1,671 matches
-
special pe limfocite și monocite. CD53 Glicoproteină de 32-40 kDa situată pe leucocite. CD54 (ICAM -1Ă ligand pentru integrinele CD11a /CD18 și CD11b /CD18. Este expresat de o mare varietate de celule, mai ales celulele endoteliilor vasculare. Induce creșterea AMPc intracelular. CD55 (DAF, factorul de accelerare a degradării celulareă numit și decay- accelerating factor este o glicoproteină de 60-70 kDa care blochează C3 convertaza și accelerează desasamblarea, protejând celulele normale împotriva complexului de atac membranar al complementului. Este prezența în numeroase
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
unele subpopulații de Ț și B. CD90 Cunoscut și ca Thy-1 este expresat pe timocite și celulele Ț la unele specii și unele celule ale creierului. CD91 Receptor al proteinei de șoc termic, expresat de macrofage; este important în procesarea intracelulara a acestei proteine. IOAN PAUL112 CD94 Receptor al celulelor NK; este o glicoproteină tip lectină care leagă celulă țintă de molecule CMH clasa I-a. CD95 Cunoscut că fâs este receptor pentru ligandul (fasCD95L sau CD178Ă și un component semnal
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
așa-numita vacuola fagocitică, heterofagozom sau fagozom (Diculescu I. și colab., 1971Ă. Prin unirea fagozomului cu lizozomii primari se formează fagolizozomii. În tot acest parcurs ionii de Ca2+ acționează că mesageri secunzi participând la activarea fagocitelor, respectiv emiterea pseudopodelor, mișcarea intracelulara a diferitelor organite, reducerea consistentei citosolului. Simplă perturbare a plasmalemei granulocitelor neutrofile declanșează așa-numita explozie respiratorie (respiratory burst phagocytosisă, cu generarea de produși toxici ai oxigenului. 3. Uciderea microbilor sau/și degradarea fagolizozomului În raport de conținutul străin ingerat
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și a clorului. Aceste trei elemente, privite în corelația lor, au un rol important îndeosebi la realizarea presiunii osmotice (izotonie) și a pH- ului în interiorul celulelor. Presiunea fluidului extracelular este asigurată mai ales de sodiu și clor, iar presiunea osmotică intracelulară este asigurată îndeosebi de potasiu și fosfor. De asemenea, echilibrul acido- bazic, respectiv rezerva alcalină a organismului omenesc (27 mechiv. și pH= 7,34 ÷ 7,40 ), este asigurat de sodiu în plasmă și de potasiu în interiorul celulei. Magneziul reprezintă, după
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
fosfor. De asemenea, echilibrul acido- bazic, respectiv rezerva alcalină a organismului omenesc (27 mechiv. și pH= 7,34 ÷ 7,40 ), este asigurat de sodiu în plasmă și de potasiu în interiorul celulei. Magneziul reprezintă, după potasiu, cel mai important cation mineral intracelular, fiind localizat în special în mitocondrii. Stimulează sinteza acizilor grași esențiali, reglează nivelul ionic celular și menține integritatea și permeabilitatea membranei celulare. Are rol și de coferment al unor enzime (fosforilaza) și de activator al altora (cocarboxilază, coenzima A), prin
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
axonului și dendritelor, ceea ce individualiza neuronul de restul fondului gălbui. Prin această metodă, el confirmă teoria celulară a creierului. Utilizând tehnica de colorare, Golgi identifică în reticulul interior al citoplasmei organela care poartă numele de "aparatul Golgi". Este o structură intracelulară în formă de sac, aflată lângă nucleul celulelor eucariotice, care prelucrează proteine, depozitate ulterior în vezicule numite lisosomi. Aparatul Golgi din sistemul reticular intern al protoplasmei celulare Golgi reușește să individualizeze și receptorul senzitiv al tendoanelor, care a primit numele
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
a zonei care înmagazinează memoria și învățarea, la Institutele Naționale ale Sănătății (NIH). Întâi și-a însușit tehnica osciloscopică pentru studiul potențialelor de acțiune și determinarea vitezei de conducere a axonilor, în funcție de diametrul lor, apoi tehnica fabricării microelectrozilor. În timpul înregistrărilor intracelulare a axonilor giganți ai racului de râu, William Beecher Scoville și Brenda Miller 127 aduc la cunoștința lumii științifice cazul HM: un bolnav de epilepsie, cu crize foarte frecvente, refractar la orice tratament, care este supus operației de extirpare a
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
citirea lor, le adoptă și scoate în evidență importanța acestora. Este puternic impresionat de teoria evoluționistă a lui Charles Darwin și devine adeptul selecției naturale, pe care începe să o explice ca genetician. În 1889, publică cartea Intracellular Pangenesis ("Pangeneza intracelulară"), în care stipulează că trăsăturile specifice care diferențiază plantele de animale sunt conținute în particule denumite "pangene". Wilhelm Johannsen prescurtează numele, și, astfel se naște termenul de "gene". 71 Carl Erich Correns (1864-1933) botanist și genetician german. După cercetări asupra
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Cu acest model realizează cel mai simplificat creier care permite înțelegerea la nivel molecular a interacțiunilor neuronale. 133 James H. Schwartz (1932-2006), neurobiolog și numismat, a studiat bazele biochimice ale învățatului și memoriei. El demonstrează că modificările electrochimice ale cromatinei intracelulare a neuronilor modifică atât învățarea, cât și memoria și comportamentul omului. În 1979 publică, împreună cu Jessel și Kandel, Principles of Neural Sciences. 134 Paul Greengard (1925), neurobiolog american, se dedică studiului mecanismului prin care semnalele sunt transmise în neuron. Analizează
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Antivirale Realizarea medicamentelor antivirale constituie un domeniu de mare interes pentru companiile farmaceutice. Deși până în prezent au fost experimentate numeroase molecule antivirale, doar puține au reușit să parcurgă toate etapele experimentale și să fie folosite în practică. Virusurile se replică intracelular, utilizând enzimele și organitele celulelor gazdă pentru sinteza particulelor virale. De aceea, aprobarea moleculelor antiviralelor este condiționată de asigurarea unui nivel ridicat de specificitate, care să se situeze sub pragul de toxicitate pentru celula gazdă. PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN BOLILE
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
cutanate Quinina, Quinidina Cefalee, greață, vărsături, tinitus, hipotensiune posturală, hipoglicemie Thyabendazol Anorexie, greață, vărsături, cefalee, vertij, PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN BOLILE INFECȚIOASE 31 Tinidazol Greață, vărsături, gust metalic Informațiile asupra farmacokineticii antiviralelor sunt limitate deocamdată, metodele de măsurare a concentrațiilor intracelulare de medicamente fiind încă de domeniul cercetării. Evaluarea tratamentelor antivirale prin metode de laborator este dificilă din cauza tehnicilor care necesită înaltă calificare și costuri ridicate. Totuși, genotiparea și fenotiparea sunt teste utilizate din ce in ce mai mult în scopul terapiei anumitor infecții, de
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
lucrărilor de morfologie și fiziologie. Parametrii morfologici sunt reprezentați de înălțimea corpului, anvergura, dimensiuni ale diferitelor segmente corporale, proporțiile și forma lor, greutatea, compoziția chimică tisulară - din care, îndeosebi, interesează masa corporal activă, masa musculară, cantitatea de apă liberă și intracelulară, structura histologică și histochimică a fibrei viscerale, elemente care definesc tipul constituțional somatic. Aceste elemente sunt prezentate pe larg în cadrul metodologiei antropologice, constituind principalii indici structurali antropometrici pe baza cărora - prin diferite metode detaliate, de asemenea, în același capitol - se
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
cerevisiae) și viermele nematod Caenorhabditis elegans și până la specia umană (Homo sapiens). Protooncogenele au funcții complexe și diverse. Ele codifică pentru componente ale sistemului celular de transducție a semnalelor, pentru factori de creștere și receptori pentru factori de creștere, transductori intracelulari și pentru factori nucleari de transcriere (TF). Activarea protooncogenelor se realizează prin mutație genică, amplificare genică și dereglarea expresiei genice a acestora. Schimbările în morfologia și comportamentul celulelor manifestate în diferitele etape ale dezvoltării tumorale reflectă acumularea progresivă de mutații
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
căile preformate de transducție a semnalelor activatoare ale mobilității și invaziei celulare. În realizarea acestui program intervin proteine cu localizări distincte: • proteine membranare din categoria ectokinazelor și ectofosfatazelor, care asigură recepția semnalelor, interacțiunea cu matricea intercelulară și pierderea aderenței; proteine intracelulare din alcătuirea citoscheletului care se leagă la actină, elemente de transducție a semnalelor și numeroase alte molecule legate de mecanismele locomoției celulare. Celulele metastazante circulă pe cale sanguină sau limfatică, realizând evaziune față de atacul celulelor și moleculelor efectoare ale sistemului imunitar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fiind un DETERMINANT MAJOR AL STABILITĂȚII GENETICE ȘI SUPRAVIEȚUIRII CELULARE, după expunerea celulelor la iradiere sau la alți agenți care induc leziuni în ADN. Implicarea proteinei P53 în punctul de control din G1 a fost sugerată de constatarea că nivelul intracelular al acesteia crește substanțial în celulele iradiate, iar celulele care nu sintetizează această proteină nu sunt blocate în G1 după iradiere, deși punctul de control din G2 continuă să funcționeze normal. Iradierea induce sinteza proteinei p53, necesară blocării ciclului în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cu rol în dezvoltarea embrionară timpurie. Printre ele sunt incluse c-mos (se exprimă în ovocitele multor vertebrate) și un număr de protooncogene care codifică pentru factori de creștere, receptori și alte proteine(RAS și RAF) participante la transducția semnalului intracelular. Protooncogena c-mos, codificatoare pentru o protein-serin/treonin kinază, este activă în faza timpurie a dezvoltării și anume în maturarea meiotică a ovocitului. Această protooncogenă este unică, prin aceea că transcrierea sa majoră are loc în celulele germinale atât femele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
denumite protooncogene. Celulele sunt stimulate de semnale externe (factori de creștere), care se leagă de receptori membranari. Aceștia sunt proteine transmembranare cu funcție tirozin-kinazică care se activează și funcționează ca transductori ai semnalelor. Astfel se inițiază activarea căii de semnalizare intracelulară care se finalizează cu modificarea expresiei genelor. La fiecare dintre treptele căii de semnalizare intervin produșii protooncogenelor, acționând în toate compartimentele celulare. Mutațiile acestor gene duc la activarea lor anormală, favorizând creșterea celulei în absența stimulilor externi, ceea ce reprezintă, de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este transmis în nucleul celulelor țintă, conducând finalmente la declanșarea evenimentelor diviziunii celulare. Proliferarea celor mai multe celule normale este controlată de factori de creștere extracelulari, care se leagă la receptori membranari specifici. În familia protooncogenelor care acționează în procesul transducției semnalelor intracelulare sunt încadrate cele care codifică pentru protein-kinaze, proteine situate pe fața internă a membranei celulare. Dintre acestea fac parte c-src care a fost prima protooncogenă identificată, c-abl, din cromozomul Philadelphia și c-lck, codificatoare pentru o proteinkinază asociată cu CD4. Numărul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
semnalelor inițiate prin legarea factorului de creștere (Cooper, 1995). Proteinele care conțin SH2, așa cum sunt proteinele STAT (Signal Transducers and Activators of Transcription = transductori de semnale și activatori ai transcrierii) leagă tirozinkinazele receptoare de o serie de sisteme de semnalizare intracelulare, incluzând factori de transcriere, unele dintre ele servind ca adaptori care cuplează tirozinkinazele receptoare la activarea proteinelor RAS. În genomul mamiferelor au fost identificate trei tipuri de protooncogene ras foarte înrudite. Activarea unei protooncogene ras generează carcinomul de vezică urinară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
blocarea funcției lor normale de reglare a diviziunii celulare și, în condiții specifice, la instalarea stării de transformare malignă. Protooncogena c-mos codifică pentru o proteină citoplasmatică, a cărei funcție constă în fosforilarea resturilor de treonină și serină ale proteinelor intracelulare. Identificată mai întâi în virusul sarcomului Moloney și apoi ca oncogenă activată în diferite plasmacitoame (Cooper, 1995), ea s-a dovedit a fi o protooncogenă prezentă în condiții normale în meiocite, produsul său proteinic fiind Imunogenetică și Oncogenetică 331 identificat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
stimularea diviziunii celulare. Unii dintre produșii oncogenici din această categorie derivă din receptori ai unor cunoscuți factori de creștere, ceea ce denotă că funcția lor normală este de a transduce semnalul prin membrană, cuplând legarea factorului de creștere de un răspuns intracelular. Expresia dereglată a tirozinkinazelor conduce la transformare neoplazică, ceea ce subliniază faptul că transformarea malignă poate fi rezultatul unei funcționări aberante a proteinelor care reglează proliferarea celulară normală. Capacitatea unor citokine și receptori cuplați cu proteina G de a acționa ca
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
produșii protooncogenelor nucleare și chiar factorii de creștere). Consecința mutației protooncogenelor este generarea în celulă, a unui semnal intern persistent de creștere, fără intervenția unui stimul extern (Cooper, 1995). Proteinele G cuplează o varietate de receptori membranari la mesagerii secundari intracelulari și în numeroase tipuri celulare pot acționa ca produși oncogenici. Oncogenele ras, prevalente în tumorile umane, apar prin mutații care mențin proteinele RAS într-o stare constitutiv activă, de legare a GTP. Și alte proteine acționează ca oncoproteine sau ca
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
la activarea unei cascade de protein kinaze, care în cele din urmă declanșează proliferarea celulară. Astfel, activitatea proteinserin/treonin-kinazelor, ca proteine oncogenice, extinde conceptul potrivit căruia transformarea celulară este consecința dereglării activității unei enzime care în mod normal transduce semnalele intracelulare, prin legarea factorului de creștere (Cooper, 1995). Cei mai importanți receptori pentru factorii de creștere implicați în transformarea malignă sunt receptorii transmembranari cu funcție tirozinkinazică. S-au identificat cel puțin 58 de asemenea receptori. Toate proteinele tirozinkinazice au un grad
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
receptori. Toate proteinele tirozinkinazice au un grad înalt de omologie a secvenței, în special în domeniul C-catalitic, și se găsesc numai la metazoare. Receptorii tirozinkinazici au un domeniu extracelular de legare a ligandului, un domeniu transmembranar și 1-2 domenii intracelulare cu funcție catalitică de kinaze. Rolul lor este de a transduce semnalele mitogene. De cele mai multe ori, legarea factorului de creștere produce dimerizarea receptorului. Dimerizarea este urmată de activarea funcției kinazice intrinsece, cu autofosforilarea ulterioară a resturilor specifice de tirozină. Resturile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
au acțiuni biologice variate prin intervenția directă sau indirectă în creșterea sau scăderea ratei de transcriere a anumitor gene, în celulele țintă. Steroizii pătrund în celulele țintă, difuzând prin membrana celulară și se leagă cu mare specificitate la receptorii lor intracelulari. Legarea steroidului modifică conformația receptorului, controlând activitatea acestuia ca proteină reglatoare a transcrierii. De exemplu, legarea hormonului la receptorul glucocorticoid determină translocarea sa în nucleu, unde se leagă la ADN și stimulează transcrierea genelor glucocorticoid-inductibile. Analize moleculare recente au evidențiat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]