807 matches
-
Aici, Baudrillard își transferă propriile prejudecăți și spaime, ca aceasta, care este atît de "binecunoscută" în America. 31 Baudrillard menționează într-adevăr că America este "un bastion înaintat al capitalismului", dar nu analizează nicăieri capitalismul american justificîndu-se cu acea afirmație ipocrită că "nu se poate înțelege cu adevărat capitalismul în realitatea sa actuală", că acesta "în permanență depășește teoria și se sustrage interpretării". El susține, așadar, că poziția marxistă clasică conform căreia "inițiativa atotcuprinzătoare de care se bucură capitalul, ca eveniment
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
provocat sancțiunea imediată. Iar din punct de vedere românesc, nu ar fi avut mare importanță și nu ar fi stingherit pe comuniști faptul că el a transmis memorandumul regelui Mihai. Gravitatea actului l-a dat difuzarea memorandumului printre străini. Asasinilor ipocriți nu le place publicitatea adevărului. Nici un om politic burghez din așa-zisele țări satelit, fiind în guvern, nu a avut un asemenea curaj. Sancțiunea nu a întîrziat. Petre Groza a ezitat, dar Ana Pauker s-a grăbit să denunțe faptul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Sigur, "compătimirea" e întotdeauna o complezență, nici măcar un semn de politețe, și aceasta în special cînd... scrii. De fapt, nu știu dacă gîndurile mele bune te liniștesc vreun pic. Eu unul, izolat cum trăiesc, aș înnebuni fără scrisorile prietenilor. Chiar ipocrite să fie, simpla lor sosire îmi dă încredere, în orice caz mă simt bine încă înainte de a le citi. Nu știu ce aș putea să-ți spun în legătură cu toate lucrurile triste pe care mi le spui? Mai demult îmi spuneam că "avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nu mai e la modă acum, nu, ches‑ tia asta ? Copiii pleacă devreme de sub ocrotirea părinți‑ lor, sunt foarte independenți. MĂ uit în Occident, mă uit în America. Alta e moda acum, în ziua de azi. A.M.P. : Aș fi ipocrită să mă plâng de ceva, căci noi am avut o copilărie foarte fericită. Asta e cert ; o copilărie magnifică ! Cu o grămadă de animale... și foarte-foarte liberă. E greu de imaginat ca alți copii să fi fost atât de liberi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
noi mai mult de o cameră ca redacție. Zic : „Luați mași‑ nile de scris și duceți-le acasă, dispăreți, lăsați locul gol“. țin minte și acum că a ieșit președintele provizoriu al Consiliului Județean, domnul Solcanu, și foarte mieros și ipocrit, că doar noi făcuserăm, cică, Revoluția împreună... V.A. : El ce era ? Profesor de istorie ? A.M.P. : El era o persoană complet obscură, despre care nu știu cum de a găsit extraordinarul curaj - plus stația de amplificare complet instalată - ca la cinci
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
dras‑ tice, dar în niciun caz - Doamne ferește - nu se va pro‑ nunța expresia dictatură a proletariatului, oricât ar face minerii ordine cu bâta prin București și nu și-ar face planul în Valea Jiului. Puterea a fost și va rămâne veșnic ipocrită“. A fost un coșmar. Plecând, am văzut din tren cum feme‑ ile stăteau ciorchine pe podul de la gara Basarabi și acla‑ mau minerii care umpluseră peroanele. A.M.P. : Dacă era după români, l-ar fi votat de patru ori pe
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
simbol al rezis‑ tenței românești, s-a impus ca un lider care a reușit să coaguleze în jurul său forțele democratice și n-a traficat niciodată cu principiile. Nu e puțin lucru în politica noas‑ tră cam balcanică, cum fusese, și ipocrită, cum devenise odată cu instaurarea neocomunismului. Și, dacă vă uitați în cartea mea de dialog cu el și veți citi numai conferința pe care a ținut-o în 1983 la Blaj foștilor lui colegi de liceu, o conferință despre spiritul Blajului
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
E. Lovinescu și menținerea acestuia în carantină, de refuzul regimului de a-l "anexa", un citat din criticul de la "Sburătorul", la care apelează autorul, este suficient pentru a argumenta de ce corifeii realismului socialist continuau să nu-l cuprindă în chingile ipocrite ale "moștenirii literare": "Prin însăși structura elementelor materiale care o compun scria E. Lovinescu în 1937 arta e națională și poate afirmația cea mai înaltă a etnosului; prin însuși efectul ei de a ridica prin contemplație la emoții impersonale, arta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de Înaltă și solid constituită din timpul vieții lor, ca să le poți ierta tot ce e omenesc În eideși bine zis, nu să le ierți, ci să prezinte și aceste detalii pentru istoria culturii. Nu e vorba de a fi ipocriți, ci de a gândi lucrurile cum e mai bine pentru memoria celui care ne preocupă. Îmi solicitați fotografii. Dacă le-aș fi avut, Vi le-aș fi arătat când ați venit la mine. Am un aparat fotografic bun - deși e
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
scriu sau pictează doar pentru mulțumirea sufletească!...”. - ...Atunci de ce expui, de ce faci atâtea eforturi umilitoare ca să publici... ?! i-am întrebat pe unii dintre aceștia, dintre care unii s-ar putea să fie sinceri în naivitatea lor, iar alții joacă comedia ipocrită de secole a „dezinteresatului”, a sufletului nobil atras de valorile pure și abstracte ale Artei! (Observați însă că această comedie a dezinteresului față de privilegiile de tot felul pe care le aduce după sine gloria, recunoașterea publică a valorii, o joacă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Regiunile de frontieră nu sunt zone cenușii, așa cum s-ar crede: degradeul s-a inversat. Cel care se tot îndepărtează de centru simte nevoia să-și afirme identitatea și pretențiile, să-și etaleze culorile. Mai protejată, mai "îmbrăcată" sau mai ipocrită, capitala unei țări își disimulează cu mai multă ușurință adevărul ei prim. Apărarea imunitară numită integrism, alergia la contact și încă și mai mult la grefă joacă cu cărțile pe masă. Pecinginea fanatică e mai grea de eradicat. Poți închide
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la începutul secolului al III-lea) și ad extra ("depozitari în exclusivitate ai credinței"). Toate acestea, folosind vocabularul militarizat al lui miles Christi, și sunt titluri de cărți fără echivoc (Contra idolatrilor, Contra ereticilor, Contra evreilor). "Dialogul interreligios", această invenție ipocrită și alinătoare a obositorului efort de a fi tu însuți este fără îndoială preferabil ridicării podurilor de acces, tăierii punților între fortărețe rivale, dar să nu uităm că religie și dialog sunt cuvinte care delimitează. Dacă dialogul le-ar fi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să impună cunoașterea limbii maghiare ca o condiție de admitere la vot, promițând însă că în curând nu va mai rămâne nimeni neștiutor de ea, cu luarea școlilor de statul ungar. Tisza l-a combătut strașnic, nu voia nici măcar această ipocrită concesie; lupta a fost aprigă și votul s-a amânat. Dar dezvelirea intențiunilor acestea întărea și mai mult convingerea românilor că trebuiau să se prepare la luptă dârză, pe viață sau pe moarte. Scrisorile din Moldova se succedau, dar acum
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
peste ani, când am coborât pentru prima oară în sala rotativei de la Universul, unde se tipărea Gazeta literară. De fiecare dată la plecare Teodor Manea mă îndemna să-mi aleg o carte, lucru pe care-l făceam imediat, fără ezitări ipocrite. Așa m-am ales cu aproape toate romanele lui Jules Verne, câte apăruseră atunci în românește, în seria cu coperți alb-albastre de la Cugetarea, cu minunata carte a suedezei Selma Lagerlöf despre călătoria lui Nils Holgerson pe spatele gâștii sălbatice, cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și la Ruxandra Cesereanu, agresiv pornită împotriva gazetarului Eminescu, pe care îl consideră drept un "pamfletar pătimaș și naționalist furibund", cu "accente colerice", evident nepotrivite azi, sau la Ioana Bot care, în eseul Eminescu explicat fratelui meu, propune o "tentativă ipocrită" de a descoperi opera fără însă "explicarea" ei. Ș.a.m.d. Disputa dintre cele două tabere, care își aruncă reciproc săgeți otrăvite, este considerată a fi benefică întrucât "campaniile de resemnificare (de pe baricade adverse) nu fac decât să mențină treaz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aruncat țărână peste trupul lui, n-a fost nici muzică care să ne excite plânsul, afară doar de ciocârliile care ciripeau în lumina soarelui, nici coroane de flori depuse în vedere de moșteniri, nici oratori funebri care să rostească discursuri ipocrite și să caute vorbind de răposat să se lustruiască pe sine, cum zice Eminescu; dar au curs în tăcere lacrimi adevărate din ochii copiilor mei, și, după ce ne-am îndeplinit cea din urmă datorie cătră acest credincios și iubit prietin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
definiția ei strictă, ci mai curând un întreg etos de servicii publice care presupuneau o datorie de a servi întreaga națiune și într-adevăr Imperiul, nu un interes parțial. Astfel de aspirații abstracte, deși mai mult decât atitudini retorice sau ipocrite, nu au fost, în niciun caz, invariabil duse la bun sfârșit. În mare parte a secolului XIX, menținerea unui executiv necorupt s-a dovedit mai puțin solicitantă decât strunirea membrilor legislativului, dintre care mulți nu sperau sau adesea nu aspirau
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
epocii și generației noastre de formație În multe privinți artificioasă, epitaful ce singur și-a elaborat frumosul nostru bulibașă, răpus la 29 de ani de o Muză lascivă cu prea exigente ispite și chemări de dragoste: Nu plângeți... Nu fiți ipocriți! Pe tine te binecuvântez și preamăresc fermecătoare zeiță cernit-a morții! Pribeag, cu sufletul bolnav plin de revoltă, păcat și remușcare. Cu inima Însângerată, zadarnic Cerut-am haosului Îndurare, Doar tu, din negrul și tăcutul palat ai coborât la mine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe fereastră și bănuind - după clinchetul pintenilor și după larma voioasă a musafirilor săi și inamici ai țării - scena la care priveam, s-a repezit să mă tragă de mijloc la o parte, zâmbindu-mi dulce și interpe lându-mă cu ipocrite pretexte. În vremea asta, ceilalți reformatori din cercul nostru, mai puțin atenți sau Închizând ochii la manevrele gazdei și indife renți sau insensibili la soarta Țării, cu hotarele ei rășluite de munții noștri cei bătrâni și cu avuțiile ei zălogite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o ostilitate abia ascunsă și plină de mistere atunci când nu mai ai parale. Nu sunt excluse de la aceste prea scurte și impertinente reflecții lăturalnice chiar și bunele, excelentele noastre neveste, cele de lungă cursă. Dar este falsă sau meschină sau ipocrită acea părere a unora cum că, dacă subvii cu arginții tăi greu agonisiți ca să răsplă tești sau să Încurajezi o femeie În bucuriile, plăcerile sau volup tă țile ce ți le furnizează, asta ar scădea cumva din valoarea acestor bucurii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
patriotice și de slavă li se ziceau, oarecum codificat, „plachete“. Criticii, care primeau ordin să le consemneze, procedau la o discretă dezaprobare, numindu-le altcumva decât „cărți“. În lumea scriitorilor, poetul care scria „numai din alea“ era tratat cu deferența ipocrită cu care societatea îi accepta pe vidanjori: cineva era sortit s-o facă. Într-un fel, poetul care scria la comandă, dar și de bunăvoie ode și omagii „din alea“ se bucura de statutul celui care, din motive doar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
extremitate într-alta; un leneș fără pereche, lipsit de orice fel de ordine în idei, de orice simțire cinstită, un neputincios la 24 de ani, nici om în toată firea, nici copil; un desfrânat dezgustat de desfrâu și un sfânt ipocrit și plictisit de virtute... Nimic nu Vă mai este pe plac! Toate lucrurile ce Vă cad în mână încep să duhnească a putregai și să poarte pecetea incapacității Voastre fundamentale. Nu știți ce vreți, cine sunteți, ce sunteți, câte parale
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
iată cuvântul care îmi trebuia. Brusc, mi-am dat seama că ritualul este același ca al flăcăilor de la hora din sat, de pe vremuri, numai că ei loveau, brutal, cu pumnul pentru a-și face dreptate. Cel puțin erau mai puțin ipocriți. 1 ianuarie 2000 Anul 2000! La început de an scrierea noilor cifre exercită asupra mea o stranie fascinație, amestec de regret și speranță imbecilă. Acum, scriu "2000" și parcă este mai dificil ca niciodată. Ciudat este că omenirea nu a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dublă sau triplă. Mi-ar fi plăcut să mă nasc în altă epocă, pe vremea lui Proust sau în saloane rococo - știu, sunt o incorigibilă romanțioasă bătrână. Deși sunt convinsă că, pe sub peruci, fracuri și crinoline, oamenii erau aceiași: duplicitari, ipocriți, viciați. Cred, după cum vedeți, în universalul și eternul uman. Și-apoi, dac-aș fi trăit atunci, n-aș mai trăi astăzi. Or, fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n era ta. E mai bine să fii decât să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
modul ilegal și necolegial în care s-a conspirat izgonirea lui din școala pe care a slujit-o cu devotament și dragoste, a jurat să nu-i mai calce pragul, conștient fiind că nu ar putea suporta zâmbetele și îmbrățișările ipocrite ale unora dintre foștii săi colegi. A regretat însă, despărțirea de elevii cu care lucra cu dăruire și cu care se înțelegea bine, uneori doar din priviri. Și pentru ca cititorii acestor rânduri să nu își închipuie că înțelegerea din priviri
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]