4,886 matches
-
unui ideal de raționalitate și eleganță constituit - probabil - sub presiunea modelului francez. Evitate în registrul înalt, diminutivele au circulat mai departe în limba populară și familiară, de unde se întorc acum în spațiul public, mai ales prin intermediul presei și al contextelor ironice. Capacitatea de a forma diminutive e comună majorității limbilor romanice; româna seamănă, din acest punct de vedere, cu italiana și spaniola; inventarul de sufixe și condițiile de uz ale diminutivelor românești au fost cu siguranță influențate și de limbile slave
Diminutive culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8496_a_9821]
-
îngropată sub o dușumea". Prozatorul e pasionat de investigarea dinamicii secretului și de explorarea straturilor nebănuite ale realității, iar în Adolescenții avem cele mai elocvente pasaje în care se prezintă poezia orașului tentacular. Fragmentele se pot citi și în cheie ironică, dat fiind conținutul scrierii: "Căci se poate simți, în fața vieții unui oraș, aceeași sete de cunoaștere, de risipire a întunericului, de scormonire a ceea ce e necunoscut, care-i cuprindea și-i ardea pe descoperitorii de pământuri încă netrecute pe hartă
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
ingenioasă) a cluster-elor în același ritm de joc, iar bateria expunând amintitele accente dezarticulate. Întoarcerea în registrul mediu este prilejul pentru Körössy de a reveni la tonalitatea inițială, pentru ca re-expunerea temei să apară în mod natural, cu rol concluziv. Ușor ironică, formula melodică expusă în încheiere la pian imită cântul țambalului, clarificând pentru ascultător zona geografic-spirituală de unde vine Iancy Körössy. Nu cred în denumirile pe care unii le dau muzicii, pentru că ei nu știu despre ce vorbesc. «Eu cânt freejazz.» Domnule
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
autorii ediției, mai multe ca în oricare din paginile caietelor, în căutarea expresiei celei mai exacte. Tensiunea teribilă a multora din relatările asupra cărora se oprește, uluirea sinceră determinată de aventurile incredibile în care este implicat, amărăciunea adîncă și resemnarea ironică, de extracție caragialiană, voioșia îngrozită cu care consemnează dialoguri și evenimente, sînt justificate în plan teoretic printr-o formulă la care revine adesea, acel "nimic nu e incompatibil în spațiul dunărean", care îngăduie întîlniri și conversații, scene de teatru gata
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
victima jafului"). Cele mai multe metafore animaliere sînt desigur cele care denumesc organele sexuale. Fenomenul este universal, cu constante cognitive și diferențe culturale. În limbajul popular-argotic italienesc, un termen deja intrat în uzul jurnalistic și în dicționarele curente este lucciola "licurici", eufemism ironic pentru a desemna o prostituată. Metafora e destul de transparentă: evo-că o strălucire fugară, viața de noapte, roirea prin boschetele de pe marginea șoselelor. E o diferență destul de mare între această metaforă motivată (lucciola e un substantiv feminin, lucru decisiv pentru asocierea
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]
-
aceasta este doar o aparență, la un moment dat, nefericitul amorez numără a 622 cucerire în carnetul său, pentru că orice s-ar spune femeile se simt atrase de felul său manierat, prevenitor de a fi, prilej pentru o întreagă orchestrație ironică, dat fiind faptul că dragostea sare de unde nu te aștepți și își găsește rezolvarea te miri unde. Unchiul Don Leo (Hector Elizondo) punctează cu propriile ictusuri ironice suferințele nepotului său, un fel de Don Juan fără voie în așteptarea momentului
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
de felul său manierat, prevenitor de a fi, prilej pentru o întreagă orchestrație ironică, dat fiind faptul că dragostea sare de unde nu te aștepți și își găsește rezolvarea te miri unde. Unchiul Don Leo (Hector Elizondo) punctează cu propriile ictusuri ironice suferințele nepotului său, un fel de Don Juan fără voie în așteptarea momentului prielnic al împlinirii dragostei platonice. Este unul dintre paradoxurile neîndeajuns exploatate în film, bărăbatul cu o reputație de virgin sau chiar mai rău, trăind cu discreție o
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
fructele uscate. Ardere pură și nostalgia șerpuitoare a verii, ruguri înalte de lumini în care se topesc strigătele mulțimii, asmuțită fiind de biciuirea eului sarcastic în tratate codificate. La intrarea în veșnicie ne așteaptă înfrigurată clipa ieșirii din sine, vântul ironic spulberă amintirile care se urzesc în pripă, iar tu, cititorule, surprins în contemplare, ești clipa întrupată, fără de urmare." Să-l citim pe Gheorghe Simon cu folos, și în spațiul acesta consacrat tinerilor, dar și la locul cuvenit poeziei colegilor risipiți
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
ubuesc al regimului Ceaușescu, pot trimite cu gândul și la robotizarea generalizată a societății. Există apoi un umor al denumirilor de localități și de instituții care parodiază în chip evident localități și instituții din România comunistă. Imaginarul exploziv și aluziile ironice la unele locuri comune culturale sunt, de asemenea, în măsură să stârnească râsul. Ioan Groșan stăpânește toate ambiguitățile limbajului, fapt ce îi permite, spre satisfacția admiratorilor lui, să se joace cu cenzorii și activiștii de partid de-a șoarecele cu
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
posibilă, prin contemplare". De adăugat că adevărata critică literară trebuie să fie comprehensivă, să se ferească de compromis, laude și "desființări" aranjate. Nichita dă exemplul soldaților din vechea Romă, care cântau în urma cvadrigii învingătorului și cântece de laudă, și cântece ironice ca să nu-l supere pe zeul gelos. Iată un truism care merită mereu amintit, căci repede se uită: Ideea de critic literar și de critică literară se confundă în mod trivial sau cu ideea de lăudător, sau cu ideea de
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
ideilor. Închei cu un avertisment pe care autorul îl adresează cititorilor lui Nietzsche: " Ce așteaptă Nietzsche de la cititorul său? Ce calități ar trebui el să întruchipeze? Un bun cititor este dator să experimenteze laturile multiple ale textului: polemică și ludică, ironică (deci creatoare de iluzii) și critică (genealogică). Fără a ști cînd anume textul este ironic sau satiric, emfatic sau aprobator, el are datoria de a citi calm, temeinic, cu grijă. Lectura ca o artă: abia atunci ea devine o interpretare
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
Nietzsche de la cititorul său? Ce calități ar trebui el să întruchipeze? Un bun cititor este dator să experimenteze laturile multiple ale textului: polemică și ludică, ironică (deci creatoare de iluzii) și critică (genealogică). Fără a ști cînd anume textul este ironic sau satiric, emfatic sau aprobator, el are datoria de a citi calm, temeinic, cu grijă. Lectura ca o artă: abia atunci ea devine o interpretare."
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
ci și emoționale. Astfel, frumosul, urâtul, sublimul, nostimul, fermecătorul, grațiosul, elegantul, simplicitatea sunt considerate categorii tradiționale, în timp ce poeticul, antipoeticul, liricul, elegiacul, idilicul, funebrul și macabrul sunt adunate în buchetul categoriilor eidologice statice, iar epicul, comicul, caricaturalul, spiritualul, umoristicul, satiricul, grotescul, ironicul dramaticul și tragicul în cel al categoriilor eidologice dinamice. Prelegerile de estetică muzicală semnate de Ștefan Angi sunt investigate succint, dar consistent de Anamaria Călin, în timp ce Ioana Marghita explorează categoria comicului sonor și ipostazele sale fenomenologice și formale. Tot despre
Un alt fel de manual by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8611_a_9936]
-
alura cotidiană și tonul specialisului în filozofie politică. Firea lui politicoasă și precumpănitor cerebrală dă naștere unui discurs în al cărui echilibru recunoști cu ușurință trăsăturile persoanei concrete. Singura însușire pe care Tismăneanu și-o înăbușă în scris este umoarea ironică, politologul cenzurîndu-și cu grijă orice tresărire sarcastică ce i-ar putea fi răstălmăcită de cei care abia vînează motive spre a-l ataca. Așadar, o ecranare selectivă și unilaterală ce nu aduce schimbări izbitoare în amprenta intelectuală a politologului. Iată
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
rudimentar unificator; nici, la extrema cealaltă, un ficționar fantast, desenându-și cu minuție figurativă și stilistică straturile și nivelurile unei lumi autosuficiente. Miza (și tehnica) sa este de a reproiecta și modula proza, pe măsură ce o scrie. Încă din titlu, intenția ironică apare ca evidentă. Vom avea o parodie de Bildungsroman, numele eroului, nu foarte nobil, trăgându-ne către zona socialismului cazanier, de formație mai curând socială decât intelectuală. Avansând în ficțiune, personajul îți devine chiar simpatic, nefiind nicidecum un erou de
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
cam pripit Marie Lopez, devenită secretarul său literar îl ia drept un compliment adresat exclusiv ei: douce. Filmul lui Schnabel emană această blîndețe fără a deveni dulceag și te face în același timp, să realizez ce-i lipsește, dincolo de ictusurile ironice sau racursiurile nostalgice: tragicul. Surprinzător, în universul oniric sau de reverie al lui Bauby este loc pentru regret, dar nu și pentru coșmar, imaginea scafandrului în apa tulbure nu creează anxietatea scontată, ci apare mai degrabă cu rolul unui refren
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
duritate a regimului comunist, deja instalat și înșurubat la noi în anii '50. Printre victimele lui, tratate cu aceeași monedă ideologică forte, se numără, iată, studenți și chiar elevi. Înainte de a-și încheia studiile, educația, ei trebuie reeducați. În mod ironic, eroismul de liceană al Oanei Orlea este unul de împrumut sau, mai exact, de transfer. Ea ar vrea să devină o altă Zoia Kosmodemianskaia, o Zoie a noastră, suportând tot așa, fără crâcnire, torturi comparabile cu cele aplicate eroinei sovietice
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
cititorului actual: "...interpretarea operei lui Hogaș chiar de aici ar trebui să pornească. Pentru că ea este nu atât sursa unor afirmații programatice (...), cât un document existențial - și, abia în felul acesta, prilejul destăinuirii unor chei hermeneutice. Document (...) al unui spirit (...) ironic și autoironic, ale cărui afirmații sunt construite pentru a fi răstălmăcite (...) Cine a văzut în Hogaș un homeric nu va fi greșit, dar bucuriile sale (...) sunt rodul inteligenței care își subordonează cultura" (p. 9). Este de menționat că respectiva prefață
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
de persoane mici, neînsemnate dispar sub ochii noștri care nu vor, nu știu să vadă, iar glasul lor trece pe lîngă urechile noastre care nu vor, nu știu să audă. În același timp, avem în minuscula metropolă Whoville o încarnare ironică a utopiei, o societate armonioasă unde puținele diferende precum cele între Primar (Steve Carell) și cancelar sunt rezolvate în văzul tuturor, dar cu sonorul tăiat sub un clopot de sticlă. Comunicarea se realizează prin intermediul unui "interfon", o pîlnie prin care
Elefanții și particulele elementare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8408_a_9733]
-
a-l linșa pe Horton. O bună întruchipare dată masei amorfe, cretinizate și isterizate pînă la delir o constituie maimuțele. Regizorii joacă excelent fizionomiile, figurile primatelor reflectă stupoarea, agresivitatea, bestialitatea, dar și o doză de emotivitate joasă. O amuzantă perspectivă ironică asupra unui darwinism genealogic se regăsește în scena unde Primarul îi prezintă fiului său galeria de portrete a familiei servind simultan drept arbore genealogic și istorie a Whomanității. Aceste "instincte" primare sunt manipulate de Canguriță, abilă oratoare, care știe să
Elefanții și particulele elementare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8408_a_9733]
-
ai exact treizeci de ani și o pagină de gardă plină de distincții, să lași, nonșalant, deoparte toate eventualele piste de sugestie melodramatică. Se cer, pentru așa ceva, o remarcabilă artă a fugii de clișeele sentimentale și o dispoziție stilistică neîntrerupt ironică. Sociu le are, din abundență, pe amândouă. Iar dacă am ezitat înainte de a-mi stabili simpatia pentru acest roman de nici 200 de pagini, am făcut-o cu gândul la autorul unor volume ca Fratele păduche sau Cântece eXcesive. Autor
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
care deși a învățat școala fiind elev al tatălui meu, nu catadixește să-mi răspundă. Atunci vorbii direct cu principesa Elisabeta, pe care o vedeam de câteva ori în săptămână și expun faptul și nepolitețea acestui general. Cu un surâs ironic, principesa îmi răspunde: n-avem noi nevoie de răspunsul acestui personagiu, voi spune eu fratelui meu regele, ca să asiste negreșit la concert și poți de acum să spui să se comunice acest lucru prin ziare și prin radio. Lucru ce
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
a divinității din psalmii arghezieni, "jalea metafizică" petrarchistă din poezia lui Timotei Cipariu, mirajele macedonskiene, bogatul filon balcanic, concretizat estetic de Arghezi, Ion Barbu, Mateiu Caragiale și Panait Istrati, spiritul burghez din proza lui Nicolae Filimon și Hortensia Papadat-Bengescu, urbanitatea ironică și comedia de moravuri din opera lui I. L. Caragiale și G. Călinescu. "Viitorul literaturii române" trebuie să țină cont de resursele aurifere ale acestor filoane ce pot susține și dezvolta specificul nostru estetic, într-un mod care să ne individualizeze
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
a fost basul Horia Sandu, o prezență artistică în plină evoluție pe scena Operei. A cântat cu participare, cu un acut convingător, a creat un personaj complex, construindu-și foarte bine fiecare arie pentru a releva accentele sarcastice, parodice ori ironice. Siebel a fost Andra Bivol, o tânără apariție care ne-a impresionat prin modul în care s-a integrat concepției regizorale, înțelegând subtilitățile personajului. În Valentin l-am reascultat pe baritonul Vicențiu Țăranu care a mai interpretat acest rol și
?FAUST? revine by Mihai Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/84288_a_85613]
-
partiturii. Trei maeștri care și ei îl cunosc bine pe autor au venit, fiecare, cu însușirile lor caracteristice. Ion Bogdan Ștefănescu are atu-urile unei sensibilități poetice potrivite cu “Flautul de aur”, fără a se lipsi de eficacitatea unor priviri ironice. La Clarinet, Emil Vișenescu joacă un rol caracteristic spritualității sale, cu reacții imediate, menținând cu eficacitate desigul coloristic original. “Vecinul” suflătorilor, Răzvan Suma, nu-și uită tradiția romantică a Violoncelului său, ilustrând plastic stările sentimentale ce-l animă în idee
Dan Dediu - Conversații concertante by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/84390_a_85715]