, cum organizează disjoncturile și conjuncțiile între cuvinte, cum plasează accentele, cum pune sau elimină virgula - acestea nu deranjează sistemul, îl completează. Acestea trebuiesc păstrate. Un sistem normativ este general, nu poate și nu trebuie să intre în amănunte, în intimitatea textului - mai ales a celui poetic. Altfel - se ajunge, cum s-a și ajuns, la poezia ternă, plată, la scrierea netedă, trasă la rindea, a poeziei clasice, împotriva voinței autorilor, împotriva firii limbii în general. În altă ordine de idei
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
scriu ca să trăiesc, rostind, pe urmele lui Proust: "realitatea nu există pentru noi atâta timp cât ea nu a fost recreată de gândirea noastră". Nu-mi pot reprezenta propria viață în afara preocupării de a fixa pe hârtie (pe monitor) evenimentele propriei mele intimități. În afara nevoii de a-mi explica, de a pătrunde misterele lumii. Literatura este pentru mine o aventură a cunoașterii, nu numai o delectare superioară, modalitatea de a-mi pune întrebări fără răspuns, chiar dacă ceea ce rezultă din această îndeletnicire răspunde unor
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
un curent literar național și perisabil; 2. se bazează pe materialismul determinist, dialectic și științific, pe învățătura marxist-leninistă, nu pe idealism, spiritualism, metafizică sau misticism, detestate; 3. exprimă ideologic o clasă socială, un popor, nu o interioritate izolată sau o intimitate; răspunde unei comenzi sociale, colective, și nu unei necesități individuale, egoiste, a scriitorului; 4. manifestă explicit spiritul de partid comunist, nu independența unui punct de vedere; este necesarmente politic, nu apolitic, evazionist; 5. tematizează optimist construcția socialismului, noul, elogiază viața
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
eseu în fărîme" semnat de George Banu. Una dintre confesiunile care m-au mișcat profund, atît ca scriitură, cît și ca imagine teatrală. Mi s-a părut că George Banu dă, calm, cortina la o parte și permite accesul în intimitatea ființei, în laboratorul esențial al minții, în mecanismul unui anumit tip de observație, de emoție. Că în culisele gîndirii îți este îngăduit să întîlnești revelații și obsesii, tristeți și mîngîieri, gesturi, personaje, detalii, comentariile punctuale ale unor scriitori sau oameni
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
a recurs la rafistolări intempestive, soldate cu "denaturări" și "trunchieri" nu numai ale propriului jurnal, ci și ale jurnalului surorii sale, pe care-l editează după moartea ei. Motivele nu sunt greu de înțeles - poate frica, poate grija pentru ocrotirea intimității amândurora - și nu mai au acum importanță. Lucrurile trebuie luate așa cum ne-au parvenit. Ele rămân suficient de elocvente pentru cititorul avizat, încât să devină mărturii importante asupra unei epoci și a unor destine. di}ia de față a jurnalului
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
ciondăni pe varii planuri." Aș înclina să pun absența lui Jeni din însemnările lui Arșavir pe seama pudorii sufletești a acestuia. După parcurgerea întregului său jurnal, e limpede că nu agrea să-și devoaleze teritoriile mai delicate, mai profunde ale propriei intimități. Excepție fac primele pagini ale anului 1958, abrupte, dramatice, de un sincer patetism: "Am trăit patru ani îngrozitori. Mai îngrozitori decât orice închisoare (subl. RC), decât orice zbucium pur lăuntric, decât orice cauză fizică. Amenințarea continuă a morții - condamnarea la
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
spirituală pe care compozitorul o descoperă și pe care o parcurge cu uimirea unui autentic explorator. Dirijorul Cristian Mandeal și muzicienii ansamblului au realizat împreună o construcție monumentală ce nu a exclus detalierile semnificative ale unui climat de o cuceritoare intimitate. De aici și până la asaltul mobilizator al alămurilor se construiește un univers pe care muzicienii formației au fost învățați să-l stăpânească. Au făcut-o cu pilduitoare autoritate profesională. Nu este inutil de amintit faptul că tocmai această simfonie scrisă
Publicul și muzicienii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8196_a_9521]
-
ceaușist este în schimb implicită. Modalitatea de a-l recupera apare ca una ficționalizată, în diferite forme: a jurnalului găsit ori reinventat (Adriana Bittel și Alina Radu), a reportajului literaturizat și autoreferențial (Adriana Babeți), a confesiunii dure, cu scanarea propriei intimități (Doina Ruști) sau a plonjonului într-o halucinantă irealitate imediată, de spital românesc (Simona Sora). Câte autoare angrenate în proiect, aproape tot atâtea voci convingătoare. Și câte experiențe feminine, tot atâtea formule de a le focaliza. Ar fi deci o
Ceaușism la pătrat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8209_a_9534]
-
dintre politicienii de azi, inclusiv președintele reconfirmat. Băsescu se supără pe o jurnalistă care l-a pozat cu telemobilul la supermarket și i-l confiscă. A doua zi i l-a dat înapoi, dar gestul rămîne. Instituția prezidențială își apără intimitatea la supermarket, în timp ce camerele tv filmează. Dar ce căuta instituția la supermarket, dacă nu voia să fie pozată? Tot Băsescu anunță, după ce află primele rezultate ale referendumului, că se va duce o dată pe trimestru să stea de vorbă cu lumea
Umorul involuntar al lui Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9642_a_10967]
-
ar putea să aibă tangență cu esteticul. Oceane de blocuri care absorb destine. Care încearcă să uniformizeze, să minimalizeze, să aplatizeze. Care amestecă țipete, muzici, pași, pași, pași, șoapte, angoase, vise, invidii, frustrări, iubiri, tăceri. Viața noastră la comun. Iluzia intimității. Am ascultat Bach și atunci cînd am stat la bloc. Uneori, tăricel. De două ori, nu vecinii mei, ci tipi aflați în treacăt pe la ei, au zbierat cît i-au ținut bojocii: Închide dracu o dată porcăria aia!" N-am închis
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
incredibil și minunat se întîmplă pe o scenă, într-un spectacol! Am rămas cu gura căscată urmărindu-l pe CRBL(se citește Cerebel) dansînd break dance pe Bach. Ideea invitării lui în această formulă ține direct de investigarea conviețuirii în afara intimității, tema studiului din acest spectacol. A spațiului - aici, blocul - a ceea ce este traiul de cartier, îmblînzit în această montare, privit cu tandrețe, într-un fel, cu interes. Cu înțelegere. În orice caz, fără nici un fel de resentiment, așa cum o facem
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
răspunsurile. Întrebările mele sunt, de mai multe ori, simple pretexte pentru ca acest gânditor privat și independent, "lup singuratic", cum se definea, să se exprime în toată anvergura ideației sale. Lipsesc din această carte picanteriile biografice, dezvăluirile de un senzaționalism ieftin, intimitatea văzută pe gaura cheii. Nu m-a interesat niciodată o asemenea perspectivă joasă, viața unui scriitor văzută la scară meschină. M-au preocupat mobilurile adânci ale lui Octavian Paler, iluziile și principiile sale, resorturile literaturii și biografiei, ceea ce îl face
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
scriitor, și-a dat seama că aceasta este o excelentă ocazie de a vorbi nu numai despre noi, despre umanitatea largă, ci și despre el însuși, omul din spatele cuvintelor, cu bucuriile și angoasele sale. Cât a vrut să dezvăluie din intimitatea lui, a dezvăluit; ce a vrut să lase acoperit, din pudoare și bun simț țărănesc, a lăsat acoperit. În orice caz, în acest dialog se află, după propria mărturisire, confesiunea cea mai adâncă din câte a făcut. Ne-am înțeles
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
și - vă livrez o cheie de lectură - în timp: "Obișnuita sărăcie a discursurilor lui Cezar dovedește mai degrabă opțiunea autorului decât eventuala lipsă a calităților lui oratorice. ș...ț În pofida ubicuității comandantului suprem, el nu se lasă niciodată surprins în intimitate. Chiar și în momentul victoriei finale asupra lui Vercingetorix, generalul-autor nu își arată vreo emoție ca urmare a triumfului, ci își continuă istorisirea cu aceeași răceală și neutralitate de până atunci.ș...ț Autorul vorbește despre sine ca despre un
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
de o parte asistăm la o abordare matematică (cibernetica) a mai tuturor teritoriilor cunoașterii (inclusiv a spațiului sonor); pe de altă parte, pentru o eficientă aprehendare a operelor artistice (deci, și a unui opus muzical) nu este obligatorie cochetarea cu intimitățile matematicilor superioare. Și totuși, muzica și matematica au, cel puțin în teoria și practica universitară americană, certe afinități comunicând subteran (dar și la marile altitudini ale spiritului) sub varii aspecte. Relațiile ce există între muzică și matematică sunt îndeobște observate
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
ecleziastică, ci o cale a unei productivități expresive, în raport cu care impunătoarele paradigme, departe de-a constitui zăgazuri, reprezintă stimulente. "Ceva asemănător, scrie Eugen Negrici în postfață, ne-a fost dat să descoperim la Antim Ivireanul, la care lunga ședere în intimitatea cărților sfinte i-a remodelat gîndirea și limbajul pînă în pragul unei metamorfoze". însă elaborarea unui atare discurs implică o dificultate solemnă precum un canon. Poetul nostru cată a se contopi cu textul său psalmic, a se preschimba, ca-n
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
de mere oferit cu multă căldură. Am intrat, după aceea, în sala Studio, un loc gîndit impecabil de Ina Isbășescu, arhitect-scenograf, pentru o sută de spectatori. Am fost invadată de inspirație, de energia teatrului încărcat de har, de dar, de intimitatea pe care un spațiu îl are, îl oferă. Sau nu. Orice ai face. Înclinația amfiteatrului și dispunerea gradenelor adună, ab initio, vibrația unui act teatral. Povești de familie, un text puternic al Biljanei Srbljanovic. O piesă care a stîrnit vîlvă
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
cu notații de mare acuitate, nu menționează decît o dată ziua de 29 mai (aceea a teribilului accident), și atunci fără umbră de suspiciune față de întortocheatele căi ale sorții. El vorbește despre o vizită la Corcova, unde se simțise bine"în intimitatea menajului Bibescu". Pe de altă parte, Constant Tonegaru, născut și mort în a doua lună a anului, pare a-și schița aprioric destinul într-un emoționant Februarie mistic: "Mi-aduc vocea și șterg / numele ce mi l-am scris pe
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
spre a ne dezvălui cîteva detalii personale. O face însă în aceeași carte, uneori pe aceeași pagină, în care ne vorbește despre imposibilitatea de a ști cu adevărat ce și cum gîndește celălalt (mamă, tată, soră, soț), revelîndu-ne odată cu anumite intimități și impenetrabilitatea lumilor interioare, precaritatea dialogului, fragilitatea comunicării. Cu timpul, memoria se dizolvă iar odată cu ea identitatea noastră se descompune. Altcineva preia atunci lucrurile de unde le-am lăsat fiecare și continuă să ne spună povestea. Tot ce putem spera este
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
ingratitudine (cu care am început acest articol) de a fi raportați la G. Călinescu, dar trebuie semnalată o inaptitudine a lor, cu valoare de simptom: indiferența față de clasici. Frecventarea criticii lui G. Călinescu poate reda "bucuria de a trăi în intimitatea clasicilor" (II, 661), poate reinventa acel atât de necesar sentiment de "contemporaneitate în clasicitate", care ne lipsește astăzi într-un mod atât de păgubitor pentru integralitatea și integritatea literaturii române. Uitându-l pe G. Călinescu sau refuzându-i arogant posteritatea
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]