1,542 matches
-
monetare. În aceste condiții, să presupunem că o anumită societate comercială înregistrează un nivel al profitului egal cu 100 u.m. Calculând rata de rentabilitate financiară, ca raport între profitul net și capitalurile proprii, va rezulta o rată de (-10%), complet irelevantă în condițiile în care întreprinderea pare nerentabilă, deși înregistrează un profit la un „efort negativ”. În plus, dacă această întreprindere ar fi înregistrat o pierdere egală în modul (-100 u.m.), rata de rentabilitate financiară ar fi fost egală cu 10
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
de cele mai multe ori indicatorii financiari nu intră în această categorie. De exemplu, producția medie la hectar pentru o fermă agricolă nu ar trebui să depindă substanțial de regimul politic; cu toate acestea, profitul net al aceleiași ferme înainte de 1989 este irelevant - indicatorul practic nu exista în sistemul comunist. Un principiu fundamental care nu trebuie uitat de analiști este menținerea aceleiași metodologii de calcul al indicatorilor, în cazul în care se dorește compararea acestora din punct de vedere istoric sau cu alte
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
public provin din constatarea empirică a unor disfuncționalități și identificarea la fel de empirică a unor soluții. Iată care sunt, în opinia lui Lane (1995, pp. 3-5), cele mai relevante idei care se încadrează în NMP: - distincția dintre politică și administrație este irelevantă și îndoielnică (Appleby); - implementarea politicilor de sus în jos nu este funcțională, de aceea nu putem vorbi despre o îndeplinire automată a obiectivelor în sectorul public (Wildavsky, Pressman și Wildavsky); - administrația publică este mai bine coordonată de grupuri autointeresate (Argyris
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
reflecție asupra educației, ca proces, trebuie să fie coerent (în strictă relație de interdependență) cu trăsăturile paradigmei culturale respective. Considerăm că un demers de sine stătător asupra educației (independent în raport cu contextul cultural mai larg căruia aceasta i se înscrie) este irelevant, aleatoriu, nociv și fără eficiență reală. Paradigma culturală din perspectiva căreia este construită viziunea asupra educației, în cartea de față, este aceea a cosmodernității (transdisciplinarității). Cele ce urmează reprezintă doar o schiță, liniile de forță care ar trebui să configureze
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
care ascunde anumite lucruri despre ceva, un obiect care este foarte misterios. (Ciocan Andra) Că toți o avem, într-un fel sau altul, mască pe care o purtăm până ajungem să trecem dincolo. (Horelița Florentina) Masca era un obiect / element irelevant pentru mine. (Neguț Andrei) Că nu trebuie să fie ceva vizibil și material, ci mai mult exprimată prin comportamentul fiecăruia. (Bîcleșanu Cristina) Fiecare poartă o mască pentru propriul nostru interes. (Zăvoianu Iarina Aliteea) Uneori e necesară. Depinde de scopul în
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
termenului care ne este astăzi cheia spre universul călinescian o accepție sensibil diferită de aceea care-l situează în opoziția esențial-neesențial. Detaliul figurează frecvent, cînd vine vorba despre realitatea textual-literar-literală, drept semnalizator...axiologic. A devenit un automatism calificarea "detaliu nesemnificativ", "irelevant": lipsit, se înțelege, de importanță și implicit de valoare. Între nuanțele aduse, se reține faimoasa aserțiune a lui Roland Barthes, care situează detaliul "insignifiant" , cu o structură "aparent sustrasă sistemului semiotic", într-o strategie realistă, menită să confere imaginarul relief
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
creat în subtext, un personaj-fantasmă care se conturează fără voia autorului. Imaginile astfel narate aparțin deopotrivă eului care se povestește, dar și eului care se ascunde, seducător și plin de patimă, în scriitura-refugiu că într-o lume aproximativa, suficientă sieși, irelevanta pentru "orizontul de așteptare" al textului. Este și acesta un mod de a concretiza raporturile sale cu emoția inofensiva, în favoarea inteligenței emoționale de care dispune, cognitiv și comportamental, asemeni unui lider carismatic în permanență căutare a afectivității și raționalului. În
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
serviciile medicale sunt în mod special nepotrivite pentru alocarea specifică pieței libere. Dacă abilitatea de a plăti este uneori relevantă ca și criteriu de distribuție al bunurilor și serviciilor, de ce ar trebui să acceptăm că ea ar trebui să fie irelevantă în cazul particular al serviciilor medicale?"9. În replică la acest argument, anticipează Singer, un egalitarian ar putea susține că argumentul lui Williams este, într-adevăr, aplicabil la fel de bine tuturor bunurilor și serviciilor sociale și să considere, drept consecință, că
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
nevoile unei persoane nu sunt influențate de circumstanțele în care trăiesc celelalte persoane, ci de propria ei situație. În contrast cu dezavantajul, nevoile fundamentale ale unei persoane nu sunt determinate printr-o comparație interpersonală. Comparațiile interpersonale sunt, altfel spus, din perspectiva suficientismului, irelevante pentru evaluarea dreptății sociale. Suficientismul nu este preocupat dacă anumite persoane o duc mai rău decât altele, ci de ajutorarea celor care trăiesc sub standardele suficienței sau decenței. O dată ce aceștia din urmă au destul, nu există nicio nedreptate în existența
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
serviciilor medicale: 1. Cât de mult trebuie să cheltuim pentru aceste servicii? și 2. Pentru ce fel de servicii medicale ar trebui să cheltuim? Această credință este, însă, argumentează Dworkin, greșită. Atunci când este confruntat cu aceste întrebări, idealul insulării devine irelevant, nefolositor și chiar periculos. Ca răspuns la prima întrebare, acest ideal cere societății să cheltuiască pentru serviciile de sănătate atât cât este necesar pentru a atinge nivelul la care niciun câștig în starea de sănătate sau în speranța de viață
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
avantaje ale concurenței. Rezistența în timp a avantajului competitiv rezultat poate fi deteriorată prin schimbări structurale produse în industria sportului, iar ceea ce era atu într-o anumită perioadă caracterizată prin anumite legități să devină depășit, fiind transformat într-un factor irelevant sau chiar într-o slăbiciune. Din perspectiva resurselor folosite pentru a crea un 59 avantaj competitiv sustenabil, potențial în acest sens îl au doar cele care îndeplinesc următoarele criterii: sunt valoaroase atunci când permit firmei să formuleze și să implementeze strategii
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
soluționat în favoarea reclamantului, deși firma de asigurări a susținut că aceasta nu ar fi trebuit să primească întreaga sumă prevăzută ca posibilă despăgubire, deoarece pacienta nu a folosit cadrul când a trebuit să se deplaseze. Instanța a considerat acest amănunt irelevant, față de lipsa de supraveghere - considerată neglijență - din partea medicilor. Tot de un caz de malpraxis medical bazat pe neglijență se consideră 1 că ar trebui să se teamă și un medic anestezist atunci când, de exemplu, alege să poziționeze pe funcționare silențioasă
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
jocului de limbaj; nici cel puțin ca un ceva; căci cutia ar putea să fie și goală. [Ă] Asta înseamnă: Dacă construim gramatica expresiei senzației după modelul «obiectului și desemnării», atunci obiectul nu mai este luat în considerație deoarece este irelevant.“38 Prin această splendidă alegorie, ideea limbajului privat este prezentată și, în același timp, respinsă, ca ceva ce nu poate fi gândit. Expresiile unui limbaj nu pot numi sau descrie obiecte care sunt „private“. Un „limbaj privat“ nu este, de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și deja a demonstrat că se poate. Ca putere dominantă dar insuficientă, America trebuie să accepte mărirea componenței Grupului celor 8, prin includerea noilor puteri ale secolului al XX-lea: China, India, Brazilia, poate și altele, altfel grupul va deveni irelevant pentru că nu va reflecta noul echilibru geopolitic. Noul grup ar trebui apoi să remodeleze instituțiile internaționale create după al II-lea război mondial: Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Consiliul de Securitate al O.N.U. Noii intrați ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
protagoniști. James crede, de aceea, ultimativ că, dacă arta e mimesis, atunci ea nu poate fi decît reflecția acestei "coruperi" ontologice a realității. Romanul "taie" o bucată din spațiul înconjurător, adică direct din "ficțiune". "Adevărul" său absolut ajunge, ca atare, irelevant, întrucît "problema" romanului nu e "realitatea", ci tocmai absența ei. Henry James a fost acuzat frecvent că nu-și "explică" textele (criptice), lăsîndu-și cititorii în confuzie. În articolele sale teoretice (pe lîngă amintita The Art of Fiction, se pot menționa
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
între două personalități, între doi poli tipologici pe care nu și-i poate asuma integral nici în teorie. Identitatea ei se disipează în acest perpetuu "balans" psihologic (moartea timpurie a protagonistei nu constituie un accident, ci o necesitate epică!), ajungînd irelevantă (nu întîmplător, unii critici îl consideră eronat pe Heathcliff adevăratul protagonist, pierzîndu-se hermeneutic în "capriciile" comportamentale ale lui Cathy). Jocul "numelor" de la începutul romanului sugerează de aceea o întreagă construcție psihologică, derulată ulterior după legile unei tragedii clasice (unde eroul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
unghiul ideologic deschis de Hegel și continuat de Alexandre Kojéve, Allan Bloom sau Francis Fukuyama, la insul progresului (post)industrial, ins intrat în apatia confortului economic al propriului prezent. Un "prezent" care nu mai vrea să se raporteze la "trecutul" irelevant. Avem aici o perspectivă filozofică din ce în ce mai lizibilă în interiorul realității imediate. Totuși, apar, în fiecare deceniu măcar, prozatori care înoată, așa-zicînd, contra curentului. Experimentul roma nului istoric (cu rădăcini romantice și realiste solide) nu și-a atins deocamdată, după ei, limitele
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în timp, explorînd intervale din tinerețea protagonistului, din anii '40-'50, după respinge rea medicală de la serviciul militar (pe care personajul, simpatizant de altfel al germanilor, nu atît prin descen dența, cît prin natura sa rebelă, îl consideră absurd și irelevant în raport cu ideea "dragostei de țară" pentru el, o noțiune goală și stupidă!). Alienarea și inadaptabilitatea ajung acum pretexte pentru o investigație mai amănunțită a Los Angeles-ului sordid și morbid, un oraș puțin cunoscut elitelor financiare ale locului sau micilor burghezi
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
generală de sfârșit de secol XX era una a radicalismului, adică a rupturii absolute cu trecutul, Nietzsche însuși declarându-și suspiciunea față de "nevoile de acum de legitimiare a umanului"59. Prin urmare, "ceea ce moare este o reprezentare a trecutului devenită irelevantă pentru a trăi nevoile prezentului, e o măsură a trecutului devenită piedică în raportul cu prezentul. În fapt, Nietzsche conștientizează un defazaj intelectual inerent cunoașterii umane: trăim in prezent, simțim prezentul, dar ne folosim pentru a vorbi despre acesta de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu are acel snobism prețios al falșilor creatori, dar textele sale sunt un permanent răsfăț eufonic, te tăvălesc în mătasea și catifeaua vorbei, conferindu-i altitudini halucinante. Într-un asemenea context, precum cel oferit de orașul Shenzhen, deznodămîntul poveștilor devine irelevant, căci orice suferință, iubire sau revoltă individuală se topește în proliferarea generalizată. Excesul e definitoriu, și pentru lumea din fundal, și pentru scriitură. Rămîn doar, ici și colo, perlele baroce ale cuvîntului. Shenzhen, un megapol de citate, cu parcurile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
editura Flammarion, la care a ajuns în cele din urmă textul buclucaș, și care a decis publicarea lui. Cît a fost cenzură ideologică, cît a fost opinie personală perfect îndreptățită a unui director de editură, e greu de spus. Și irelevant pînă la urmă. Rămîne urma de foc a traiectoriei aparte a unei cărți. Dragostea, poveste veche... Si în 2013, maratonul tomnaticelor premii literare pariziene a debutat pe 10 octombrie, cu Marele Premiu pentru Roman al Academiei franceze. Unele voci malițioase
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trupului și a spiritului, încrederea într-un viitor diferit. În fapt, Leonora Miano nu-și propune să dea o lecție de istorie, iar sintagma care definește acum acea neagră și dramatică aventură dezumanizantă nici nu apare în text, pentru că e irelevantă pentru protagoniști. Autoarea încearcă să surprindă clipa basculării unei lumi, privirea ei iscoditoare se strecoară în acest interstițiu în care universul familiar e cu brutalitate înlocuit de unul nou, despre care nimeni nu știe încă nimic. Narațiunea se focalizează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mult să scrie, renunțînd de bună voie la acest "act sinucigaș", cum definea ea scrisul, act pe care l-a purtat pe culmile ambiguității literare, tulbu rîndu-și și rătăcindu-și cititorii cu malițioasă virtuozitate. Moartea e o vocabulă inconsistentă și irelevantă pentru o ființă ce pare definiția însăși a exilului, care și-a petrecut viața apărînd și dispărînd, lăsînd mereu, drept urme de neșters, texte scurte și aspre, ca niște pietricele albe, dar nu precum cele din poveștile copilăriei noastre, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Baudrillard renunță la o parte dintre temele abordate în analizele timpurii, dar mai ales la o serie dintre filtrele de lectură și interpretare pe care și le fixase inițial și prin intermediul cărora își structura cercetările. Acestea sunt considerate acum ca irelevante pentru a putea produce o analiză coerentă societății actuale, astfel încât de acum înainte Baudrillard va utiliza și schimba o serie de strategii de cercetare și discursive care să se poată plia noului cadru al postmodernismului. Mai mult decât atât, unii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
britanic"570, dar completează mai apoi că nu întotdeauna argumentele organizate în jurul procedeelor retorice au și forța ideatică dorită, unele dintre ele rămânând doar la un stadiu decorativ. Deși unele dintre ideile sale au primit critici dure, fiind catalogate drept irelevante, Rojek și Turner ridică problema academiei și a "osificării" unor tradiții de gândire, din moment ce fiind o figură controversată și neînscrisă în direcția oficială a cercetării academice, opera sa a cunoscut un succes important și, în acest sens, provocator. Mike Gane
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]