1,040 matches
-
și preotul Alexandru Iuri. Existența, relativ timpurie, a școlii românești din sat este explicabila prin înseși situațiile statistice din sec. al XVIII-lea care consemnează în Aruncuta un număr relativ mare de oameni liberi, mici proprietari de pământ, superior numeric iobagilor, la care se adaugă ponderea covârșitoare a populației românești din sat, factori care ajută la înțelegerea motivelor apariției relativ timpurii a școlii românești din sat. Școală română din Aruncuta a format un mare număr de intelectuali, cei mai reprezentativi fiind
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
stabilit definitv asupra Transilvaniei și Ungariei, habsburgii cumulând funcția de principi ai Transilvaniei și numind în Transilvania guvernatori proprii.Dacă în perioada respectivă, mai exact în anul 1713, în Aruncuta erau doar 33 capi de familii (9 capi de familii iobagi, 15 capi de familie jeleri și 9 familii de altă condiție socială), în anul 1762 întâlnim deja 90 de familii, din care 88 ortodoxe și 2 familii unite... Cei trei preoți uniți aveau în posesie 4 case parohiale, teren arabil
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
2006, intr-o pozitie strategică din care se observă întreg hotarul satului. Castelul are (în partea de vest )casă de oaspeți, iar în apropiere " casă fetelor " și casa de judecată, bucătarii cu beciuri la subsol, hambare și mici locuințe pentru iobagii de la castel. De asemenea, în castel, în partea de est se află o cameră mai mică pentru judecător. În partea de nord - est,în afară castelului întîlnim grajduri pentru bovine și cabaline, respectiv grădinile de zarzavat. Palatul Domnului se află
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
demolată în anul 1928, odată cu construirea actualei biserici din piatră). Micile gospodării ale jelerilor ("Einzelne Hauser" - case independente) se află de-o parte și de alta a albiei pârâului de la Ciurgău și continuă și după unirea celor două albii. Locuințele iobagilor sunt reprezentate prin simple pătrațele negre, ce "împrejmuiesc" castelul grofului (Haller de Hallerko, Kornis de Goncz-Ruszko și Karacsay de Valje - Szaka) dinspre sud, respectiv est și vest, fiind mai degrabă niște bordeie, de mărimea unor colibe ("coliben"). În zona centrală
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
în continuare și în satele din Transilvania, astfel : În legătură cu preoții din Aruncuta , în anul 1733 este menționat preotul Chirilă, iar în anul 1755 și 1761 sunt menționați (că preoți) Achim, Vasili și Sanduli. Despre Achim și Vasili știm că erau iobagi și aveau mulți copii, astfel Achim avea doi băieți și două fețe căsătorite ce trăiau separat, doar un băiat se află în grija tatălui. Despre Vasili se cunoaște că avea 10 copii, 5 băieți și 5 fete, din care 2
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
se află în grija tatălui. Despre Vasili se cunoaște că avea 10 copii, 5 băieți și 5 fete, din care 2 fete căsătorite care trăiau separat,insă ceilalți 8 copii locuiau împreună cu tatăl. Despre Sandu știm că și acesta era iobag, avea în grija lui 3 băieți și o fată, toți necăsătoriți și era bigam . Legat de situația materială a preotului Vasile acesta avea patru case parohiale și pământ arabil de 36 de câble , respectiv fînaț de 10 care , situație deosebit de
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
confesional ulterior din Aruncuta, conform Conscripției din 1765 și 1767, scoate în evidență că vizita celebrului episcop greco- catolic Petru Pavel Aaron, nu și-a atins scopul datorită condițiilor sociale existente la acea vreme în sat,concretizate prin conservatorism, sărăcie (iobagii reprezentau circa 40% din numărul de familii, adică 36 de familii din totalul celor 88 existente) și analfabetism generalizat. Primele informații privind existența unei școli românești în Aruncuta datează din anul 1801, cănd arhivele bisericești prezintă conflictul apărut între învățătorul
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Goicea este o comună în județul Dolj, Oltenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. A fost un sat de iobagi (șerbi), împroprietăriți prin Reforma agrară din 1864 a lui Cuza-vodă. Prima atestare documentară despre Goicea datează din 1575. Comuna este formată din trei sate: "Goicea Mică", "Goicea Mare" și "Popoviceni", care s-au unit în 1968 pentru a forma actuala
Comuna Goicea, Dolj () [Corola-website/Science/300401_a_301730]
-
a fost populat de secui și români. Numele actual al satului a fost dat de către familia nemeșului Petki Janos care având conacul domnesc la Darju, lângă Petecu , stăpânea și domenile satului. Pentru munca pământului a adus în sat familii de iobagi secui și români. Petki Janos se trăgea dintr-o familie nobiliară și a ocupat mai multe funcții importante în administrația Ardealului. În anul 1604 se află în administrația de conducere la Odorheiul Secuiesc. La adunarea de la Cristurul Secuiesc din anul
Petecu, Harghita () [Corola-website/Science/300482_a_301811]
-
Viteazul pe tronul Țării Românești, există pe câmpul dintre Argeș și Șabăr o așezare, numită Măicănești, cu populație formată din moșneni (țărani liberi cu pământ). În timpul domniei lui Mihai Viteazul mulți dintre aceștia și-au pierdut libertatea și pământul, devenind iobagi. În vremea lui Matei Basarab, multi țărani au fugit de pe moșii, iar cei care au rămas și aveau pământ, au început să și-l vândă, pentru a supraviețui. Între anii 1640-1671 sunt pomeniți boierii acelei vremi care au cumpărat "funiile
Comuna Cornetu, Ilfov () [Corola-website/Science/300496_a_301825]
-
care s-au adunat 911 bucăți, cea mai mare având o masă de 35,70 kg. Cea mai veche referire la populația satului se găsește în Urbariile din anul 1652 unde se prezintă, nominal, un număr de 13 familii de iobagi maghiari, cu bunurile mobile și, tot nominal, 5 dezertori. Ultima epidemie de ciumă din anul 1711 a făcut un număr considerabil de victime (292). În anul 1733, când s-a realizat recensământul cerut de episcopul român unit, Ioan Inocențiu Micu-Klein
Vișea, Cluj () [Corola-website/Science/299560_a_300889]
-
piatră existente aici. Totodată au fost descoperit și porțiuni ale drumului român pavat cu pietre "Napoca"-"Porolissum" și un cimitir român din imediata să apropiere. Localitatea apare atestata documentar sub numele "Boach" încă din anul 1263, majoritatea locuitorilor săi fiind iobagi. Primul recensământ oficial, efectuat în perioada 1784-1787, a relevat faptul că în Baciu existau 81 case și 483 de locuitori. Localitatea a avut o bază economică agrara, fiind cultivate cereale, legume, vită de vie și pomi fructiferi. O altă activitate
Comuna Baciu, Cluj () [Corola-website/Science/299569_a_300898]
-
averea părintească. Lui Lev Tolstoi îi revine moșia Iasnaia Poliana. Când a preluat atribuțiile de moșier, avea tot felul de idei umaniste asupra modului de conducere a moșiei. Însuflețit de idei democratice, Tolstoi căuta să îmbunătățească viața celor 330 de iobagi de pe moșia sa. Încercările lui au dat greș chiar de la început, deoarece iobagii își priveau noul stăpân cu neîncredere, iar tânărul Tolstoi nu înțelegea contradicțiile de neîmpăcat dintre iobagi și moșieri (experiența relatată în romanul Învierea). Retras la moșia sa
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
atribuțiile de moșier, avea tot felul de idei umaniste asupra modului de conducere a moșiei. Însuflețit de idei democratice, Tolstoi căuta să îmbunătățească viața celor 330 de iobagi de pe moșia sa. Încercările lui au dat greș chiar de la început, deoarece iobagii își priveau noul stăpân cu neîncredere, iar tânărul Tolstoi nu înțelegea contradicțiile de neîmpăcat dintre iobagi și moșieri (experiența relatată în romanul Învierea). Retras la moșia sa, Tolstoi își alcătuiește în această perioadă un vast program de studiu ce cuprindea
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
de idei democratice, Tolstoi căuta să îmbunătățească viața celor 330 de iobagi de pe moșia sa. Încercările lui au dat greș chiar de la început, deoarece iobagii își priveau noul stăpân cu neîncredere, iar tânărul Tolstoi nu înțelegea contradicțiile de neîmpăcat dintre iobagi și moșieri (experiența relatată în romanul Învierea). Retras la moșia sa, Tolstoi își alcătuiește în această perioadă un vast program de studiu ce cuprindea un număr de materii foarte diferite unele de altele, menite să-i deschidă un orizont larg
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
va vedea ghilotina într-o piață publică. Din Franța a mers în Elveția, iar apoi în Germania, și în cele din urmă s-a întors acasă, la Iasnaia Poliana. Odată ajuns aici, și-a reluat încercările de reformă agricolă cu iobagii de pe moșia lui, iar în cele din urmă, a deschis o școală. La 26 de ani scriitorul își mărturisește cu luciditate caracterul: Problema centrală a vieții Rusiei de la mijlocul secolului al XIX-lea era problema țărănească. Ea se punea deosebit de
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
viață și moralitate. Inflexibilitatea filozofică a lui Tolstoi, l-a determinat pe acesta să îi cedeze soției sale administrarea gospodăriei, forțându-l să își susțină întrunirile și evenimentele activiste în altă locație. Cu dorința arzătoare de a îi elibera pe iobagi, a decis să renunțe la viața sa de moșier în favoarea celei de muncitor al pământului. În concepția sa, în aceasta constă tolstoismul - nu în ritualuri de venerare și de confesiune tipice religiilor, ci în traiul simplu și cinstit, ca fermier
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
ani, Tolstoi, în dorința de a aprofunda educația populației cu privirea la filozofia sa, l-a ales ca partener pe Certkov. Foarte asemănător cu Tolstoi, Certkov se născuse într-o familie bună, luptase în armata rusă, iar acum dorea emanciparea iobagilor. Cei doi au pornit astfel un proces de educare atât a celor sărmani cât și a iobagilor, în vederea demarării acelor schimbări pe care le doreau pentru națiunea lor. Pentru a promova viziunea tolstoistă, cei doi au înființat editura "„Intermediarul”". „"Să
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
ca partener pe Certkov. Foarte asemănător cu Tolstoi, Certkov se născuse într-o familie bună, luptase în armata rusă, iar acum dorea emanciparea iobagilor. Cei doi au pornit astfel un proces de educare atât a celor sărmani cât și a iobagilor, în vederea demarării acelor schimbări pe care le doreau pentru națiunea lor. Pentru a promova viziunea tolstoistă, cei doi au înființat editura "„Intermediarul”". „"Să nu te împotrivești răului prin forța."” - este lozinca sa, care, implicit, condamnă orice acțiune revoluționară. Tolstoi și
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
Obligativitate de ajutor în acest sens avea și "comandantul militar a cetății (maior castri)", iar în judecate "magistratul regal." "Száznagy" conducea slugile semilibere "specializate" - "locuitori de cetate". Armata comitatului era condusă de jupân sau de locotenent. Acesta era compus din iobagii cetății "(miles, jobagio castri)", - ofițerii lor fiind "száznagy" și "caporalii (decurio)". Numărul lor în anul 1168 a fost de 400 persoane/comitat. Comitatele de graniță "(marchia)" erau conduși de "jupâni-grănicieri (marchio)". Pădurile au fost controlate de jupânatele silvice, organizate în jurul
Comitatele Ungariei () [Corola-website/Science/299753_a_301082]
-
sunt enumerați ca bunuri ale unor mănăstiri. După înfrângerile suferite în fața Imperiului Otoman, viața socială și economică s-a schimbat, societatea orășenească s-a divizat în bresle meșteșugărești iar numărul sclavilor de etnie rromă a crescut prin transformarea țăranilor în iobagi. Rromii erau priviți ca meșteșugari pricepuți în prelucrarea lemnului și aveau o mare valoare economică. În funcție de mai multe criterii, țiganii se împărțeau în țigani de casă sau de ogor și, respectiv, domnești, boierești sau mănăstirești. Până în secolul al XVI-lea
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
însemnată a comunității, ei sunt priviți cu cel mai mare dispreț de ceilalți locuitori, care, într-adevăr, se poartă cu ei puțin mai bine decât cu animalele"”. În Transilvania aflată sub dominație maghiară, rromii primesc în anii 1400 statutul de "iobagi ai coroanei", și anume, primesc dreptul de a umbla prin țară și de a poposi pe pământurile coroanei, autonomie internă a cetelor de rromi, toleranță față de ne-apartenența la religia creștină și absența obligațiilor militare. Rromii trebuiau să plătească un
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
privind comerțul și știința. În acestea, el nu a fost diferit față de Frederic, sau de fratele și succesorul său, Leopold al II-lea, la fel ca toți conducătorii luminați ai secolului al XVIII-lea. A încercat să-i elibereze pe iobagi, dar acest lucru s-a întâmplat după moartea sa. Unde Iosif a fost diferit față de marii conducători contemporani, și unde el s-a înrudit cu iacobinii, a fost în intensitatea credinței sale în puterea statului, atunci când era controlată de rațiune
Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299307_a_300636]
-
sarcina lui era de a menține pacea în Europa și Rusia. Cu toate acestea, el credea că doar o țară cu o armată puternică ar putea păstra pacea. Acordând o atenție deosebită armatei, oferind mai multă libertate Finlandei și elberând iobagii în 1861, el a câștigat mai mult sprijin popular. Viața familiei sale ajunsese să fie tulburată. Iubita lui soție, Maria Alexandrovna, a murit de boală pulmonară, dizolvând apropriații familiei sale și căsătorindu-se cu amanta lui, Prințesa Caterina Dolgoruki. Legitimizarea
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
Princeton, enumeră ipotezele emise de-a lungul timpului - asasinatul ar fi putut fi spontan, comis într-un acces de furie, sau dimpotrivă, premeditat, având probabil drept cauză tratamentul inuman aplicat țăranilor sau, pur și simplu, condițiile grele provocate de secetă (iobagii ajunseseră să își hrănească animalele cu paiele de pe acoperiș) - finalmente admițând că în cazul morții lui Mihail Dostoievski nu se poate oferi un răspuns definitiv. Conform fiicei lui Feodor Dostoievski, Liubov Dostoievskaia, primele crize de epilepsie ale scriitorului ar fi
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]