1,431 matches
-
a întâmplat, credeam că ai adormit. Trebuie să știu dacă Noga a mâncat de dimineață, murmur eu emoționată, iau telefonul cu un gest brutal, dar la mama nu răspunde nimeni, iar la școală nu îndrăznesc să sun, și Udi spune iritat, de fiecare dată când te simți bine, cauți până în fundul pământului după un nou motiv de îngrijorare, iar eu mă înfurii, acesta chiar nu este un motiv de îngrijorare scornit din fundul pământului, ba e chiar de deasupra lui, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
misterios, acum că sunt aproape de ele, le pot observa frumusețea, ieri fusese și el la fel de aproape, aproape de mirosul ei, un miros foarte ciudat, nu plăcut, de interior, la fel ca mirosul fetiței. Ce are pulsul meu, ce spune, întreb eu iritată, dar ea mă ignoră, îmi apasă degetele și ascultă, ai dormit bine în timpul nopții? întreabă ea deodată, iar eu sunt surprinsă, de multă vreme nu mi se mai pusese o întrebare atât de prietenească, am dormit bine, doar că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
văd mișcarea acelui picior în alergare, ce pare lipsit de coordonare, nu îi va ajunge niciodată, dar ce importanță are asta, important este că aleargă cu toții, că sunt liniștiți, numai el, fotograful, el nu aleargă, își mai aprinde o țigară iritat, înțelegi, mă presează el, iar eu întreb, ce anume ar trebui să înțeleg? Viața noastră nu cunoaște restricții, spune el, aceasta este singura modalitate prin care putem trăi împreună, nu mă întreabă niciodată unde am fost, eu nu o chestionez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fire de iarbă. Am deschis ușa și l-am văzut cu ochii mei. Când s-a întâmplat? — Alaltăieri seara. — Hmmm. Ușa nu era încuiată? — Nu. De ce n-o fi încuiat ușa? am întrebat eu. — De unde naiba să știu? răspunse ea, iritată. — Nu crezi că a fost un șoc pentru ea? întrebă cea mare. Îngrozitor! Îți dai seama ce e în sufletul ei? Nu știu ce să zic... poate ar fi bine să stai de vorbă cu prietenul tău și după aceea să decizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un zâmbet răutăcios. — Ai dreptate, am spus. Dar nu fac deloc pe nebunul. Eu chiar mă consider un tip obișnuit. Găsești tu ceva la mine care să infirme afirmația pe care am făcut-o? — Bineînțeles că da, spuse Naoko puțin iritată. Chiar nu înțelegi? De ce crezi că m-am culcat cu tine? Doar pentru că eram atât de beată încât m-aș fi putut culca cu oricine? — Normal că nu cred așa ceva, m-am apărat eu. Naoko a tăcut o vreme, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
face cu toți ciudații care vor să afle unde stai sau unde lucrezi. Te va ajuta să-i ții la distanță pe demenți. —Davey! reușesc eu să îngaim. Nu fi supărată pe mine, mă imploră el, pe un ton destul de iritat. N-ai decât să n-o faci, dacă nu vrei. Am crezut că ți-ar fi de folos, atâta tot. Se uită la mine cu nevinovăție. Când face astfel de mutre, arată ca un băiețel, cu ochii lui mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Wagner venise la Milano pentru lansare și, cu acea ocazie, Începuseră legăturile lui cu Belbo. FILENAME: DOKTOR WAGNER ---------------------------------------------Diabolicul doktor Wagner Episodul 26. Cine, În dimineața aceea cenușie din La dezbatere Îi adusesem o obiecție. Satanicul moșneag a fost, bineînțeles, iritat, dar n-a lăsat să se vadă. Ba chiar a răspuns de parcă ar fi vrut să mă seducă. Părea că-i Charlus cu Jupien, albină și floare. Un geniu nu suportă să nu fie iubit și trebuie să-i seducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
l-ar fi Întrebat unde credea el că avea să doarmă. „Am luat eu inițiativa, așa că n-ai ce să mai zici”, spunea el. „Afgan șiret!” zicea ea. „Atunci eu am să dorm În cămăruța mea”. „Bine, bine”, zicea Belbo iritat, „dar ei doi au venit aici să lucreze, hai pe terasă”. Așa că am lucrat pe o terasă mare, pe care era atârnată o boltă de viță, având În față răcoritoare proaspete și multă cafea. Alcoolul interzis până seara. De pe terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aude glasul Sabinei. Pentru găini asta e o zonă umedă, parșivă, întrucât pe fereastra aia ies eu să le stropesc în ochi cu seringa pregătită din timp. Cocoșul Romică se agită și se înfoaie, nevestele lui cotcodăcesc, cârâie. Aud vocea iritată a Sabinei: non capisco affato che cosa stai dicendo! Apoi scoate capul cu permanent lung pe fereastră: Leo, ia naibii proastele astea de-aici, că nu-nțeleg nimic! Două zile mă țin tare, apoi o iau la întrebări. De unde știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ierți..., ce mi-a venit în minte, dar masonii, rozi-crucienii, iluminații, ăștia nu erau și ei, parcă, tot un soi de cavaleri templieri reciclați? Să contenim cu prostelile și cu glosările astea sterile, cu mofturile și cu afirmațiile rizibile! mârâie iritat Bursucul, întorcându-se cu iarăși cu fața, către auditoriu. Din prima și ca să nu existe pentru careva, nici un strop de confuzie, aflați că noi suntem băieții buni. Despre prea umila mea persoană, iată că v-am spus. Blondul de lângă mine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ignoranță, de acord, dar confuzie! O fi un început. ― Important e că a identificat un semnal de naufragiu, motiv suficient pentru întreruperea hipersomnului, zise Kane. ― Și ce-i cu asta? se băgă Brett, cu o sublimă nevinovăție. Kane replică, oarecum iritat. ― Hai, măi băiete! Asta-i manualul. Avem datoria, conform directivelor Companiei, secțiune B 2, să acordăm asistență și ajutor în astfel de împrejurări. Fie că-i apel uman ori ba. Parker bătu din picior, contrariat. ― Cristoase! Nu-mi place s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în timpul construirii prin suduri și șuruburi.) Și nici de ce ar fi deschise. Poate că echipajul a vrut să se salveze pe acolo. ― De ce să fi avut nevoie de trei sasuri deschise pentru a se salva? Dallas se întoarse spre ea, iritat. ― Pe dracu'! Cum să știu? (Își reveni imediat.) Îmi pare rău, n-avea rost. ― Nu, n-avea. (De astă dată, Lambert se strâmbă.) Întrebarea mea a fost prostească. ― E vremea să căutăm singuri răspunsurile. (Cu ochii aplecați pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în condițiile în care lipsesc și căile de comunicare publică, iar „angajatorul” nu-ți solicită așa ceva. Rezultatul este astfel unul previzibil : o totală neînțelegere reciprocă. „Ce-a căutat barometrul în cultură ?”, se vor întreba, intrigați, dacă nu de-a dreptul iritați, culturalii. „Ce se ascunde în spatele acestor date, pentru cine ați lucrat ?”, vor întreba, suspicioși, politicii. Pe de altă parte, sociologii vor gîndi în sinea lor : treaba lor dacă nu pricep... Prezentarea barometrului ne poate oferi un exemplu benign - dar care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se mire așa de ușor, păreau hipnotizați de ce vedeau. Venise lângă ei și Luță, cu figura lui negricioasă, spână de sprâncene. Nicușor, grăsuț și îmbrăcat domnește, cu ochelari gen John Lennon, își întinsese și el gușulița, cu expresia nedumerită și iritată a miopilor. Când rn-am apropiat am încremenit. Lângă moara Dâmbovița cu zidurile ei stacojii, dincolo de gardul de beton, se afla fabrica de pâine Pionierul. Este o fabrică veche, cu acoperișul în zig-zag, cu ferestre rotunde spre care duc jgheaburi ciudate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un câine savant?... Și celelalte. Nu sunt multe... Deschise ușa și o împinse cu emoție pe verandă. - Tăcere! șopti fără să întoarcă capul. Apoi, către Ieronim: Acum, Ieronim, fii gata. Ușa!... Când o deschise, ninsoarea răbufni cu putere în odaie. Iritat, pentru că Marina rămăsese în prag, Ieronim îi apucă brațul și o trase înăuntru. Scoțîndu-și absentă șalul, Marina îl privi, zîmbindu-i cu neașteptată căldură, aproape cu dragoste, și totuși, parcă silindu-se să-și păstreze o anumită gravitate. - Dumneata ești Ieronim
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ți-am citit adineauri fragmente din scrisoarea lui Adrian. - Știu, știu, continuă Lorenț. Dar, repet, chiar dacă auzise de ideea lui Elefterescu, de imposibilitatea de a recunoaște un Boddhisattva contemporan. Spectacolul este altfel construit și urmărește altceva. - Anume ce? îl întrerupse iritat Eleazar. - Nu am dezlegarea să-ți spun. Pot adăuga numai un lucru : corul, dansul, muzica, luminile sunt tot atât de importante pe cât sunt dialogurile. Ce ți se spune, ți se arată, și acest fel de spectacol este cu totul nou. În fond
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îmi poartă de grijă?" Așteptă câteva clipe. Se trezi întrebînd pe un ton pe care nu și-l cunoștea: Credeai că toate prin care ai trecut se datoresc hazardului?" Nu e vorba ce cred sau nu cred eu, se întrerupse iritat. Cine îmi poartă de grijă?..." Așteptă din nou câtva timp, cu teamă. Apoi se auzi: "Ai să afli mai târziu. Nu asta interesează acum... De altfel, ai ghicit ceva, ai ghicit mai demult, dar nu îndrăznești să recunoști. Altminteri, de ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a alcătuit treptat, în timpul convalescenței, din cele mai adânci straturi ale inconștientului. De câte ori își repeta această explicație, se auzea gîndind: "Foarte exact! Formula " dublului" e corectă și utilă. Dar nu te grăbi s-o comunici Profesorului..." Se întreba, amuzat și iritat totodată, de ce-și repetă mereu asemenea invitație la precauție, când se hotărâse de mult să nu atingă această problemă (de fapt, nici măcar nu fusese nevoit să ia o hotărîre: știa că nu putea face altfel). În convorbiri, Profesorul revenea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
este aceasta: dispunând de cunoștințele care v-au fost transmise știți ceva precis despre felul cum va fi organizată... Arca? - Arca? întrebă surprins. Vă gândiți la o replică a corăbiei lui Noe? Celalt îl privi din nou, lung, curios și iritat totodată. - Era numai o metaforă, reluă târziu. O metaforă devenită clișeu, adăugă. O găsiți în toată maculatura așa-zisă ocultistă... Mă refeream la transmiterea tradiției. Știu că esențialul nu se pierde niciodată. Dar mă gândeam la celelalte, multe, care, deși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sperând că nu va trebui să i-o mai spună în nopțile când răsufla horcăit, opintindu-se să se ridice între perne ca să scuipe în ligheanul de faianță albă, niciodată așezat îndeajuns de la îndemână ? Sau întinzând mâna obosită după cordon, iritat că tocmai în clipa când se simte mai rău nu-i stă nimeni în preajmă, că Sophie acum a plecat cu Margot într-o vizită, că Maria trăncăne cu vizitiul la bucătărie, că soldatul trimis de amicul lui, colonelul Ioaniu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
desfac toată și îmi ascund în ea tâmplele scobite, pomeții, parcă am slăbit și mai mult, dar poate nu, îmi dau singur curaj. Stropii de lacrimi și de salivă întind, din loc în loc, cerneala pe hârtia albă din față și, iritat, strâng scrisoarea abia începută în pumn și o azvârl în Papierkorb. Respir cu precauție, ca să nu mai trezesc tusea de care mă tem, și îmi trag șnurul ochelarilor după ureche, niciun gând spre simptomele ce mă înspăimântă, deși un séjour
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de neștiință și, pe deasupra ochelarilor, îi aruncă fostului său student o privire. Parcă nemulțumită. Poate numai permanenta ambiguitate a tânărului l-a împins să își ascundă, acum, gestul cavaleresc cu care sărise să o apere pe Sophie de replica lui iritată. Nu este doar generozitatea trăsătura firii lui pe care și o lăsa cel mai mult la vedere, risipindu-și energia în toate părțile ? îl vezi tot timpul ocupat ba să caute un stipendium pentru un amic fără slujbă, ba să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
este de fapt în altă parte : cum să găsească o încheiere mai cuviincioasă și mai grăbită a nefericitei vizite de azi. — S-ar părea că în acea perioadă grea... în timpul discuțiilor, în mod curent i se umpleau ochii de lacrimi. Iritată, Sophie se uită din nou la pendulă, din nou la soțul ei, care îi face obișnuitul semn : să mai aibă, numai puțin, răbdare ! — Despre răposatul Rege Carol, dragul meu, este vorba ? Atenția cu care profesorul se umilește, cercetând chipul musafirului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În care se va regăsi vechiul dispreț al regățenilor față de olteni. — Și de-aia ai crescut cît prazul? Răspund, ca să nu tac: — Prazul e o legumă deosebită, tovarășu’ maistru. Păi și tu ce crezi că ești? țipă el, În continuare iritat. Sergentul Începe să rîdă și mă concediază. Seara, dau peste Csabi și Bogdan, la locul de fumat. Își admiră vestimentația nouă și curată. CÎnd mă văd, Îi pufnește rîsul. Pantalonii sînt mai scurți decît cei vechi și nu vor să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
oră? Deși ofițerul e reținut, Îmi dau seama că nu e mulțumit de situație. Nu Înțeleg de ce. Dar mă lămurește locotenentul nostru, care mă așteaptă În fața comandamentului. — Tu știai că te muți cînd ai plecat În permisie? mă Întreabă el iritat. După ce-l asigur că habar nu aveam, Îl descos un pic și Încep să-mi fac o idee. Efectivul de soldați e mult sub numărul care se impune oficial - exagerările regimului scot capul de unde nu te aștepți. De-asta și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]