2,305 matches
-
Viața-i frumoasă, la naiba! Unde? În colțul străzilor bate vântul puternic. Mereu îmi iese un om în față. Tresar. Frunzele se răsucesc a grabă. Pasul tău vorbește străzii mele rătăcite. Merg să mă uit. Rătăcesc egoism. Mă păzește imperiul, irealul, demitizarea, joaca...ce spun? O, fie din noapte un miez de vis, ori foșnet și-am să rămân. Aceeași zdreanță de noapte se plimbă prin fața mea. În fiecare noapte vine noaptea aceasta. Bântuie. Mă trage de păr, îmi spune printre
ÎŞI PLÂNGE TÂRFA VIAŢA ÎN GRIJANII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355535_a_356864]
-
tandră, diafană, vaporoasă, strălucitoare, calină, cu pistrui emoționanți pe umeri și cu dimensiunile ideale: nouăzeci, șaizeci, nouăzeci. Povestea continuă pînă într-o zi cînd acel tînăr mai întîlnește o fată într-un magazin de încălțăminte și este străfulgerat de strălucirea ireal de albă a copselor ei arcuite prin aer. Și, brusc, se întreabă de ce s-a mai născut și de ce iubește și de ce este el obligat și de cine, mai ales, ca să trăiască toată viața cu aceeași femeie ... Și, în film
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
las să se dea jos din pat, că i-a făcut serclaj, nu te-am mai invitat de multă vreme pe la mine, ca să mai discutăm și noi despre una și alta, ca pe vremuri, și Ignațio a încremenit, prea era ireală potriveala asta a întîmplării în gîndurile lui și s-a uitat cu pioșenie spre cer și, încă surprins și emoționat, și-a băgat mîna în buzunar, ca să-și scoată batista, că simțea că transpirase de emoție, și s-a trezit
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
cu razele de soare Cercând ca să mă cumpere cu trilul. Gingașe flori se-nclină pe cărare, Bancherii mă îmbie cu comori Și lumea mult mai bună mi se pare Când raiul mi-e promis de visători. Dar dincolo de lumea-mi ireală Tu mă aștepți în pat zâmbindu-mi goală! Referință Bibliografică: Mă pregătesc să scriu înc-un poem / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 298, Anul I, 25 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate
MĂ PREGĂTESC SĂ SCRIU ÎNC-UN POEM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356851_a_358180]
-
de liber cugetător, este un labirint de cărări ce vor duce întotdeauna la inima cititorului, unde se vor intercepta două stări: sugestia cu sugestionatul. În volumul său, Semnele timpului, poeta Elisabeta Iosif dispune de capacitatea de a construi o lume ireală în care se poate vedea un centru real al lumii visului, dând universului total creația ei ca act materializat. Timpul nu este o măsură în creația poetei ci o adeverire existențială a unei lumi, de care se detașează când, prin
TIMP ŞI SENS ÎN DESCIFRAREA CODULUI POETIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356916_a_358245]
-
literatului, care își respectă statutul de liber cugetător, este un labirint de cărări, ce a dus întotdeauna la inima cititorului, unde s-au interceptat două stări de fapt: sugestie și sugestionat. Literatul dispune de capacitatea de a construi o lume ireală în care se poate vedea un centru real al lumii visului: O tristă poemă de foi / Îmi spune-o poveste de noi.../ - Adio, pustiu, și fior. / Va fi poate-odată amor. Iubirea fiind cea care va decreta realul ca fapt împlinit
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
lui epica. Ea și-a propus să meargă până la capăt în boală că și în sănătate, așa cum precizează autoarea. Încă din momentul în care pășește pe sub portalul fostei abații de călugărițe, Mărțina, intră în alt timp, în care totul pare ireal de adevărat, fantoșele prind viață și chiar îi vorbesc, îi transmit ceva, poate și atmosfera încărcată de spiritualitate și vesminte vechi, de platoșe cu zale și coifuri grele îi sugerează scene întâmplate într-un alt timp, poate într-o altă
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ULTIMUL VIS Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mieii albi veniți să-l întâmpine pe el condamnatul la moarte la marginea câmpiilor veșnic înverzite Florile brumei străluceau ireal pe sârma ghimpată Fereastra, zidul gros vedere către lumea cealaltă În dimineața aceasta vor veni după el Și se aud pași... pași apropiindu-se Și ușa s-a deschis pentru el, ultima dată... ---------------------- Cine își mai amintește de Stefănescu, acela
ULTIMUL VIS de ION UNTARU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356641_a_357970]
-
Cu fiece cuvânt ce-a fost rostit, Verigă din șiragul infinit, Recuperând trecutul pas cu pas, Să facem la răspântii un popas. Secunde, ore, zile, ani înșir Într-un concert fantastic de clavir, În cupă aburită, vinul vechi, Din timpuri ireale, neperechi. Cum visele de aur nu apun, Deviză neclintită-gândul bun, Lumină peste timpul drămuit, Reverberând puternic, insolit. Referință Bibliografică: Fărâme de cer, de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 283, Anul I, 10 octombrie 2011
FĂRÂME DE CER, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356700_a_358029]
-
udă până la piele. abia când mă încălzeam pe lângă sobă simțeam dezghețarea și durerile degetelor de la mâini și picioare... dimineața când mă trezesc simt să împătășesc povestea mea nemuritoare copiilor dar ei spun că nu este adevărată, că le spun povești ireale, precum sunt cele cu feți-frumoși, elene-cosânzene, zmei și harapi-albi. mă întristez și mi-e teamă că majoritatea copiilor de astăzi, într-o zi, vor muri asfixiați de realitatea crudă în care se scaldă și mă întreb: cine este oare de
O POVESTE NEMURITOARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355075_a_356404]
-
la vârf și să-și miște ochii roată, să vadă dacă mai este ceva de făcut pentru ei [...] societatea nu-mi oferea altceva decât dreptul de a lua-o razna prin lume, cu o cruce imensă în spate..." Incertitudinea lumii ireale de dincolo de viață lasă loc vocii disperării și a protestului care te duce într-o lume cât se poate de reală. "Știam ce înseamnă să-ți fure cineva bucățica de pâine, știam cum este să fii vândut chiar de cei
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]
-
Minune este și când tac În fața unei persoane feminine Și nu știu ce să mai fac? Ne mai știind ce e cu mine. Minune când privesc la stele, Visând la aventuri astrale, Văzându-te pe tine printre ele, Conturându-te în linii ireale. Dar nu-i minune când ești Lângă mine visată închipuire, Îmi pari frumoasă ca-n povești Și sunt plin de fericire. Câmpeni 1965 Referință Bibliografică: Care-i minunea? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 281, Anul I, 08
CARE-I MINUNEA? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355563_a_356892]
-
0 *** UNEORI. . . Buzele încă îmi ard Doar amintirea ți-o păstrez Când uneori pe gânduri cad, Pe tine iarăși te visez. Da, te păstrez în amintire Intactă, chiar și parțial, Când în vreo clipă de gândire Zbor în neant, spre ireal. Fălticeni 1964 Referință Bibliografică: Să zbor / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 278, Anul I, 05 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SĂ ZBOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355625_a_356954]
-
Acasa > Cultural > Accente > GABRIELA CĂLUȚIU SONNENBERG - ROMÂNIA LIPICIOASĂ Autor: Gabriela Căluțiu Sonnenberg Publicat în: Ediția nr. 825 din 04 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Adesea mă gândesc la România când îmi descalț cizmele, seara. “Aici e ireal de frumos și de curat totul. Nici măcar n-am nevoie să-mi lustruiesc pantofii”, a fost primul comentariu telefonic pe care l-am auzit de la un verișor, care emigrase în Germania prin anii optzeci. Pe-atunci îl mușturluisem zdravăn, suspectându
ROMÂNIA LIPICIOASĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346043_a_347372]
-
Când două personaje se întâlnesc în acțiunea dorită a unui autor, de fapt, nu doi oameni, ci două entități majore ale timpului joc, ale creațiunii telurice, două malaxoare în care destinele corelează cu maximum de randament ființa nefiindă, creează existența ireală a tipului om. Romancierul se naște odată cu geneza creației sale și o dezvăluie când aceasta ajunge la maturitatea deplină a facerilor, când din ea se înalță mesaje energetice ale căutărilor profane, în adâncul necunoscut al tainelor. El creează și își
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
Minune este și când tac În fața unei persoane feminine Și nu știu ce să mai fac? Ne mai știind ce e cu mine. Minune când privesc la stele, Visând la aventuri astrale, Văzându-te pe tine printre ele, Conturându-te în linii ireale. Dar nu-i minune când ești Lângă mine visată închipuire, Îmi pari frumoasă ca-n povești Și sunt plin de fericire. Câmpeni 1965 Referință Bibliografică: CARE-I MINUNEA? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2012, Anul VI, 04
CARE-I MINUNEA? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369055_a_370384]
-
peste mine, Cu acea albă îmbrățișare a luminii. Mă gândesc la chipul tău luminos, Simt că pe mine mă ocrotește, Într-un fel foarte miraculos, Și-mi transmite că mă iubește. Cu toate că noaptea e rece, Simt în suflet o căldură ireală, Prin corpul meu acum trece, Transmisă printr-o iubire stelară. Referință Bibliografică: ÎMBRĂȚIȘAREA LUNII / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2018, Anul VI, 10 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ÎMBRĂŢIŞAREA LUNII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369056_a_370385]
-
nu sunt critic ca să citesc tot ce îmi cade în mână, pentru a remodela astfel harta literaturii, eu mă mulțumesc să mă plimb, împreună cu poetul STROIA, pe aleile lui de stele! Dar să nu construim efemeride, să trecem la realul ireal al poetului. „Je suis dans la vague des airs / Le char de la nuit qui s’avance.” (Le soir, Alphonse de LAMARTINE). Nu vi se pare că există aici o profundă vibrație interioară, desăvârșit desenată de cei doi poeți ? Chiar dacă implicarea
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
jos până la cer. Pe margine avea flori multicolore. M-a cuprins o fericire nemaiîntâlnită. Nu mă mai durea nimic. Am plecat spre cer împreună cu îngerii. Pe măsură ce înaintam spre cer creștea și fericirea. O bucurie nemaipomenită îmi cuprindea corpul. O lumină ireală mă înconjura. M-am trezit zgâlțâită de sora mea: “Ce faci? Vrei să mori?! “Striga ea și plângea. M-a cuprins tristețea. Dacă asta însemna să mor, atunci vroiam să mor... Anii au trecut. Am plecat “în lume “. Și azi
ÎNGERII DIN VIS DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370931_a_372260]
-
strig și sufăr rugîndu-mă de timp să nu mă chinuie - de ar fi vis! Sînt oare slab - dar dacă aș fi tare ce aș putea mai face dacă tu nu vrei și pace - sau cum aș putea întoarce realul în ireal - și nu oricum și primăvară nu mai vine - rugîndu-mă de timp să nu mă mai chinuie - mă doare - mă doare...,și tot răul și zbuciumul din mine, aceasta rană a dezonoarei noastre în veșnică flacăra a iubirii. Cineva poate ar
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE IV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370957_a_372286]
-
strig și sufăr rugîndu-mă de timp să nu mă chinuie - de ar fi vis! Sînt oare slab - dar dacă aș fi tare ce aș putea mai face dacă tu nu vrei și pace - sau cum aș putea întoarce realul în ireal - și nu oricum și primăvara nu mai vine - rugîndu-mă de timp să nu mă mai chinuie - mă doare - mă doare...,și tot răul și zbuciumul din mine, această rană a dezonoarei noastre în veșnica flacără a iubirii. Cineva poate ar
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1576 din 25 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Sticla rece mă-nfioară, Chipul tău aprinde dorul, Vag întind o mână iară Ca să mângâi monitorul. Într-o lume virtuală Eu alerg spre o nălucă; E o lume ireală - Dor de ea și dor de ducă. Mi-s gelos pe sticla care Chipul tău îl ține-n palme - Reținându-mă-n uitare, Oferindu-mi clipe calme. Mă încearcă o dorință De iubire virtuală, Dar aș vrea a ta ființă Și în
AMOR VIRTUAL de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369835_a_371164]
-
cu amândouă mâinile și încerca să-i strunească. Abia prin Valea Cucutei s-au mai liniștit caii și cei din sanie. Însă nimeni nu mai îndrăznea să vorbească. Priveau speriați la siluetele copacilor și ale tufișurilor, ce li se păreau ireale, îmbrăcate ca niște stafii cu largi cearșafuri albe plutind printre umbrele albastre. Uneori li se părea că în spatele fiecărui copac este ascuns fie un lup, fie un tâlhar, gata să se repeadă asupra lor. Deseori, domnul Ionescu striga : -Fii atent
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
după muncă acolo, echipată . Era visul ei de copila să danseseze că un fulg în bătaia vântului . Multe seri a urmărit repetițiile și apoi a fost pusă de d-l director să repete odată cu toate lebedele mici. I se părea ireal, un vis extraordinar ce se întâmplă zi de zi, deși avea piciorele pline de bășici și răni de la poantele satinate cu vârful tare din lemn, deși era mereu vânătă în coate de la dese căzături, în rest nu simțea oboseală deși
SĂLCIOARA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370027_a_371356]
-
nici nu mai întreba nimeni de ei. Nici măcar în glumă... Ĩn zilele următoare au vizitat pădurile și izvoarele stațiunii, în mare parte, sulforoase. Gheața transparentă ce învelea frunzele de diferite configurații și crengile copacilor oferea ochilor privitorilor un spectacol incredibil, ireal. Izvoarele, cu formațiunile tip stalactite și stalacmite de apă înghețată în jur erau fermecătoare. Faptul că nu erau singuri era benefic. Deoarece să te plimbi iarna prin pădure liniștit, nu o poți face decât într-un grup, dacă nu vrei
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]