1,538 matches
-
în domeniul poeziei: O. Goga (Taina, Furtună), St. O. Iosif (Amintire, Regele din Thule, Cântec), Nichifor Crainic, Mihail Sorbul, alături de care sunt prezenți și I.U. Soricu, Mircea Dem. Rădulescu, Zaharia Bârsan. Colaborează cu proză D.N. Ciotori, Ion Dragu, D. Iov. Alți colaboratori: I. Chiru-Nanov, Volbură Poiană-Năsturaș. C.Tt.
LUMINA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287899_a_289228]
-
un fals. Din ultimii ani de viață ai lui Augustin (422 sau 425) datează cartea despre Cele opt întrebări ale lui Dulcitius (De octo Dulcitii quaestionibus), care trimite în mare măsură la operele precedente. în 399-400, scrie Observații privitoare la Iov (Adnotationes in Iob), o serie de note făcute pe marginea exemplarului său din Cartea lui Iov; notele au fost apoi adunate de elevii săi; este o operă pe care chiar Augustin, în Retractări, o consideră obscură. Bibliografie. Ediții: CSEL 28
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cele opt întrebări ale lui Dulcitius (De octo Dulcitii quaestionibus), care trimite în mare măsură la operele precedente. în 399-400, scrie Observații privitoare la Iov (Adnotationes in Iob), o serie de note făcute pe marginea exemplarului său din Cartea lui Iov; notele au fost apoi adunate de elevii săi; este o operă pe care chiar Augustin, în Retractări, o consideră obscură. Bibliografie. Ediții: CSEL 28, 2, 1895 (Quaestionum in Heptateuchum libri VII. Adnotationum in Iob liber unus: I. Zycha). Această serie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ca urmare, Augustin reia și sintetizează motivele din cele două cărți precedente, referitoare la necesitatea botezului care servește la ștergerea unicului păcat comis de copii, cel originar, și la presupusa posibilitate de a nu păcătui, negată și de Scriptură (cf. Iov 14, 4-5; Psalmi 50, 6-7); îl citează, ca pe o autoritate, și pe Ciprian. Urmează imediat un alt tratat, dedicat și acesta lui Marcellinus, cu sopul de a-l ajuta să depășească unele dificultăți, intitulat Spiritul și litera (De spiritu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acestea, e lesne de înțeles, a respectat criteriile școlii din Antiohia. Iulian a scris Explicații privitoare la cei doisprezece profeți (Explanationes duodecim prophetarum), din care ne-au rămas interpretările la Osea, Ioel și Amos, și un Comentariu la Cartea lui Iov (Expositio libri Iob); ne-au parvenit și unele fragmente dintr-un Comentariu la Cîntarea Cîntărilor. în fine, a tradus Comentariul la Psalmi scris de prietenul său Teodor de Mopsuestia. Bibliografie. Ediții: CSEL 42, 1902 (alte opere, între care De nuptiis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a inventat pentru el obtuza definiție Vulgärkatholizismus, „catolicism vulgar, umil”), dar în prezent doctrina lui spirituală atrage în fiecare zi tot mai mult atenția cititorilor. Prima sa operă este reprezentată de cele treizeci și cinci de cărți ale scrierii Despre morală în Iov (Moralia in Iob), compuse cînd Grigorie se găsea la Constantinopol ca nunțiu papal. Așa cum indică titlul, exegetul are preocupări preponderent morale, chiar dacă reușește să valorifice învățătura lui Origen care, deși îndepărtată în timp, ajunge pînă la el, însă nu neglijează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pare să fie Augustin. d) Stilul literar gregorian Este citată de obicei, cînd e vorba despre interesul arătat (sau nu) de Grigorie pentru stilul literar, o sentință a sa, rămasă faimoasă, care se găsește în prefața descrierii Despre morală în Iov, dedicată lui Leandru de Sevilia: „Consider că nu e deloc un lucru de laudă să silești cuvintele oracolului lui Dumnezeu să se supună regulilor lui Donatus” (faimosul gramatic din secolul al IV-lea: Indignum vehementer existimo ut verba caelestis oraculi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
589. Leandru fusese în 582 și la Constantinopol, unde îl cunoscuse pe Grigorie, care apoi avea să devină papă; printre epistolele lui Grigorie cel Mare găsim și unele adresate lui Leandru, căruia i-a dedicat și tratatul Despre morală în Iov. Leandru a scris și cîteva opere împotriva arienilor, însă pînă astăzi s-a păstrat doar un tratat, cel Despre educația fecioarelor și despre disprețuirea celor lumești (De institutione virginum et contemptu mundi), dedicat surorii sale, Florentina și redactat în 589
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de educare morală, fără să-și piardă însă funcția retorică. Și aici, cultura clasică, filtrată prin Ciprian și Lactanțiu, se îmbină cu meditația asupra cărților din Sfînta Scriptură - cele mai potrivite pentru a exprima această spiritualitate a penitenței (Ieremia și Iov). Urmează studiile dedicate științelor astronomice, meteorologice și fizice din lucrarea Despre natura lucrurilor (De natura rerum), al cărei titlu îl repetă pe acela al unor opere analoage din perioada clasică (de exemplu, a lui Lucrețiu) și tratatul Despre rînduiala celor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
întreaga carte. E greu de evaluat autenticitatea fiecărui fragment în parte. Același lucru este valabil și în cazul fragmentelor de acest gen dedicate cîntărilor din Ieșirea 15 și Deuteronomul 32, celor patru cărți ale Regilor, Pildelor, Cîntării Cîntărilor, cărților lui Iov, Ieremia, Baruh, Iezechiel și Daniel, pentru care nu e atestată existența nici unui comentariu al lui Chiril; cele despre Iezechiel par să aibă corespondent în unele pasaje consacrate aceluiași profet, atribuite lui Chiril într-un manuscris armean din Biblioteca Bodleian din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de omilii de care avea cunoștință, el considera că a șaptesprezecea aparținea acestui scriitor. Fragmentul vorbește despre semnificația veșmintelor de piele cu care Dumnezeu i-a îmbrăcat pe Adam și pe Eva după păcat, conform Fac. 3,21; paralela cu Iov 10,11 îi permite lui Macarie să afirme că e vorba de corpul omenesc actual, în opoziție cu cel luminos dinainte de păcat. E un tip de exegeză care vine de la Filon și care, potrivit lui Epifanie, fusese ilustrată de Origen. Fragmentele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
365-416. 27. Leonțiu din Constantinopol Sub numele lui Leonțiu, preot din Constantinopol, au ajuns pînă la noi unsprezece omilii: 1. Despre nașterea lui Ioan Botezătorul (incompletă); 2. Pentru duminica Floriilor; 3. Pentru duminica Floriilor (existentă în două redactări); 4. Despre Iov; 5. Despre Iov; 6. Despre soția lui Iov și trădarea lui Iuda; 7. Pentru Sfînta Paraschiva (= Vinerea Sfîntă); 8. Pentru Sfintele Paști; 9. Pentru învierea Domnului; 10. Pentru a douăzeci și cincea zi după Paști; 11. Pentru Cincizecime. Unele dintre aceste omilii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Constantinopol Sub numele lui Leonțiu, preot din Constantinopol, au ajuns pînă la noi unsprezece omilii: 1. Despre nașterea lui Ioan Botezătorul (incompletă); 2. Pentru duminica Floriilor; 3. Pentru duminica Floriilor (existentă în două redactări); 4. Despre Iov; 5. Despre Iov; 6. Despre soția lui Iov și trădarea lui Iuda; 7. Pentru Sfînta Paraschiva (= Vinerea Sfîntă); 8. Pentru Sfintele Paști; 9. Pentru învierea Domnului; 10. Pentru a douăzeci și cincea zi după Paști; 11. Pentru Cincizecime. Unele dintre aceste omilii (cele două versiuni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Leonțiu, preot din Constantinopol, au ajuns pînă la noi unsprezece omilii: 1. Despre nașterea lui Ioan Botezătorul (incompletă); 2. Pentru duminica Floriilor; 3. Pentru duminica Floriilor (existentă în două redactări); 4. Despre Iov; 5. Despre Iov; 6. Despre soția lui Iov și trădarea lui Iuda; 7. Pentru Sfînta Paraschiva (= Vinerea Sfîntă); 8. Pentru Sfintele Paști; 9. Pentru învierea Domnului; 10. Pentru a douăzeci și cincea zi după Paști; 11. Pentru Cincizecime. Unele dintre aceste omilii (cele două versiuni ale nr. 3, a 9
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îi place să folosească expediente retorice menite să facă omiliile mai dinamice și să mențină trează atenția; de exemplu, dilată intenționat povestirea biblică prin monologuri (astfel, în omiliile 4 și 5, diavolul meditează asupra diferitelor modalități de distrugere a cinstitului Iov) sau dialoguri (între Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, și arhanghelul Gavriil în omilia 1, sau între Petru și iudei, de Cincizecime, în omilia 10), în care sînt ilustrate în manieră dramatică implicațiile teologice și morale ale textelor. Dintre figurile de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
latină a Bibliei, referiri ce trebuie considerate adaosuri ale traducătorului. Comentatorul, avînd în vedere ceea ce ne spune în introducere, înaintea acestei cărți ar fi comentat Iezechiel; sub numele lui Hesychius ne-a parvenit și o traducere armeană a cărții lui Iov; apoi, un text a cărui autenticitate e discutabilă, o Culegere de dificultăți și de soluții, alcătuită sub formă de compendiu prin consonanța Evangheliilor, unde chiar titlul trezește nedumeriri în privința semnificației exacte a scrierii. Recent, M. Aubineau, acest mare savant și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de asemenea, erau inserate explicații cu caracter lexical ce puneau în lumină semnificația literală și alegorică a pasajului. Compilatorul care a alcătuit catenarul a omis aproape cu totul introducerile și a păstrat observațiile privitoare la text. Un catenar consacrat lui Iov, compilat de Niceta, mitropolitul de Heracleea, în secolul al XI-lea, conține fragmente dintr-un comentariu al lui Olimpiodor la această carte; fragmentele ne arată că respectivul comentariu era construit în același mod ca și Comentariul la Ieremia, adică era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cronica teatrală” (asigurată de A. de Herz), „Literatură” (susținută de Th. M. Stoenescu) ș.a. Sunt inserate versuri de A. Mândru, G. V. Botez-Gordon, G. Murnu, Th. A. Naum, Gh. Vasiliu (sub pseudonimul G. Prut), Iuliu Predescu, Mihail I. Procopie, D. Iov, Eugen Ciuchi, Maria Dragu, Vl. Lăiniceanu, Alfred Moșoiu, în timp ce proza este semnată de N. Mihăescu-Nigrim, Mircea Alexiu, N. I. Porfiriu, Al. I. Zissu. În sumar intră și traduceri din Elena Văcărescu și Balzac, articole despre Ion Creangă (A. Mândru, 25 de
STEAGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289893_a_291222]
-
23, 29; 40, 9 (Satan identificat cu sursa răului); 46, 2; 50, 5; Testamentul lui Dan 3, 6 (izvorul violenței); 5, 6; 6, 1; Testamentul lui Gad 4, 7; Martiriul lui Isaia 2, 2; 2, 7; 5, 16; Testamentul lui Iov 3, 6 et passim. Testamentul lui Iov este dominat de confruntarea dintre Iov și Satan, al cărui locaș îl distrusese. Satan este denunțat aici ca inițiatorul idolatriei. - Azaz’el: Vezi 1 Enoh, îndeosebi capitolele 6‑12. Una dintre căpeteniile Supraveghetorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sursa răului); 46, 2; 50, 5; Testamentul lui Dan 3, 6 (izvorul violenței); 5, 6; 6, 1; Testamentul lui Gad 4, 7; Martiriul lui Isaia 2, 2; 2, 7; 5, 16; Testamentul lui Iov 3, 6 et passim. Testamentul lui Iov este dominat de confruntarea dintre Iov și Satan, al cărui locaș îl distrusese. Satan este denunțat aici ca inițiatorul idolatriei. - Azaz’el: Vezi 1 Enoh, îndeosebi capitolele 6‑12. Una dintre căpeteniile Supraveghetorilor, care va conduce răscoala acestora împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Testamentul lui Dan 3, 6 (izvorul violenței); 5, 6; 6, 1; Testamentul lui Gad 4, 7; Martiriul lui Isaia 2, 2; 2, 7; 5, 16; Testamentul lui Iov 3, 6 et passim. Testamentul lui Iov este dominat de confruntarea dintre Iov și Satan, al cărui locaș îl distrusese. Satan este denunțat aici ca inițiatorul idolatriei. - Azaz’el: Vezi 1 Enoh, îndeosebi capitolele 6‑12. Una dintre căpeteniile Supraveghetorilor, care va conduce răscoala acestora împotriva lui Dumnezeu, prezintă trăsături comune cu Satana
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Mastema: Conducătorul oștirii duhurilor rele în Cartea Jubileelor 10, 1‑11; 11, 4‑5; 17, 15‑18; 48, 2; 48, 9‑19. El mai este numit aici și Satana (10, 11). El se comportă asemenea lui Satan în Cartea lui Iov: „Prințul duhurilor, Mastema, veni și spuse: Dumnezeule Creator, îngăduie ca unii să stea înaintea mea și să asculte glasul meu și să facă după cum le voi porunci eu”. - Shemêhaza: 1 Enoh 6, 3; 6, 7; 48, 2. - Samael: Martiriul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Amos 7); mitul șarpelui din Geneză, capitolul 3; mitul lui Rahab (Ps. 89,10‑11; Jubil. 26,13‑13); mitul Leviatanului (Ps. 74,14; 104, 24‑26; Jubil. 40,25‑31; 41,10‑12; Is. 27,1); al lui Behemoth (Iov 40); tradiția dragonului (Iez. 29,3‑4; 32,3‑6); scenariile eshatologice din literatura apocaliptică (4Ezr. 5,6; 11; Urcarea la cer a lui Moise 8, 1‑2; pasaje din Oracolele sibiline). Ernst consacră numai câteva pagini literaturii iudaice a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mod eronat. În ciuda faptului că trăsăturile principale ale fiarelor vor fi reluate în variantele patristice ale mitului anticristic, nu este vorba de un singur personaj. Tandemul „fiară marină - fiară terestră” are drept model vetero‑ și intertestamentar faimosul tandem Leviatan‑Behemoth (Iov. 40-41; 1Enoh 60,7‑8; 4Ezr. 6,49‑52; Ap. Bar. 29,4). Leviatanul locuiește în apă; Behemoth, pe pământ. O altă tradiție valorificată de autorul Apocalipsei în descrierea caracterului celei de‑a doua fiare este, în mod evident, cea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fost altfel, și‑ar fi dat seama că diavolul apare de mai multe ori în Biblie: în Geneză, în chipul unui șarpe înșelător; în Levitic, ca „țap ispășitor” (Azazel); în Cartea Judecătorilor, ca „fiul lui Belial” și în Cartea lui Iov, ca „vrăjmaș”. În fine, Celsus se dovedește a nu fi nici un bun filozof, dat fiind că nu înțelege necesitatea existenței diavolului pentru desăvârșirea spirituală a omului. Dumnezeu este bun prin esența sa; creaturile sale raționale (îngeri, ființe omenești) sunt bune
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]