1,401 matches
-
de idei și îi face să recunoască tot felul de chestii care nu sunt adevărate. —Pe bune? Știi, chiar mă gândeam că e nițel cam ciudată. Da, o să te convingi singură, a spus el pe un ton care m-a intrigat și mai tare. Ei, bine, tu pentru ce ai fost internată? —Droguri, am zis eu făcând o grimasă menită să-i dea de știre că în realitate nu era nimic în neregulă cu mine. Tipul a râs înțelegător. —Știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai mult ca o prostituată. Nu puteam să nu mă gândesc la episodul ăla, așa cum nu te poți abține să atingi cu limba un dinte care te doare. Cu toate că speram să nu mai dau ochii cu el niciodată, Luke mă intriga. Faptul că mă respinsese aprinsese în mine o scânteie de interes pe care nu o mai simțisem înainte. Bravo lui, gândea o parte din mine. Iată un om cu principii! Apoi cealaltă parte din mine urla: Nu, stai puțin, tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
el pe șofer. OK, deci poate că într-adevăr avea de lucru. Era o situație ușor cam nebunească, dar o persoană care era atât de dedicată slujbei, care se întorcea la birou după o cină relaxantă și de durată, te intriga deosebit de tare. Asta da, să fii pasionat de ceea ce faci. Pe drumul către Christopher Street, m-am gândit la sărutul nostru și-am simțit cum încep să mă înroșesc, din vârful degetelor de la picioare și până în creștet. Mă întâlneam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fi evitat subiectele licențioase. — Licențioase? Dumnezeul meu e ateu și îi plac provocările. Alternativele, improvizațiile, cum spui mata. Și gluma, bineînțeles. E ca noi, ne-a făcut după asemănarea lui, nu? Așa că eu sunt de partea doamnei aceleia care te intrigă. — Moartea! Minciuna, gluma, acomodarea. Indiferența, improvizațiile supraviețuirii, Adică, Moartea, Moartea. Mde, eu sunt alături de anonimii care supraviețuiesc. Glumeții schimbători și sceptici nu-mi sunt dușmani. Dar n-au drept să depună la proces!...Pierd calitatea de martori, simpaticii dumitale. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
negre, cu capul acoperit cu văluri și tacâmul, ce mai! O călugăriță adevărată, în habitatul propriu. Nici măcar nu s‑a uitat la taxi. Parcă aș fi într‑un safari! Cobor din mașină, plătesc șoferului și mă îndrept spre ușa masivă, intrigată la culme. În aceeași direcție merge și o femeie în vârstă, care pare să știe bine drumul, așa că o urmez pe coridorul spre capelă. În clipa în care intrăm mă cuprinde o senzație incredibilă de sfințenie, aproape euforică. Poate e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ar trebui ca de‑acum să‑mi dau toate cumpărăturile la împachetat. — Pentru cine este? zice doamna, deschizând o felicitare și scoțând un stilou de argint. — Ăă... pentru Becky, zic vag. În cameră au intrat niște fete și sunt ușor intrigată de conversația lor. — ...cincizeci la sută reducere... — ...reducere de mostră... — ...jeanși Earl... — Și de la cine este? zice doamna împachetatoare, pe un ton plăcut. — Ăă... de la Becky, zic fără să mă gândesc. Doamna de la împachetat îmi aruncă o privire ciudată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
curiozitatea. Ce naiba se întâmplă la numărul 17 de pe King Street? De ce zicea Alicia să se întâlnească aici? E vreo sectă secretă sau așa ceva? Dumnezeule, n‑aș fi deloc surprisă să aflu că în timpul liber e vrăjitoare‑șefă. O iau înapoi, intrigată la maximum și ajung în fața unor uși duble modeste, marcate cu 17. Este evident o clădire găzduind mai multe firme mici, însă, în clipa în care trec rapid cu privirea lista cu numele lor, nici unul nu‑mi spune nimic. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cè nu-i o nebunè oarecare! Dar oare e nebunè? Sè mè asculți, știu ce vorbesc! Oricum ai timp! Mai e timp! Cum te cheamè? Matei așezându-se din nou pe banchetè, punându-și picior peste picior, consultându-și ceasul, intrigându-se în sinea lui de oprirea neobișnuitè a trenului, vociferând în contra negurilor dese de afarè, ea, continuând cu un glas duios și cald, Nu conteazè cum te cheamè! Te știu! Ești scris în cartea mea! Patru cuvinte! Ce vrea oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
clipă, călărețului îi era tot mai clar că cei doi nu mai aveau nici o șansă de scăpare. Un zâmbet dureros îi înțepă obrazul înghețat. Îl suportă cu satisfacție. Iată că totul se termina printr-un accident. Nesperat de curat. Îl intriga doar liniștea neclintită a celor doi. Nu fugeau, nu se crispau, nu strigau. Își duse iarăși luneta la ochiul neacoperit. Se aștepta să-i vadă împietriți de groază. Dar ei arătau ca un grup statuar dintr-o grădină, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
citește-l! Poftim, ia-l și citește! Iancu luă afișul, ezită, apoi îl rulă încet și îl băgă în sân. ― Îl citesc mai tâziu. Nicolae zâmbi. Obiceiul acesta al lui Iancu de a nu-și consuma imediat o plăcere îl intriga, dar, în același timp, îl umplea de admirație. Își cunoștea bine nepotul. Și prietenul. Nu mai era nimic de făcut. Dacă ar fi insistat, i-ar fi veștejit plăcerea. ― Cum vrei! Se trezi luat pe sus și învârtit prin odaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de sarmalele cu mămăligă fierbinte, de curcanul umplut cu castane servit pe varză călită și de mult îndrăgitul purcel de lapte și își aminti o frază dintr-o lucrare de François Arago pe care o citise și răscitise, pentru că îl intrigase. Lumina adăugată luminii poate produce obscuritate. Abia acum, privind frumusețea celor două femei, îi descoperea sensul. ― Da, mă simt cu totul obscur și nevrednic de atâta lumină. Tânărul Stimo le descoperise și el. Dar cu adevărat o descoperise doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
colonizat, Însă pe care le numărai pe degetele unei mâini În Codru și În Țara de Sus (adică În centru și În nord). Locuitorii Manei: foste suflete, slugi, aduse din Rusia, foști rătăcitori prinși, siliți să se fixeze. Ce o intriga pe mama: deși, În majoritate de origine rusă, Mănenii nu știau rusește, bestecăiau câteva cuvinte, expresii, prinse la armată, la târg - Însă... bine românizate; și nu mai multe decât Românii. Și, cu patru-cinci excepții (printre acestea: Moș Iacob și Severin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
printre dune și terenuri pietroase și nu știură să spună de unde vin, cine sunt, nici încotro se îndreaptă. Era ca și cum ar fi picat dintr-o dată pe una din acele stele căzătoare, și Gacel îi vizita în fiecare dimineață și după-amiază, intrigat de înfățișarea lor de oameni de la oraș, de straiele lor atât de nepotrivite ca să străbați deșertul și de frazele de neînțeles pe care le rosteau în somn într-o arabă atât de curată și cultivată, încât targuí-ul de-abia reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mahalaua Marbin, situată la apus, fără ca soldații, numeroși, totuși, să se gândească să-i tulbure. Un cuvânt de-al lui Vartan, și porțile se deschid, iar santinelele se dau la o parte cu respect. Această amabilitate nu Întârzie să-l intrige pe Omar, care evită, totuși, să-i pună Întrebări tovarășului său. Pentru moment, n-are altă alegere decât să aibă Încredere În el. Plecaseră de mai bine de un ceas când o gloată dezlănțuită vine să prade casa lui Khayyam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui Khayyam, chiar În Paris, și că l-am răsfoit? XXVII Dacă aș spune că această revelație mi-a bulversat, dintr-odată, viața, ar fi inexact. Nu cred că voi fi avut reacția pe care o aștepta Rochefort. Eram surprins, intrigat peste măsură, dar, totodată, și sceptic. Omul nu-mi inspira o Încredere nemărginită. Cum putea să știe dacă manuscrisul pe care-l răsfoise reprezenta opera autentică a lui Khayyam? Nu cunoștea persana, s-ar fi putut Înșela. Din ce rațiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu violoncelul pe umăr Într-un loc Înțesat de lume, zâmbi muzicianul, imaginați-vă că toți colegii mei ar merge În grup acolo și ar lua cu ei instrumentele, Am putea să dăm un alt concert, Am putea, Întrebă muzicianul, intrigat de plural, Da, a fost o vreme În care am cântat la vioară, există chiar portrete ale mele În care apar așa, S-ar părea că v-ați hotărât să mă surprindeți cu fiecare cuvânt pe care-l spuneți, Depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
precipitații cu materie vie În Sumatra și, bineînțeles, toate urmele de pe Machu Picchu și alte culmi din America de Sud care atestă aterizarea unor astronave puternice În epoca preistorică. Nu suntem singuri În univers”. „Nu-i rău deloc”, zise Belbo. „Ceea ce mă intrigă pe mine, unul, sunt Însă astea cinci sute de pagini despre piramide. Știați că piramida lui Keops se află chiar pe paralela treizeci, care traversează cele mai mari suprafețe de uscat? Și că raporturile geometrice care se găsesc În piramida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
troilebuzele care scoteau în lumea civilizată muncitorii și manglitorii din Piața Reșița. Adelina se întorcea atunci cu spatele la mine, își flutura zulufii pentru somn și-mi făcea cu palma un semn scurt de la revedere. Dacă la început trupul ei cauciucat mă intrigase, dacă nu cu mult timp în urmă izbucneam în râs când mă dezbrăca, acum ajunsesem dependent de mișcările ei repezite, de galopul ei peste coapsele mele finisate după ultima modă în bodybuilding. Îmi spunea că adoră sexul acvatic și, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sunt exact cerceii Teofanei. Care cercei? Ăia cu piatră roză, nu-i vezi? Îi văd. Nu seamnă cu cerceii Teofanei, ai Prințesei? Ba da, cerceii care, spunea ea, că i-a dat nașă-sa la botez ca să-i poarte noroc.” Intrigată de această discuție m-am apropiat de doamna. „ Admirați cerceii?am întrebat-o pe doamna. Da. Sunt care mai de care mai frumoși, mia răspuns. Și mie îmi plac, îi spun eu, voind să aflu mai multe detalii. Aștia cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
luminată, printre umbrele adânci ale unui pâlc împrejmuitor de tei, chiar în fața lor, ca la vreo sută de metri depărtare. Știți ce mi se pare mie din cale-afară de bizar? deschide gura Avocatul, după o pauză medie de gândire. Mă intrigă cum de a preluat Adrianus al nostru, de facto, atribuțiunile de Gardian al Potirului Sfânt. De unic Păzitor al Graalului! Pe care le și îndeplinește, de altfel, foarte, foarte onorabil, cu atașament, de parcă toată viața lui s-ar fi pregătit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că nu era decât energie statică, dar ciulind urechile recunoscu o voce umană. ― Aici Ripley. ― Vorbește-ncet! murmură de îndată inginerul în microfon. În fața lui, mișcarea umbrei încetinise brusc. Dacă-l auzise creatura... ― Nu te-nțeleg. (Ripley schimbă o privire intrigată cu Lambert care se albise la față. Dar când vorbi din nou, șușoti așa cum îi ceruse:) Repetă... De ce vorbești încet? ― Creatura, răspunse Parker, ferindu-se să nu ridice tonul. Se află în fața sasului tribord. Da, în acest moment! Deschise tambuchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dăunează sănătății. Sînt lucruri evidente și este normal ca o societate responsabilă să le aibă în vedere. Nu sînt, evident, nici împotriva joggingului sau a diferitelor tehnici de îngrijire a corpului, și cu atît mai puțin împotriva ecologiei. Ceea ce mă intrigă însă este modul în care toate acestea se leagă între ele într-o viziune despre lume, într-un adevărat cult, cu dogmele, exegezele și escatologia sa, cu preoții, adepții și mai ales habotnicii săi. Ar trebui să fim orbi ca să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
reveneau la trecut. Din păcate, proiectul nu a mai continuat. Tare aș fi fost curios să văd ce ar fi povestit românii în anul 2000 ! Desigur, nimic nou sub soare ! știm această meteahnă a noastră de la atotvăzătorul Caragiale. Ceea ce mă intrigă nu este însă faptul că a observat și el acest lucru - cum ar fi putut să-i scape ? -, ci că și atunci exista această tentație irepresibilă de a începe totul de la „pașopt”. Înseamnă că este ceva mai profund în mentalitatea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acest flagel al rămasului fără tradiții. Pe de altă parte și direct proporțional cu această pierdere, fiecare dintre noi are parte de tot mai multe tîrguri tradiționale, colinde tradiționale, mîncăruri tradiționale și alte cadouri tradiționale. Nimeni nu pare să fie intrigat de această - cel puțin aparentă - contradicție. Ei, da, dar asta e altceva ! - îți va explica imediat fiecare dintre noi. Dacă vei insista și vei întreba de ce, procesul explicativ poate continua, eventual, pînă la această culme a subtilității : Păi nu mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ceva frumos, ca la oraș, să nu se zică... Trebuie să fim și noi în rînd cu lumea ! îmi prezintă, cu falsă modestie, o fostă gazdă dintr-un sat noua clădire pe care tocmai a terminat-o. Ceva frumos... Mă intrigă de ceva vreme această motivație „estetică” ce apare cît se poate de „autentic” în gura țăranilor iubitori de un nou care îi face să strîmbe din nas pe toți orășenii iubitori de „tradiții”. Recurența și mîndria cu care este invocat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]