1,182 matches
-
frecvent, în realitate. 84 Crozier și Friedberg, op. cît., p. 197. ("Căci, este evident, soluțiile la această dilemă fundamentală a acțiunii colective care, în final, constituie o problemă de relatie sau, mai bine zis, de organizare a raporturilor umane sunt ireductibile la o simplă logică tehnico-economica. Condiționate, bineînțeles, de fascicolul de constrângeri de tot felul caracteristice unei situații date, aceste soluții nu se deduc mecanic. Ele sunt, de asemenea, expresia capacităților relaționale, cu alte cuvinte, culturale, ale indivizilor, capacități de care
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
structurată tocmai pe ideea de formă. În sociologie, desigur, acest tip de abordare are cea mai bună reprezentativitate prin teoriile structuraliste. Teoriile morfologice (numite și științe morfogenetice sau ale complexității, care presupun că lumea înconjurătoare are o natură extrem de complexă, ireductibilă la elemente simple, "atomice") pe care mă sprijin în acest demers sunt cele ale fractalilor (Benoît Mandelbrot), catastrofelor (René Thom), haosului și atractorilor stranii (David Ruelle, Floris Takens) și structurilor disipative (Ilya Prigogine). Aceste teorii de dată relativ recentă conturează
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de input din mediul extern pentru a se forma și stabiliza. Teoriile morfogenetice prezentate scot în evidență mai multe principii fundamentale comune: a) principiul independenței formei în raport cu materia; b) principiul holist potrivit căruia formele sunt nu numai autonome, ci și ireductibile la suma părților lor componente; sau, altfel spus, autonomia formelor și comportamentul acestora nu sunt influențabile de comportamentul sub-ansamblelor din care acestea se compun; c) principiul vitalist (în special la Thom și Prigogine), potrivit căruia organismele vii sunt în mod
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
suma părților lor componente; sau, altfel spus, autonomia formelor și comportamentul acestora nu sunt influențabile de comportamentul sub-ansamblelor din care acestea se compun; c) principiul vitalist (în special la Thom și Prigogine), potrivit căruia organismele vii sunt în mod fundamental ireductibile la procesele fizice și chimice dezvoltate în organismele respective (de unde deducem, printre altele, că "vitalismul" se află într-un raport de contradicție cu "mecanicismul"); d) implicit, spiritualismul, prin care se face o distincție de natură (nu de grad) între spirit
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
societăți devine posibilă exprimarea și reprezentarea vizuală a realității ultime a divinității -, factura sacră a simbolului asigurându-i acestuia și o serie de conotații ontologice, legate de existența însăși a omului. De altfel, caracterul sacru reprezintă o trăsătură unică și ireductibilă a simbolurilor, după cum o demonstrează și Mircea Eliade 122, diversitatea posibilităților de reprezentare vizuală a sacrului fiind condiționată de formele specifice de manifestare ale acestuia în cadrul fiecărei culturi în parte. Iată, de plidă, cât de bogat este simbolismul reprezentărilor sacre
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
treime internă (dezvoltate în unghiul sfenocavernos și determinând: hemianopsie nazală ipsilaterală sau chiar pierderea totală a vederii la ochiul respectiv, modificări ale fundului de ochi - atrofie optică de tip primitiv ipsilaterală, scăderea acuității vizuale, uneori Sindrom FOSTER-KENNEDY (Fig. 4), (exoftalmia ireductibilă unilaterală cu coborârea ochiului sub axul orizontal), tulburări de motilitate oculară - de la paralizii de oculomotor comun până la paralizia completă a musculaturii extrinseci a ochiului, deficit de sensibilitate pe ramura I (oftalmică) a nervului trigemen ipsilateral, tulburări psihice și neurologice în
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
1.b.3.3.1.1. Hiperostoză foarte accentuată a zonei învecinate, mai ales la nivelul plafonului și al peretelui extern al orbitei. 1.b.3.3.1.2. Semne clinice: 1.b.3.3.1.2.1. Exoftalmia unilaterală - ireductibilă, lent progresivă, nepulsatilă, cu ochiul coborât față de axul orizontal (Fig. 5). 1.b.3.3.1.2.2. - Ex.F.O.: congestie venoasă dată de compresiune pe sinusul cavernos și tardiv, și staza papilară. 1.b.3.3.1.2. 3
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
fel de "adversar obiectiv", un dușman natural ale cărui date psihologice sau etice nu contează. Ai putea fi cel mai corect om din lume și totuși te vor urî, nu pentru ceea ce ești, ci pentru ceea ce reprezinți. Această ură inițială, ireductibilă, va fi apoi raționalizată sub forma reproșurilor aduse imaginii tale și scrisului tău, va lua uneori forme violent pamfletare, dar altădată unele sobre și "obiective", mult mai eficiente. Afirmațiile tale vor fi răstălmăcite, deformate, folosite ca mijloace de incitare împotriva
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în această privință: în primul rând, ideea kantiană că reflecția asupra limitelor a ceea ce putem cunoaște este o parte fundamentală a teoretizării și, în al doilea rând, o idee hegeliană și marxistă conform căreia cunoașterea este întotdeauna și în mod ireductibil condiționată de contextul material și istoric; în cuvintele lui Mark Rupert (2003: 186), este întotdeauna "cunoaștere situațională". Deoarece teoria critică ia societatea în sine ca obiect de analiză și deoarece teoriile și actele de teoretizare nu sunt niciodată independente de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
înlocuit cu "marele reportaj" făcut în grabă și alert al televiziunilor. Noua noastră neatenție optică datorează nu puțin revoluției din telecomunicații și transporturi. Odată cu suprimarea distanțelor, se pierd atât sentimentul de întindere teritorială cât și sensul trăit al realului, al ireductibilei exteriorități. Totul devine accesibil, repede și fără efort. Pictura este lentă, informația, rapidă. Era vizuală, pe pânză, scurtează timpul cu ajutorul rășinilor vinilice și acrilice de sinteză, care nu sunt altceva decât apă, culori simple și expeditive. Așa vrea videosfera fluidă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
apropie mai curând de perspectiva proprie încercărilor de construcție holistă a spațiului social. Realitatea este, într-adevăr, un proiect social, dar acest proiect este unul holist. Argumentul lui Searle este următorul: Există un motiv temeinic pentru care intenționalitatea colectivă e ireductibilă la intenționalitatea individuală. Nicio mulțime de "conștiințe eu" nu conduc la "conștiința noi", nici măcar cu suplimentul de convingeri. Elementul esențial al intenționalității colective este ideea de a face (în sensul de a dori, a crede etc.) ceva împreună, pe când intenționalitatea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
judecată de valoare este prezentată ca și când ar fi o descriere adevărată, atunci este ridicată o pretenție falsă. În acest caz, punctul (c) devine o parte a punctului (d). Înțelesurile sau sensurile prezentate la punctele (d) și (e) sunt fundamentale și ireductibile una la alta. Punctul (d) înseamnă ideologia ca falsitate (...) Punctul (e) înseamnă ideologia ca un set de roluri socio-culturale" (Idem). 24 Cf. David E. Apter (ed.), Ideology and Discontent, Free Press, New York, 1964, pp. 18, 20, 35, 50, 121, 123
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
te referi la afirmații "orientate către viitor" presupune anumite consecințe nedezirabile: această utilizare sugerează că afirmațiile care sunt "orientate către trecut" (precum cele conservatoare sau tradiționaliste) nu sunt ideologice prin definiție. Punctele (d), (e), (f) și (g) sunt fundamentale și ireductibile unele la altele, dar asta nu înseamnă că ele sunt acceptabile în mod egal ca reprezentând caracteristici ale ideologiei, înțeleasă ca fenomen cultural. Faptul că ideologia este "inconștientă" este fără dubiu adevărat, dar acesta trimite la o caracteristică psihologic-individuală, și
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sîngeroase) cu dictatura napoleoniană. Rezultatul a fost că Bonaparte, înfrînt în final pe toate fronturile de luptă, a lăsat Franța mai săracă decît o găsise și mai detestată decît fusese. Paradoxul este că francezii sînt în același timp și republicani ireductibili, și servanți credincioși ai cultului lui Napoleon. Din păcate, orgoliul galez se înalță pe o uriașă hecatombă. Istoriografia victoriană este bogată nu numai în monografii și sinteze vaste, dar și în memorii și alte izvoare primare; printre acestea din urmă
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și dacă acestea ar fi reușit, întreaga Europă nazificată ar fi ajuns în orbita celui de-al Treilea Reich, Statele Unite nu ar fi intrat în luptă, ursul rusesc ar fi fost cu siguranță învins de proaspătul ei aliat devenit inamic ireductibil dacă ar fi ieșit din bîrlog, ceea ce foarte probabil nici nu ar fi încercat să facă. Ergo, nu ar fi existat ocupație sovietică și guverne comuniste în Polonia, România, Bulgaria și Albania, nici în Ungaria, Cehoslovacia și Germania de Est
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Gazette pe care îl edita în anul 1926, a lăudat situația politico-economică din Italia lui Mussolini, considerîndu-l pe Il Duce drept A Roman genius... the greatest law-giver among men. Aceasta după ce, cu cîțiva ani mai înainte, se dovedise un critic ireductibil al noii Republici turce a lui Kemal Atatürk. Își exprimase într-un discurs ținut în Camera Comunelor în 1947, în stilul său inimitabil, părerile despre democrație: It has been said that democracy is the worst form of government, except for
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
trei județe (Dolj, Gorj și Mehedinți) ca urmare a „comunicării“ geografice dintre bălțile respective este forțată. Ambele soluții au aspecte neclare, care trebuie limpezite și aprofundate. Probabil că nu e obligatoriu ca toate toponimele, într-adevăr foarte apropiate fonetic, dar ireductibile la o formă originară, să provină din aceeași bază. Blahnița și Blașnița sunt explicate plauzibil de Drăganu și Iordan, iar Blatnița este dedusă corect de Bolocan. N-ar fi primul caz de confuzie paronimică între numele de locuri. Botiza Este
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
o parte a piesei serioasă, iar cealaltă bufă. Însă această varietate place mult. Însăși natura ne dă asemenea exemple, și din astfel de contraste își trage ea frumusețea." Lessing obiectează că dacă natura oferă efectiv spectacolul diversității, arta îi este ireductibilă. El nu admite amestecul de tonuri decât dacă cele două elemente se potrivesc fără să se opună, când ceva serios produce râsul, iar bucuria creează înduioșarea. Astfel visează el să creeze cu Minna von Barnhelm ceea ce numește "comedia autentică". "Farsa
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
conjugă, quod erat demonstrandum"3. În planul mai larg al teoriei cunoașterii ori al metafizicii, absurdul este echivalent cu antiraționalul. În general, reprezentanții iraționalismului Schopenhauer, Kierkegaard, Nietzsche, existențialiștii Heidegger și Jaspers accentuează existența indemonstrabilului, descoperă în intimitatea lucrurilor o entitate ireductibilă la explicarea rațională, proiectează o viziune pesimistă derivată din neîncrederea în existența ordinii schematice a universului, ajungând să conteste însăși ideea universului rațional. În esență, așa cum rezultă din cele mai sistematice teoretizări consacrate absurdului, realizate din perspectiva filosofiei existențialiste la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
forță), spiritele, componentă a registrului inferior al credințelor precreștine, dăinuie și în prezent "datorită perceperii unor fenomene prin intermediul superstițiilor cu care creaturile fantastice de pretutindeni au făcut casă bună."54 Acest palier al credințelor populare, al reprezentărilor, obiceiurilor și eresurilor, ireductibil și de neînlăturat, este vizibil și în prezent, iar ignorarea ori minimizarea sa denaturează iremediabil orice încercare de evaluare a culturii europene (și nu numai). Mitologia creștină nu este altceva decât filonul păgân european asimilat de către creștinism pentru a fi
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
rămânându-i tributare și după ce au devenit preocupări autonome ale spiritului.124 Autorul preia și de la Lucian Blaga o formulare poetică, conform căreia miturile sunt "plăsmuirile spirituale prin care ființa umană încearcă să-și reveleze sieși misterul existenței".125 Complexitatea ireductibilă a miturilor și unitatea lor contradictorie sunt puse de către Kernbach pe seama principiului de difuziune al acestora, al "oglinzii sparte", aceeași imagine reflectându-se în fiecare ciob, diferențele fiind determinate doar de poziția spațial-geometrică față de ciob al obiectului reflectat și de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
întâmplă ca un singur principiu de explicare să reușească de două ori sub același unghi și în aceeași proporție. La limită, se pune întrebarea dacă pentru fiecare mit n-ar trebui unul diferit, ca și cum fiecare mit, structură de o singularitate ireductibilă, ar fi consubstanțial principiului său de explicare, în așa fel încât unul să nu poată fi despărțit de celălalt fără o scădere sensibilă a densității și a posibilității de înțelegere."149 Prin urmare, analiza unui mit pornind de la un sistem
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
unei reverii monopoliste, cum sunt consecințele teribile ale unui mit totalizator (fie acesta chiar mitul progresist și pozitivist însuși) constă tocmai în constituirea și predarea unei "științe a mitului", a unei "mitodologii".192 Orice mit este un "condensat" de diferențe ireductibile prin orice alt sistem de logos, căci el este discursul ultim unde se constituie tensiunea antagonistă, fundamentală pentru orice discurs (ca dezvoltare a sensului).193 Dar Durand distinge totuși trei niveluri mitice simultane: pedagogia pozitivistă, prometeică, care "multiplică filierele unui
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
timp, receptor, prin ascultare sau lectură, și întotdeauna și puțin recreator, în măsura în care transmisia, orală sau scrisă, conferă povestirii un aspect imaginativ personal.202 Puterea de generare mitică e proprie gândirii umane, o "putere originară de reprezentare a unei totalități semnificative, ireductibile la componentele sale elementare", iar mitul un "mod narativ propriu de a dezvălui un conținut de gândire", care nu transferă un fapt ori o idee în povestire imaginară, ci manifestă o inteligibilitate, exprimă un sens pe cale narativă; gândirea mitică nu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
gândire", care nu transferă un fapt ori o idee în povestire imaginară, ci manifestă o inteligibilitate, exprimă un sens pe cale narativă; gândirea mitică nu este, așa cum s-a tot spus, proprie stadiului infantil al gândirii umane, ci o cale alternativă ireductibilă, care operează în sens invers gândirii analitice (care la rândul ei își exprimă lumea prin elemente disparate, pe care le recompune apoi în ansambluri semnificative cu ajutorul construcției logice).203 Mitul deține o "matrice generatoare de sens", un "cod genetic intern
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]