733 matches
-
într-un stil cu multiple valori expresive. G. îmbină procedee tradiționale și moderne, armonizându-le într-un aliaj epic de autentică substanță. Povestirea ce dă titlul volumului se remarcă prin alternarea sugestivă a planului real cu cel fantastic. Notele de irealitate sunt discret introduse în narațiune, precum în episoadele ce narează dragostea tânărului pescar Benedict pentru o sirenă. Planul real îl constituie secvențele care înfățișează dragostea dramatică și deznădăjduită a Elfridei pentru Benedict. În nuvela Patima, tensiunea se păstrează, dar elementul
GALACTION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287128_a_288457]
-
sale, vizând stări de spirit dense, concentrate, sunt mai puțin nuvele cât povestiri, texte apropiate basmului, având analogii cu folclorul și pretându-se la analogii cu Ion Creangă. Pledează în acest sens și farmecul regional, amestecul inextricabil de adevăr și irealitate. Caracterele sunt puternic marcate; orice individ din clanul Urcăneștilor e un fel de personnage reparaissant, definit prin reluări concentrice. Naratorul, estompându-și prezența, se situează tactic în durata lor, văzând și trăind lucrurile din interiorul grupului. Nici o ieșire din perimetrul
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
înălțării privirii și gândului spre imensitatea perenă a bolții cerești. În tradiția marelui stil al descrierii în care contemplatorul se implică, ilustrat de A.I. Odobescu și V. Pârvan, fulgeră sub aparențe marile teme biblice: căderea omului în timp, trecerea, Dumnezeu, irealitatea lumii vizibile, visul. Poetul de factură clasică, stăpân pe sine, ritmându-și extazul cu luciditate („trec orele prin vise și visele prin ore și toate împreună se rotesc, cu lumini schimbătoare, în apa ușoară și neagră, în apa sfințită a
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
Ț.: Era o evadare dintr-o situație dezastruoasă, traumatică, printr-o situație de doi bani care ne înveselea. Nu se putea rezista altfel. Era imposibil să poți rezista până la capăt, dacă nu găseai motive din acestea de evadare într-o irealitate, de fapt. Dintr-o realitate cruntă evadam în situații din acestea ireale de doi bani, pe care ni le făceam tocmai pentru a râde singuri. Că uneori era de ajuns doar să te gândești la ceva și râdeai de unul
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
L. Lanndsberg, în Kafka Problem (1946), notează că "atunci când ne culcăm într-un mediu care nu ne este familiar, se poate foarte bine să ni se întâmple ca la trezire să avem un moment de dezorientare, o neașteptată senzație de irealitate și această experiență trebuie să se reproducă foarte adesea în existența unui comis voiajor al cărui mod de viață face imposibil orice sentiment de continuitate". 515 "Vru să deschidă ușa culoarului" (OC, II, pp. 383-384). 516 OC, IV, p. 410
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Sau: " Nu moartea te lovește/ pe tine,/ ci exercițiul săgeții" (Predicție). Peisajele ce ies de sub penelul poetului se străduiesc a răspunde aceluiași concept de "poezie pură" în varianta sa italiană care este hermetismul, prin aparenta lor obscuritate (frugală totuși), prin irealitatea lor violentă ce divulgă o decompensare interioară. Conectată la solitudinea cosmică a fenomenelor, solitudinea morală a poetului vibrează precum o strună muzicală: "Alergînd printre sunete,/ printre ecouri,/ fiind, acolo,/ o altă singurătate.// Ca de un stîlp/ se leagă șoaptele stăzilor
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
realității. Bergman a fost surprins el însuși de filmul său, de profunzimea lui revelată cu atâta întârziere, poate reamintindu-i marelui artist felul în care a trăit și trăiește în lumea muzicii, a literaturii, a teatrului și filmului. Sedus de "irealitate", de "jocurile" transcendentale ale artei.
Ultimul "elefant” by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13672_a_14997]
-
în care e-nchisă Forma/ cum un izvor// și ambele cântă/ cu-atâta foc”, pe când pentru scriptor „hârtia e o rană veche precum începutul Lumii// hârtia albă: misterium fascinans;/ textul ce-o acoperă: misterium tremendum”. Și cu toatele pentru că „numai sârguința irealității ne mai poate salva”. Privind drept în ochi călăuza, punem altfel pasul pe metamorfozele clipei...
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
o ieșire din spațiul identitar vital al personajelor, simbolizat de apartamentul în care cei doi locuiesc că pereche. Fiecare din ei, cînd ajunge în stradă, după ce a părăsit apartamentul în urma unei cerți, are senzația pregnanta a unei alunecări în afara realității. Irealitatea îi absoarbe pe amîndoi că un coșmar, mai întîi pe bărbat, care o urmărește pe Chantal în trenul ce o duce spre Londra devenind astfel martorul unor întîmplări bizare, apoi pe femeie. În tren, Jean-Marc își privește iubita dindărătul ferestrelor
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
mai mare decât el cu zece ani, alianță instinctivă a doi despărțiți prin tot felul de prejudecăți de lumea celorlalți într-o civilizație atât de avansată materialmente și în care asemenea diferențe nu și-ar mai avea rostul... Atmosfera de irealitate grandioasă a continentului american, unde, în nord, la Iowa, porumbul e lăsat iarna să înghețe, ca și cum ar fi uitat de el, lăsându-l să se depună pe el zăpada, să se usuce la maximum, singurul lucru pe care românul nu
Note americane (II) - variante - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14307_a_15632]
-
mișcau ca în pădure pe gazonul dintre clădirile monumentale, din alte vremuri, ale Universității Columbia... Două din acele uriașe dreptunghiuri au căzut între timp în chipul cel mai neverosimil, ca pentru a demonstra, la rândul lor, că între realitatea și irealitatea imediată a acelei părți de lume n-a existat și nici nu va exista vreodată o frontieră sigură. Am participat cu plăcere și cu mult interes la cursul dvs., urmărind exercițiile de analiză propuse studenților și dedicate mai ales poemului
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
cămașa încălțările pieile lepezi zările dai de pe deget inelul îl rupi chiar deasupra hăului care se cască-n odaie ești gol acum - și gheara deasupra goliciunii tale *** umbre pietrificate sub cearșaf degete uscate oglinzi șiroind de albeață și sânge și irealitate patul desfăcut papucii reci periuța de dinți pe cimentul băii lângă o pată sleită de lumină din frumusețea zilei bătând în negru într-un cârlig în haine vechi și mereu prea strâmte trupul de copil trupul de adolescent trupuri deja
Ion Tudor Iovian by Ion Tudor Iovian () [Corola-website/Imaginative/10468_a_11793]
-
spart asfaltul n-a mai răsturnat mașinile din parking florile n-au mai crescut nu și-au mai scuturat zăpada fierbinte peste gâze izvoarele de la automatul de cafea au amuțit oglinzile cele vii s-au înnegurat au crăpat și varsă irealitate de când Doamne ți-ai cules stelele apele albinele risipite prin lume și trudit te-ai dus să te odihnești în pădurile arse de smog de urât și de tim pe apele noroioase ale mărilor- haznale s-au tras obloane s-
Ion Tudor Iovian by Ion Tudor Iovian () [Corola-website/Imaginative/10468_a_11793]
-
olfactivă și spirituală), (4) samskăra - activitatea minții (voință, concentrare, vigilență, respect, confuzie, calm, etc.) și (5) vijñăna - conștiința. Conform lui Buddha sub straturile acestor "agregate" nu există nici un "sine", sufletul veșnic, ceea ce hinduiștii numesc "atman", fiind doar o iluzie, o irealitate. El consideră că atât trupul, cât și percepțiile, senzațiile, mintea și conștiința nu pot constitui un suflet, o entitate veșnică, deoarece se află într-o permanentă transformare, sunt efemere. Existența unui om este relativă, a fost făcută posibilă prin intersecția
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
cadă). În gramatică spaniolă actuala figurează trei moduri verbale: Infinitivul, gerunziul și participiul sunt considerate forme nepersonale ("formas no personales") ale verbului. Formele modale ale conjunctivului și ale indicativului exprimă opoziția non realitate/realitate. Imperativul nu exprimă nici realitate, nici irealitate, exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte. Prezentul (Presente) - Cu formele indicativului prezent putem exprimă nu numai un fapt prezent, ci și unul trecut (prezentul istoric) sau viitor: În propozițiile condiționale prezentul indicativului este folosit în locul viitorului: Prezentul poate fi
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
mută la Piatra Neamț și începe să apară mai frecvent în presa literară. Publică poeme și articole și susține periodic rubrici de critică literară și eseu ("Plasa de fluturi", în "Poesis", "Culisele poeziei", în "Cronica" și "Mozaicul", "Sfârșit de mileniu" și "Irealitatea imediată", în "Monitorul"). Publică, de asemenea, "manifestele himerismului", în România literară, "Familia", "Poesis" și "Vatra" . Debutul editorial se întâmplă în 1994, cu volumul de poezie "Gustul înstrăinării", la "Editura Timpul" din Iași, după câștigarea primei ediții a Concursului "Aurel Dumitrașcu
Vasile Baghiu () [Corola-website/Science/306864_a_308193]
-
reușit să transmită „perfect” atât „situarea temporală și spațială” a povestirii sale, cât și „toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”. El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului "Întâmplari în irealitatea imediată" a romancierului interbelic Max Blecher, care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă, suferință și subiectivitate. Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale, în
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
lui Dick câștigător al premiului Hugo. Philipkdickfans.com recomandă acest roman, împreună cu "Visează androizii oi electrice?" și "Ubik". "Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch" (1965) utilizează o serie de concepte science fiction și prezintă diferite niveluri ale realității și irealității. Este una dintre primele opere ale lui Dick care explorează teme religioase. Romanul se petrece în secolul douăzeci și unu când, sub autoritatea Națiunilor Unite, omenirea a colonizat toate planetele și sateliții locuibili din sistemul solar. Pentru majoritatea coloniștilor, viața este descurajantă
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
apeirionismul lui Thomas Davidson se aseamănă cu idealismul personal al lui Howison. J. M. E. McTaggart de la Universitatea Cambridge, susține că mințile singure există și doar comunică una cu alta prin ubire. Spațiul, timpul și obiectele materiale sunt ireale. În "Irealitatea timpului" afirmă că timpul este o iluzie pentru că este imposibil să faci o relatare coerentă a unor secvențe de evenimente. "Natura existenței" (1927) conține argumentele sale în favoarea ideii că nu este posibil ca spațiul, timpul și materia să fie reale
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
Paz, poetul nu are biografie. Biografia lui este opera. Secretul lui, de altfel, e scris chiar în numele pe care-l poartă: Pessoa înseamnă „persoană” în portugheză și vine de la "persona", masca poeților romani. Povestea sa s-ar putea reduce la irealitatea vieții lui cotidiene și realitatea ficțiunilor lui. Aceste ficțiuni sunt poeții Alberto Caeiro, Álvaro de Campos, Ricardo Reis și, mai ales, însuși. Pessoa rămîne de mic orfan de tată. Mama lui se recăsătorește; în 1896 se mută, cu copiii ei
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
și fără a fi abordat cu o mare determinare în a crea o asemănare a fizionomiei plastice cu modelul real. Dimpotrivă, boarea lirică specifică lucrărilor lui Pierre-Paul Prud'hon și grația inefabilă învăluie în mod evident atmosfera plină de o irealitate vaporoasă chipul portretizat. Toate aceste calități stilistice și de compoziție au fost prezente cu siguranță și în "Venera" și în celelalte pânze pe care Henția le-a expus la Expoziția din Sibiu din anul 1881 și a căror soartă ulterioară
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
dimensiunea explorării temei în fiecare dintre contexte, sunt: Ion Creangă, "Povestea poveștilor" (1878), Mateiu Caragiale, "Remember" (1921) și "Craii de Curtea-Veche" (1929), Ionel Teodoreanu, "La Medeleni" (1925-1927), Panait Istrati (Stavru, din "Povestirile lui Adrian Zografi", 1923), Max Blecher, "Întâmplări în irealitatea imediată" (1936), Eugen Barbu, "Princepele" (1969), Mircea Cărtărescu, "Travesti" (1994), Cecilia Ștefănescu, "Legături bolnăvicioase" (2002), Adrian Șchiop, "pe bune/pe invers" (2004) și "Zero grade Kelvin" (2009), Ion Negoițescu, "Straja dragonilor" (1994). O prezență în scena culturii românești, care nu
Drepturi LGBT în România () [Corola-website/Science/303420_a_304749]
-
versurile fiind uneori suprarealiste, dar mai adesea destul de convenționale ca tehnică. Geo Bogza l-a ajutat de altfel să-și tipărească și cele trei romane și cu el avea să poarte o corespondență asiduă. Romanul său de debut, "Întâmplări din irealitatea imediată" este o evadare din viața de zi cu zi a tânărului cu o sensibilitate excesivă, „țintuit la pat” de o boală cumplită. "Inimi cicatrizate", roman în care descoperim începutul bolii sale (morbul lui Pott la coloana vertebrală), care-l
Max Blecher () [Corola-website/Science/297574_a_298903]
-
pictură. Încă din tinerețe, Magritte își pune imaginația sa neobișnuită în slujba picturii, care îi permite să-și transforme visele și viziunile în tablouri. Pictura lui Magritte, reflectare a gândirii sale misterioase, se bazează pe întâlnirea minunată și neașteptată dintre irealitate și cotidian. În felul acesta el seamănă cu De Chirico și cu artiștii dadaiști, cu care împărtășește același caracter remarcabil și ironia. Între anii 1920-1967 pictează aproximativ o mie de tablouri, care vor constitui o sursă de inspirație pentru generațiile
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
ansamblul are un caracter scenografic: Ana Ilfoveanu a știut să-și adapteze foarte bine stilul ideii de spectacol, de viziune sculpturala în reprezentarea măștilor. Elementele cu care ea operează sunt cele știute: desenul puternic, expresia hieratica a personajelor, o anume irealitate a prezentei lor fizice este acum transferată elementului concret, perceptibil, acestor personaje-măști. Ele sunt obiecte reale, palpabile și acest lucru aduce și în zona cromaticii o anume agresivitate, un impact vizual ce ține în mod direct de lumea spectacolului. În
Ana Ruxandra Ilfoveanu () [Corola-website/Science/317283_a_318612]