1,083 matches
-
de fapt el se confundă) cu conflictul: democrație/ totalitarism, libertate/opresiune, federalizare/suveranitate națională. Tot ce este european devine deci și transnațional, antitotalitar, antinaționalist, antișovin, antirasist, împotriva antisemitismului și a oricăror altor discriminări. În aceste domenii, idealul european este exemplar, intransigent și activ. El nu mai reprezintă o simplă idee abstractă, a priori, o construcție pur ideologică, ci o realitate vie și combativă. El recunoaște în același timp, din plin, alteritatea și diversitatea culturală a tuturor țărilor europene. Dar el urmărește
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de toate chestiunile politice atunci când nu sunt înțelese între ele”. Cu talentul său deosebit de a prevedea în perspectiva viitorului, Nicolae Titulescu “a formulat una dintre ipotezele sale asupra perspectivelor conferinței, apreciind că Hitler ar putea fi violent în formă și intransigent asupra fondului și în acest caz nu ar rămâne conferinței decât să constate eșecul Germaniei”. Evenimentele care au urmat, au confirmat aprecierile lui Titulescu. La 14 octombrie 1933, Germania hitleristă s-a retras definitiv din Conferința dezarmării și a părăsit
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
să nască copii doar până la o anumită vârstă; după aceea este recomandată retragerea". De o cumpătare, corectitudine și modestie exemplare, ilustrate chiar și de traiul său (într-o extremă sărăcie), devotat libertății și sănătății spiritului, Socrate privește societatea cu umor. Intransigent când e vorba de cinste și dreptate, analiza sa fiind dublată permanent de o indulgentă umanitate. Socrate crede în nevoia ca oamenii să se dedice dezvoltării lor personale mai mult decât stării lor materiale, să-și facă prieteni, să fie
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
adaugă Vlad Țepeș, al cărui renume a depășit granițele spațiului românesc și pe cele ale timpului său, vehiculat însă cu o identitate falsă, cum se știe, în imaginarul occidental. Reprezentările românești l-au surprins în schimb ca pe un model intransigent, înfricoșător prin exemplaritatea pedepselor, luptător înverșunat împotriva Semilunii (Velculescu, Între scriere și oralitate 10-11; Papacostea 127-38). Mărturii importante se regăsesc în scrierile călătorilor străini prin Țările Române, aflați aici fie în trecere, fie ca angajați ai administrației sau ai caselor
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și o altă tipologie domnească, aflată sub incidența anti-modelelor creștine, situate așadar în relație cu imaginarul păcatului și al implicitei puniții divine: voievodul necredincios, ucigașul păgân, veneticul, ambițiosul supus Porții, vicleanul, uneltitorul, imoralul etc. Principiul etic funcționează atât în cazul "intransigenților" cărturari moldoveni, cât și în subiectivele cronici de familie ale muntenilor. Credința și datoria față de domn, la rându-i "supus țării și lui Dumnezeu", dau criteriul moral suprem după care este ierarhizat și judecat evenimențialul. Acolo unde istoria, sub voința
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
avea nici o înclinație. A fost membru al societății Junimea din 1880. A debutat la „Convorbiri literare” în 1874, încă elev, semnându-și poeziile cu inițiale, iar primul volum, Câteva strofe, îi apare în 1875. Nu a făcut parte dintre junimiștii intransigenți, fiind uneori în dezacord de principii cu Titu Maiorescu. După mutarea revistei la București în 1885, în casa lui V. se întruneau junimiștii rămași la Iași. Junimist mai mult prin colaborarea constantă, de peste treizeci de ani, la „Convorbiri literare”, V.
VOLENTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290639_a_291968]
-
reacția comunistă la atacarea de către Italia a Etiopiei, în 1935, este revelatoare pentru această lipsă de interes; intrarea, pe 5 mai 1936, a fasciștilor italieni în Addis-Abeba și premisele apropierii dintre Hitler și Mussolini dau naștere temerilor că o atitudine intransigentă față de Roma ar putea face „să apară în centrul Europei o coaliție a fascismelor brun și negru”. „Teoria celor două incendii”, fascist și nazist, va antrena sabotarea Conferinței Internaționale a Negrilor și a Arabilor, organizată în 1936 de către Romano Cocchi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în felul acesta, populația se convinge că s-a eliberat singură, legitimând astfel Rezistența interioară, solicitată să discute de la egal la egal cu guvernele din exil și cu aliații, iar insurecția - sau simulacrele ei - maximizează ponderea celor mai deciși, mai intransigenți, pe scurt, a revoluționarilor. Dincolo de inevitabilele contingențe, această schemă se impune pretutindeni unde situația locală aduce insurecția la ordinea zilei: în Italia, începând din toamna anului 1943, în Franța, în Cehoslovacia, în Polonia, în Balcani... Unii istorici consideră că, dimpotrivă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1964, căruia îi succedă Luigi Longo. Dreapta partidului, în jurul lui Giorgio Amendola, vrea să contribuie la unele reforme în stat, în timp ce stânga, condusă de Pietro Ingrao, încearcă să se sprijine pe mișcările sociale. Aprecierea URSS îi opune pe cei mai intransigenți apărători ai săi celor care o critică cel mai vehement. în mai 1968, PCI progresează la alegeri cu 26,9% din voturi. în august, dezaprobă înăbușirea Primăverii de la Praga*, dar refuză să se ralieze revistei Il Manifesto, editată de comuniști
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Comunei din Paris. După zdrobirea acesteia din urmă, în 1871, socialismul este divizat în trei curente. Primul este întruchipat de Jules Basile, zis și Guesde, care creează în 1893 Partidul Muncitoresc Francez - inspirat din SPD atât prin doctrina sa marxistă intransigentă, cât și prin structura lui, ce regrupează în jurul partidului un dispozitiv de sindicate, cooperative și asociații muncitorești. Cel de-al doilea, Partidul Muncitoresc Socialist-Revoluționar, creat în 1898 și condus de Jean Allemane, ține de insurecționismul inspirat de figura lui Blanqui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Ialta, războiul împotriva Germaniei încă nu s-a încheiat, chiar dacă deznodământul nu mai ridică deloc dubii. Situația strategică este favorabilă URSS, ale cărei armate ocupă o mare parte a Europei Răsăritene. Apoi, Stalin și Molotov se dovedesc niște negociatori redutabili, intransigenți în ce privește obiectivele lor, dar făcând concesii asupra punctelor ce li se par secundare. Sunt ferm hotărâți să-și transforme victoriile militare în câștiguri teritoriale și politice durabile și să facă din URSS o mare putere, în timp ce nu era, în anii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ar deveni, altfel, definiții periculos de expansive ale intereselor naționale este că se realizează la modul trecut. Teama lui principală în ceea ce privește politica internațională a secolului XX era că aceasta și-a pierdut respectivele valori, interesele naționale devenind astfel nelimitate și intransigente la compromis. Situația sporește șansele de confruntare între interesele naționale - o condiție politică îmbinată în mod periculos cu dezvoltarea capacității distructive a tehnologiilor aflate la dispoziția statelor. „Vechiul regim” Morgenthau va regăsi vechiul set de valori ale creștinismului - credințe morale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
anume și astfel să detașezi „spiritul München-ului” de poziția morală occidentală adoptată în politica externă. Este simplu și convenabil să deplângi orice formă de conformism și compromis în politica externă ca fiind o „conciliere”, bazându-te în schimb în mod intransigent pe politica de îndiguire a inamicului. În lipsa standardelor morale credibile care ar trebui să-i ghideze acțiunile, omul de stat este redus fie la a nega în totalitate standardele morale, fie la a le universaliza până când devin irelevante. Așa cum am
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
la un acord (dacă intransigența este foarte mare); dezavuarea persoanei care face concesii (dacă suplețea este crescută). Asemenea efecte negative se atenuează dacă avem de-a face cu o echipă de negociatori care își „împart” rolurile între ei, unii fiind intransigenți, alții supli. În acest caz, printr-un efect de compensare, negocierea se poate finaliza corespunzător. O oarecare contradicție există și între rolul funcțional al negociatorilor (inițiator de discuții, solicitator sau furnizor de informații) și rolul de echipă al negociatorilor (de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pozițiilor finale decât o soluție elaborată cu scopul de a satisface interesele legitime ale părților), face ca lupta să fie ineficientă (ea permite apariția unor interese care îngreunează drumul spre un acord), pune în primejdie o relație deja existentă (poziția intransigentă a unei părți dă naștere atitudinilor de rezistență sau de revoltă a celeilalte părți, între parteneri apar disensiuni, ca urmare, relațiile dintre ei se deteriorează și se distrug). Într-o negociere, problema de bază o constituie nu conflictul între poziții
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
contextul favorabil valorificării maximale a potențialitătilor psihice ale părților, etc. Negocierea principială sau raționalizatoare, după cum am denumit-o noi, descrisă de Fisher, Ury, Patton (1991), ilustrează poate cel mai bine negocierea cu valoare adăugată. Ea este, după cum se exprimă autorii # intransigentă față de criterii și maleabilă față de oameni. Nu folosește trucuri sau imagini false... ea ne arată cum să obținem ceea ce ni se cuvine, menținându-ne, în același timp, pe poziții decente. Ne dă posibilitatea să fim corecți, dar să ne și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
patronatelor, se ajunge ca în mediile organizațional-manageriale să nu se propună și să nu se accepte soluții bilaterale, ci unilaterale, fapt care demonstrează slăbiciunile negocierii organizaționale. Practic, la strategia de refuz a angajării părții sindicale, patronatul răspunde cu o atitudine intransigentă (vezi Touzard, 1987, pp. 804-808). Chiar dacă opiniile autorilor francezi sunt ușor părtinitoare, între timp lucrurile schimbându-se destul de mult, descripția lor rămâne, în linii mari, sugestivă. Oricum, rămâne ilustrativă pentru specificul negocierilor organizaționale (mai ales la nivel de întreprindere) din
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
eroic și exemplar al generozității, și cu atât mai puțin tendința spre despotism a bunăvoinței. În sfârșit, nu merge pe grade sau etape ca prietenia. Ideală, inaccesibilă, poate chiar de neimaginat, să fie fraternitatea un cuvânt prea mare pentru om? Intransigentă mai cu seamă, ea Îi cere omului mai mult decât poate acesta să ofere, nu Îi dă nimic Înapoi și nu i se pare niciodată că a primit de-ajuns. Emmanuel Lévinas a exprimat cu pregnanță ideea că sunt cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
din clinicile universitare din București; rezecția pulmonară bilaterală simultană a fost o premieră națională care îi aparține. A fost o personalitate care a văzut permanent mai departe decât cei din jurul său. A fost toată viața „omul potrivit la locul potrivit”, intransigent cu cei din jur, cu sine însuși și s-a menținut în top operând până la sfârșit cazuri limită, cu cutezanță și pricepere. Începând cu anul 1990, soții Stelian și Elvira Ivașcu au participat direct la revigorarea Ligii Culturale pentru Unitatea
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
cercetarea comparată în sensul că ele conțin o componentă teoretic-conceptuală semnificativă. Un alt motiv este confuzia, acceptată de mulți cercetători și instituții, între studii cu adevărat comparate și studii referitoare la zone geografice îndepărtate. Asupra acestui punct, Giovanni Sartori este intransigent: "Trebuie să insist asupra faptului că, în calitate de investigație a unui singur caz, studiul de caz nu poate fi subsumat metodei comparate, deși ar putea avea anumite merite din perspectiva acesteia"3. Cu toate acestea, studiul de caz este lăudat de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Stalingrad. Astfel, aproape totalitatea șefilor Gărzii de Fier a fost eliminată fizic. Câțiva au reușit să se refugieze în Argentina. H. Seton-Watson, în cartea sa The East European Revolution, 1951, remarcă că, printr-o ironie a istoriei, șefii cei mai intransigenți ai naționalismului din Europa de Est, dar și din Franța, Belgia, Norvegia, Italia, au devenit avocații aservirii naționale. Acești naționaliști exacerbați deveniseră agenții cei mai neașteptați ai supunerii țării lor imperialismului nazist german. În 1945, toți erau percepuți ca niște ciumați. Remarci
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
s-o lase mai moale”!Ă Da, sfârșitul aprins al acelui august ’68 ne-a făcut pe mulți Români, sute și sute de mii, să ne solidarizăm spontan cu un șef comunist, cunoscut ca fiind printre cei mai radicali, mai intransigenți, mai cruzi, iar pe unii scriitori care ezitaseră până atunci, Goma și alții, să le ceară să devină membri de partid. Dar chiar și În interiorul partidului gestul său de „revoltă” contra Pactului de la Varșovia și a lui Brejnev, implicit, i-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
rând. Totul se șlefuiește într-un ascuțiș într-o poantă fără a se mai recurge la acele demonstrații din aproape în aproape, cum se întâlnește uneori în prima parte. Iată una din aceste scântei momentane ale gândului, legate de o intransigentă orientare morală în viață: "A-ți părăsi patria pentru un culcuș mai cald e treaba trupului, nu a spiritului". În acest fel, autorul reușește adesea să condenseze lumina atitudinii etice până la strălucitoarea ivire stelare pe firmamentul cunoașterii. Între cele două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
toate opiniile, chit că unele au o greutate specifică minoră, dar dă Cezarului ce este al Cezarului și nu ezită să pună la punct detractorii poetului și ai omului. În aceste momente criticul îmbracă armura cavalerului dreptății și devine apărătorul intransigent al artistului ultragiat în lupta de uzură cu unii procurori morali inclemenți de genul lui Gheorghe Grigurcu, altminteri, "critic inteligent și foarte talentat" (p. 127), ori Al. Cistelecan, autorul unui "text dintre cele mai obtuze" ce s-a scris despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acum faptele, cunoaștem acuzațiile, dar un verdict cine poate da? Volumul profesorului Codreanu întră însă în toate detaliile și analizează acribios toate aspectele, toate "implicațiile" poetului pentru care trebuia "sacrificat" și nu doar "potolit" (lucru imposibil pentru un temperament vulcanic, intransigent). De altfel, somația ministrului Petre P. Carp (care negocia încheierea unui tratat secret cu Austro-Ungaria) venea în urma dezavuării publice a acestui demers de către poetul care știa că se pune în joc problema Transilvaniei (și nu numai), în anul fatidic 1883
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]