2,413 matches
-
separată de mai multe procese, printre care figurează generalizarea socială a dotărilor de bază pentru familii, avântul noilor tehnologii ale informației și ale comunicării, individualizarea modurilor de viață, dar și o nouă sensibilitate la „dezavantajele progresului”, indignarea față de marile ansambluri „inumane”, nemulțumirile la adresa ambuteiajelor, protestul față de poluările atmosferice și sonore. Pe acest fond, au apărut noi exigențe care schițează o nouă cultură a confortului, cea de-a treia vârstă a confortului democratic fiind însoțită de o deplasare a valorilor, de un
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
jocuri frivole și de giumbușlucuri, ba în chiar miezul lor, Artaud aude „voci grave și răsunătoare, prelungite ca niște tunete într-o furtună...” și se întreabă „dacă tot ceea ce se întâmplă aici nu are la bază ceva dement, întunecat și inuman”. Astăzi, într-o vreme când, crede Artaud, moartea nu mai are același înțeles pentru noi, iar încrederea noastră copilărească în supranatural a dispărut și ea demult, ne-a rămas totuși posibilitatea de a face, grație hipnozei, o „excursie psihică”, o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acele figurine de ceară ce înfățișează oamenii „de parc-ar fi vii”, îmbrăcați în haine negre de doliu potrivit unei tradiții ancestrale, stau nemișcați lângă băncile evocând un catafalc pe care se vor așeza în curând. „În fața acestei înfricoșătoare imobilități inumane asemănătoare aceleia a morților”, în spectatorul ce dă cu ochii pentru prima oară de bătrâneii aceștia încremeniți ar trebui să se trezească un sentiment confuz, tulbure, „de repulsie și o atracție”, notează Kantor în caietul său de regie. După ce va
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
scop urmărit de ele, mai perfid, este acela de a crea senzația de inerție și de moarte, care înlocuiește necontenit viața. Al treilea scop (inaccesibil): să mai înșele încă o dată publicul, să-l uluiască și să-l înspăimânte cu posibilitatea inumană de a trece de la starea de moarte la starea de viață. Așadar, aici se află, în viziunea lui Kantor, miezul secret al iluziei teatrale: în legătura intimă a actorului cu manechinul sau cu statuia care se însuflețește, în dificultatea imensă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
discute această teză, Socrate, adus pe scenă de Platon, caricaturizează opțiunea hedonistă, pentru a se mulțumi, într-un mod foarte așteptat și obișnuit la antihedoniști, să recurgă la animale, figuri emblematice ale plăcerii fără conștiință, brută și brutală, bestială, instinctivă, inumană? De îndată ce un partizan al idealului ascetic vrea să vorbească despre plăcere, el recurge la dobitoacele din curte, la boi și la cai, așa cum ne îndeamnă sfârșitul dialogului... Cine, dintre filosofii hedoniști ai Antichității, contemporani cu Platon sau anteriori lui, a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care credincioșii să-și ia zilnic anumite libertăți! Asociind sexualitatea, iubirea și procreația, supunând de altfel regimul sexual unui a priori sentimental și afectiv, Părinții Bisericii elaborează gândirea dominantă pentru întreaga noastră civilizație. Epicurismul propune o alternativă la acest îndemn inuman: o gândire pragmatică preocupată de ceea ce sunt bărbații și femeile, nu de ceea ce ar trebui ei să fie. Disocierea lucrețiană între iubire și sexualitate - descoperirea imensului său poem filosofic - oferă o soluție la problema relației sexuate. Alteritatea creează o problemă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ale semenilor care concordă cu propriile sale interese de moment. Orgoliul personal al lui Achille este, într-adevăr, atât de puternic, încât pune stăpânire pe sufletul său, îi dezorganizează personalitatea, făcând-o să se exprime prin acțiuni impulsive, exclusiviste, chiar inumane. Astfel, atunci când ambițiosul Agamemnon, șeful suprem al armatei acheilor, îi cere să-i cedeze o frumoasă captivă, pe Brisais, Achille nu numai că refuză cu indignare să fie lipsit de un „bun al său”, dar se lasă în așa măsură
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mult robit propriului egoism sufletesc, încât însuși sentimentul de prietenie îl realizează la cote afective atât de înalte, încât îi pune rațiunea în imposibilitate de a mai realiza concesii, limitând-o doar la actul de a concepe o răzbunare crudă, inumană. Astfel, când află de moartea lui Patroclu, ??178 durerea lui Achille devine „înspăimântătoare”: întins pe pământ, refuzând orice hrană, smulgându-și părul, mânjindu-și hainele și fața cu cenușă, el suspină — ni se spune în epopee — și se gândește la
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ca atare invizibili, prințul și prințesa sunt implicați într-o poveste în care atât ei, cât și ființele supuse observației participă la aceeași realitate, ceea ce, într-un anume fel, face ca supravegherea lor să fie și mai crudă, și mai inumană decât aceea exercitată dincolo de ecranul televizorului. Perversitatea „voyeuristă” rămâne însă aceeași. Creditorii sau spațiul-capcanătc "Creditorii sau spațiul‑capcană" Strindberg creează un „interior” în care partenerii par a fi închiși ca într-o cușcă ai cărei pereți fac ca vorbele lor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a asigura caracteristica generală a sistemului și regimului penitenciar, aceea de distrugere fizică și psihică a opozanților și de timorare a celorlalți. Perioadei 1949-1953 Îi este unanim recunoscută nota de paroxism a terorii, cu cele mai multe victime și cu cele mai inumane mijloace. Au urmat anii așa-zisei relaxări, 1954-1956. Anul Genevei, 1955, a Însemnat momentul maxim al refluxului represiunii, din toamna anului 1956 trecându-se gradual la cea de-a doua perioadă de maximă teroare, 1958-1962. Această evoluție globală a represiunii
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
gastric/renal/ciroza hepatică, cașexia, de multe ori asociate. Majoritatea derivate, cum am spus mai sus, din regimul de detenție: subalimentația cronică, frigul și umezeala, asistența medicală deficitară, normele de muncă epuizante, violențele la care erau supuși de către gardieni, regimul inuman al pedepselor. Un alt document al Securității consemna: „Pentru un număr de 1.304 deținuți decedați, nu s-au Întocmit acte, decesele nefiind Înregistrate În nici o evidență, nici la Consiliile Populare”78 (s.n.). Dar să revenim la documentul inițial adus
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Chișinău. În perioada 1958-1963, acestea au acordat „undă verde” doar pentru 2.033 de familii 57, dar nu se știe exact numărul celor cărora li s-a refuzat acest drept. Mulți dintre cei deportați au murit În timpul deplasării, din cauza condițiilor inumane de transport. Alții și-au pierdut viața În „siberii de gheață”, pentru a evoca o expresie utilizată de intelectualii de la Chișinău În perioada Perestroikăi. Nu se știe Încă până astăzi numărul celor care au supraviețuit. S-au publicat unele memorii
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
CORPUL ÎN IMAGINARUL VIRTUAL tc "" „Dar corpul, fenomenologic, muritor, sensibil, este în același timp singurul analogon disponibil pentru a gândi o anumită complexitate a gândirii”. JeanFrançois Lyotard, Inumanul:Conversații despre timp tc "" Introduceretc "Introducere" De-a lungul istoriei, percepția asupra corpului a cunoscut mutații esențiale, evidențiate deja în numeroasele studii de filosofie, antropologie, istoria artei și a literaturii, sociologie sau psihologie. De la corpul armonios și simetric al Antichității
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
vieții în dimensiunea fadă a supraviețuirii la limita existenței umane. Postumanul (mai-mult-decât-umanul sau hiperumanulă, în accepție baudrillardiană, se întoarce împotriva umanului și a umanității, este inuman, dar și antiuman, o palidă supraviețuire prin tehnică. Pornit în salvarea umanului de imixtiunea inumanului (fie ca obiect, animal, fie ca mașină sau artificiuă, gânditorul nesocotește beneficiile hibridării postumane. Vom vedea însă, în capitolul ce urmează, o problematizare mai diversificată a postumanului, ca întrețesere complexă între uman și nonuman. Condiția postumană înseamnă atât coexistența utopiilor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fi considerată o variantă a postmodernului și respectiv postmodernismului, plecând de la premisa că ambele concepte, și respectiv concepții sau ideologii, sunt o provocare a modernului și a modernismului, cu precădere în conotația umanismului. Mai mult, postumanul poate fi corelat cu „inumanul” lui Lyotard (2002Ă sau cu forma de rezistență a „postmodernului pe înțelesul copiilor” (Lyotard, 1997Ă la principiile tari, închise și definitivate ale umanismului și, înțelegem, ale modernismului (progresul tehnologic, revoluția, munca și îmbogățirea, emanciparea umană prin cunoaștere rațională, universalismul etc.
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
împotriva ororilor natural-organice, ci și împotriva nerespectării drepturilor omului, a îngrădirii libertății sau a egalității, a deformării valorilor comunitare, democratice și liberale (vezi Bostrom, 2003 pentru o critică a criticilor aduse transumanismuluiă. Dacă pentru bioconservatori mutațiile genetice sunt potențiale manifestări inumane, pentru transumaniști refuzul acestora (de pildă, în tratarea cancerului, a altor boli sau handicapuriă este o dovadă de antiumanism și de iresponsabilitate. În contraponderea discursului bioconservator critic și contrabalansând temerile acestuia, transumaniștii propun o viziune a viitorului în care oamenii
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Ă, Cyberspace/Cyberbodies/Cyberpunk: Cultures of Technological Embodiment, Londra, Sage. Lyotard, Jean-François (1993Ă, Condiția postmodernă. Raport asupra cunoașterii, trad. de Ciprian Mihali, București, Babel. Lyotard, Jean-François (1997Ă, Postmodernul pe înțelesul copiilor, trad. de Ciprian Mihali, Cluj, Apostrof. Lyotard, Jean-François (2002Ă, Inumanul: Conversații despre timp, trad. și postf. de Ciprian Mihali, Cluj, Idea Design & Print. Maes, Pattie (1995Ă, „Modelling Adaptive Autonomous Agents”, în Christopher G. Langton (ed.Ă, Artificial Life: An Overview, Cambridge, MA, MIT Press. Maher, M.L., Gero, J.S., Smith, G.
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Gânditorul vrea să știe dacă este o bună decizie pentru afaceri. Este ușor să vă imaginați că între Gânditori și Empatici disputa ar fi aprigă. Gânditorii ar considera că Empaticii sunt stupizi, în timp ce Empaticii i-ar eticheta pe Gânditori drept inumani. Aceste ingrediente pot ușor să dea naștere unui abuz verbal, iscat de oricare din cele două părți. Poate că diferența dramatică dintre tipurile de personalitate ajută să explicăm de ce un agresor verbal vă vizează tocmai pe dumneavoastră. Fiind cel mai
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
a spaimei de moarte? Din nou, violența, negarea celor din jur, distrugerea propriilor rădăcini ca mască. Sub ea, un timid, uneori sentimental, care se îndoiește de sine. Târziu de tot, prin 1972, exclamă Cioran: „Câte josnicii, câte mojicii, câte acte inumane voi fi comis din timiditate!” (III, 380). Oricum, îi reproșează țării ceea ce își reproșează sie însuși. Iată: „Când ai un suflet elegiac, e cu neputință să trăiești în Istorie și să faci impresie bună. Cum să te desfășori în ea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și l-a luat pe tânărul student pe pieptul său, salvându-i viața. Nu și-a mai ispășit toată pedeapsa pentru că a murit pe 28 octombrie 1952, la numai 48 de ani, bolnav de plămîni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus în închisoare. A lăsat ca moștenire sublimul și creștinescul îndemn: -„Să nu ne răzbunați!” Chiar și când a spus aceste cuvinte eu cred că era un idealist. Nu-și putea imagina Mircea Vulcănescu faptul că
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
-l trage de la bacul unde dormeau deținuții, cazarea deținuților făcându-se în cala bacurilor plutitoare pe apa Dunării. Munca prestată era la recoltatul stufului. Cel puțin unul dintre bacuri era estimat a avea 200-250 deținuți, care au lucrat în condiții inumane iarna la stuf. 4. Sfistovca, care era situat la sud de Grindu. Un interogatoriu din 11 februarie 1960 i-a fost luat tatălui meu în “orașul Periprava”. Despre orașul Periprava, după cele descrise de tatăl meu, pot să spun doar
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
brațul Chilia de unde erau transportați la fabrică. Pentru a-și face norma, trebuiau să facă 10 maldăre de stuf și să facă circa 20Km cu transportul lor. După o astfel de muncă istovitoare se dormea pe bac, în condiții inumane. “Și așa se scurgeau zilele unele după altele, astfel încât nu mai căutam să marcăm trecerea timpului; nu mai știam nici în ce zi a săptămânii suntem, nu ne preocupam nici de data calendaristică și nici măcar în luna în care eram
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
nu numai că realizează în aceste secvențe tensiuni dramatice remarcabile, dar obține și puternice simboluri și sensuri noi care depășesc textul literar. A înghiți săbii, a dansa pe sîrmă într-un mereu periculos echilibru, iată condiția artistului într-o societate inumană. Atmosfera de epocă a anilor '20, într-un oraș dunărean, e surprinsă excelent; aici, regizorul a avut colaborarea cîtorva artiști adevărați: Octavian Dibrov (decoruri), Daniela Codarcea (costume), Mircea Florian (muzica) și, deasupra tuturor, Vivi Drăgan Vasile, autorul imaginii; o imagine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
interumane la limita vulgarului. Dar Caragiale oare mai e nevoie să v-o spun? nu este, nu a fost, nu are cum să fie vulgar. Soluțiile scenice câteodată șocante, câteodată fruste conțin o profundă semnificație, trimit un înalt mesaj. Prezența inumanului, a trivialului, a demagogiei nu înseamnă altceva decât o luptă expresivă împotriva acestor malformații. "A nega" în artă înseamnă, de multe ori, o afirmație. Asta și e diferența dintre artă și viață. Ați montat autori români contemporani. Cum vi se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
frică, S. Damian nu încearcă, asemeni unor confrați, să-și deturneze vina. Dimpotrivă, recunoaște ambalajul de frondă calculată cu măsuri de prevedere incluse. "Rezistența" în ramele legalității socialiste, profesată nuanțat și de autorul cărții, nu înseamnă negarea sistemului "sclerozat și inuman", ci doar o tentativă de a înșela vigilența cenzurii, de a nu face jocul indivizilor suspecți, azi domni, mâine slugi și delatori. Considerându-se parte a tabloului, criticul nu ezită să pună la bătaie vâna epică de care dispune, decis
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]