744 matches
-
Încurajatoare -, au urnit-o totuși din loc. Bun!, mi-am zis, i-au dat meș terii mei de rost. Dar, pe la Băneasa, trăgea greu și tușea, bolnavă de-a binelea. Cu chiu, cu vai ne-am târât până la Snagov, unde, iscodindu-l pe benzinar, acesta mi-a arătat pe băiețașul care vindea gogoși, fost ajutor de șofer. Simțisem din mers că boala mașinii este de la alimentația cu benzină și i am spus-o băiatului, care, pornind motorul și ciulindu-și urechile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a unui zgârie-nori. Nimeni nu le vede și nu le ia în seamă, dar fără ele nimic n-ar funcționa. -Așa, deci!... exclam eu, foindu-mă pe norul transformat în bancă de școală. Mă simt încurajat și continuu să-l iscodesc pe învățătorul meu: -Dar spune-mi, Victor Doi, iartă-mă că te numesc astfel!... Știi, semeni extraordinar cu fratele meu Victor... Pe viitor promit să nu mai greșesc însă. Spune-mi, cine populează văzduhul? Ce zici, e nimerit să numesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tatei. -Fie, a acceptat el. Și fiindcă țin să fiu corect, ăsta e principiul meu, afaceri, afaceri, dar corecte, vă mai dau eu dumneavoastră două sute de lei. Au bătut palma. Înainte de a pleca din magazinul de cărți, tata l-a iscodit pe anticar: -Spuneți-mi, cum de ați avut încredere în mine și mi-ați arătat biblioteca secretă? -Sunt vechi în meseria asta. Știu ce e de capul fiecărei persoane care-mi trece pragul. Sunt o mie de semne, după care verific
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
voiește să mă ajute, dar nu-și permite să se amestece direct, mă trimite la condor. La fel și de data aceasta. Lazarus se retrage pretextând că are treburi urgente. Rămân cu condorul care vorbește. -Ei, ce spui, Truman? îl iscodesc eu, știind că în cuvintele sale am să regăsesc, de fapt, convingerile, gândurile îngerului. Condorul nu stă prea mult pe gânduri, semn că de mult avea clar în minte felul cum trebuie să acționăm: -Într-adevăr, se cuvine să le dăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Vlad acasă. Nu părea traumatizat. Ba chiar, constata mama, arăta de parcă nimic nu se întâmplase sau, oricum, de parcă nimic nu-l atinsese. În ziua aceea nu i-a pomenit mamei despre ce pățise în arest, nici ea nu l-a iscodit. În schimb, i-a vorbit pe larg, exagerat, despre planurile sale literare și i-a descris detaliat viitorul său pe care-l vedea în culori strălucitoare. Mama s-a bucurat, s-ar fi bucurat în orice situație, numai să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Trădându-și nervozitatea, ea se pune automat pe treabă, fără a mai ține seama de neimplicarea celorlalți, pentru că nu poate face altfel. În compartimentul de tren, la supermarket, în sala de așteptare ori la florărie, Privirea se dă la om, iscodindu-l cu o imediatețe și înfierbântare cu care cei de-aici nu sunt obișnuiți. Trece cu fierul încins peste chipuri și gesturi străine, taxându-le rapid așa cum s-a deprins s-o facă ani de-a rândul: abia privite, lucrurile
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ceea ce buchisesc prin hârțoage. Prima dată îmi fixez ținta: ce vreau? Lemne și cărbuni cât să mă țină o iarnă. De unde? De la un depozit. Cum? Cu pile. Zis și făcut. Însă nu mă arunc în luptă aiurea, ci mai întâi iscodesc terenul. În doar două, zile aflu că tata lui Viorel Marineasa lucrează la un depozit. Urmarea e floare la ureche. Doar că eu n-am drept de repartiție și căruța n-are nici ea voie să descarce lemne și cărbuni
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
descoperindu-și turpitudinile, recunoscându-și erorile, exagerându-le chiar, adesea"... În celebrele Confesiuni ale sfântului Augustin, l-a impresionat "povestirea anilor de pasiune și libertinaj petrecuți la Cartagina". A zăbovit pe mărturisirile de mare sinceritate ale lui Rousseau; l-a iscodit pe Proust, l-a citit pe Jean Guéhenno, cel din Amintirile unui bărbat de patruzeci de ani; l-au interesat alții. Cu rădăcini la Piatra Neamț (venit pe lume la 13 septembrie 1874), naratorul trece grăbit peste prima copilărie în spațiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
încă aleile cu vechii copaci plini de taine. El rătăcea prin împrejurimile unde vechile mănăstiri cu frescele cojite sau cu pereții înnegriți de lepra vremilor își plângeau între hoți, nebuni și bolnavi singurătatea clopotelor amuțite. El făcea versuri pe ritmurile iscodite de geniul poetului, până la cea din urmă strofă a căruia nu se ridică tot nomolul de insanități pretențioase ale galeriei poetice de astăzi. El privea cu un respect religios la mânile, care nu amenințaseră și nu binecuvântaseră sângele vărsat, ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ar fi destul, deci, să solicit umbrelor Eladei gîndurile care mă pot ajuta să ader cu o energie sporită la ceea ce iubesc. Să stai de vorbă cu Ulise, cu Sisif, ori cu alții, mii și mii, spune Socrate, să-i iscodești, iată o nespusă fericire. Căci, fără Îndoială, ei nu te osîndesc la moarte pentru asemenea fapte, adaugă el... Auzind nisipul scîrțîind sub tălpile lui Belerofon, ar trebui totuși să ne aducem aminte că pentru omorîtorul Himerei melancolia este mai degrabă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a pasat afacerea În ograda instituției de forță iar rezultatele, chiar dacă anemice și incomplete, au dezvăluit, oarecum și cel mai sigur nesincer, proveniența mărfii. Documentul fiind prevăzut cu indicativul „Estra urgent”, comisarii și agenții au plecat pe teren pentru a iscodi pe ici, pe acolo, ieșind la urma toată o hârtie cu câteva rânduri ce urma să ia drumul Prefecturii Fălciu. Iată ce scrisese Alexandrescu pe ciornă: „Conform ordinului Dvs. no.(...) despre persoanele dela cari neguțitorii din acest orașu șiau procurat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pe șleau), iar soliditatea ei prozaică, nu prea impresionabilă (dar nici nesimțitoare), scoate și mai bine în evidență absurditatea lirică a efuziunilor lui Maurice. Nimeni nu e mai conștient de absurditatea asta decît Maurice însuși. Un băiat ? Ce băiat ? , își iscodește el dulcineea, gustînd din plăcerea geloziei ca dintr-un vin vechi. ̨ n cel mai uimitor moment al filmului, el se învoiește să și pună apartamentul la dispoziția lui Venus și a băiatului respectiv, apoi se gîndește mai bine și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
se aștepta băiatul când bunică-su purcese să-l întrebe cam ce are de gând să facă pe viitor că doar acum e mărișor. Copilul răspunse cu multă seriozitate că va face și el gospodărie ca tată-su. îl mai iscodi pe bătrân despre unele întîmplări din viața lor, dorind să cunoască mai bine cum s-au așezat în Pungești cei doi, bunicul născut și trăit în Cuci pe lângă Băcești iar bunica lor din Pungești. − Apăi, măi copii știți și voi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o întrebă direct de ce taică-su are atâtea julituri pe mâini și pe picioare; − Spune-mi și mie ce-a pățit, că-l văd că se oblojește cu ciumăfaie și tot felul de cârpe. I-ai făcut matale ceva? o iscodește Gheorghe, care știa el din alte dăți că din când în când se iscă cîte o încăierare între cei doi soți, din care nu întotdeauna bărbatul ieșea învingător; − Nu i le-am făcut eu, el și le-a făcut, se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mine. Îi puseseși gând rău lui Ștefan... Îți amintești? În chiar ziua în care am sosit la Suceava, s-a cutremurat pământul de s-a surpat turnul Nebuise. A fost, poate, un semn nefast al Destinului... Am greșit oare? o iscodește el pe sub gene. Poate... poate locul meu era în altă parte, undeva unde nu e... Nu mi-am aflat locul niciunde, sunt o dezrădăcinată. Maria! Am glumit, unchiule. Nu, nu-mi pare rău. Unchiule, nu trebuia să vă întoarceți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au furat! Ce vorbă-i aiasta, vere?! se zbârlește Ștefan. Cum să ni-l fure, ditai podul!? Iaca bine! Papa și cu Mateiaș! spune Stanciu și se scormonește prin buzunare de unde scoate niște petice de hârtie. Am plătit și-am iscodit. Iată "Scrisorile Sanctității sale cu Mathias-Rex"... Să te crucești, nu alta, adaugă el cu furie și i le întinde lui Duma. Cetește tu, ochii mă lasă... Duma, cu o voce gravă, ironică, bombastică, citește: "Tu, rege Mathias, te-ai acoperit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mormăie Juga, dar Ștefan se face a nu auzi. Și eu, de vreau să aflu cum stau treburile prin țară, mă boiesc pe față; arunc o țoală ponosită-n spinare, trag pe ochi o căciulă "împușcată" și cobor printre oameni. Iscodesc... După prima ulcică de poșircă, aflu cum merge ocârmuirea târgului, dacă dregătorii se țin de pravilă... La a doua ulcică, mai pe șoptite, îl iau în pleaznă pe Vodă cât îl au ei la inimă ba-l pișcă, ba-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu o mare îndoială și tristețe în suflet. „OMUL NEGRU” Rucsanda era învățătoare și membră de partid cu mare vechime. Avea o dorință tainică, foarte puternică de a ajunge la conducerea comunei sau măcar a școlii. Curioasă, îndrăzneață și intrigantă, iscodea, pândea și reclama pe toată lumea. Înflorea și adăuga inovații picante și minciuni în reclamațiile pe care le făcea. Găsea câte un copil mai slab la învățătură și, în schimbul unei note de trecere, îl punea să scrie reclamații pe care le
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
m-am îndrăgostit, eu am descoperit în mijlocul acestei sfere parțial transparente o trăsătură-mister întru eros ce m-a sedus determinând ulterior mărturisirea te iubesc și proiecția acesteia. Acum mă aflu în fața încercării de a fi privit de ființa iubită care iscodește, la rândul ei, interioritatea mea, deasemenea ne-integral transparentă, căutând aceleiași inexplicabile calități-taină de care s-ar putea îndrăgosti. Dacă nu va găsi o astfel de calitate ce o seduce, sfera conștiinței sale va rămâne închisă mărturisirii mele te iubesc
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
strato îi prindea pe mișei fără zăbavă iar ceta- tea geților nu lăsa pe nimeni să o clevetească. Ca un bun gospodar al neamului său trimitea solii pe la vecini să mențină legăturile de bună prietenei cu ei dar și să iscodească de nu i s-a aprins vreunuia gînduri mișele de prăduire(T 27). Pentru ase-menea misiuni trebuiau oameni destoinici și isteți care să culeagă informații și să caute limbi de taină. Se pare că Macedonia trecea prin vremuri grele pentru că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
imaginilor de pe tăblițe, perioada dintre Dromichete și Biseto cred că a fost deosebit de bună pentru neamul geților. ,,Eu, boiero Biseto, mare comandant al armatei l-am trimis în solie pe Ibero care a mers să-și spună mesajul și să iscodească. Gonind repede dintr-un loc în altul ca pleava de cînepă pentru a-și striga mesajul, fără locuri unde să-și potolească setea și odihnindu-se pe pământ, acest om a dormit foarte puțin. Datorită obligațiilor pe care le-a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Zabolieo care l-a cercetat cu grijă, s-a socotit și a reușit să-l vindece de murdăria trupului. În toți anii spre mirarea tuturor, el a fost luat la armată și era trimis ca ștafetă a oștirii pentru a iscodi. Eli Eudias este supărat pe atacurile lui Mateo, care cu mulțimea clanului său se însoțesc pentru a se încăiera în Moesia atunci cînd apa se face ca piatra, se întă- rește ca osul și ține. Eu anul trecut am ieșit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Codrescu citește acest sonnet, și iată cum îl înțele ge: „Răsai asupra mea... este tot un soi de rugăciune amară, dezabuzată, adresată Fecioarei.Judecata strict estetică ne-ar obliga să concluzionăm pe varianta ultimă. Judecata religioasă ce-și propune să iscodească sufletul poetului poate însă concluziona și pe variante de lucru. Studiind deci atît varianta finală, cît și procesul de elaborare al sonetului în discuție, constatăm că rugăciunea eminesciană nu este deloc aceea a unui credincios. Tocmai de asta se și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
locului, grupați, când e cazul, în „tipuri”. Ariditatea nu e compensată, decât rareori, de abundență. Cam peste tot, aceeași resemnare în confruntarea cu „o frumusețe ce nu se poate descrie”. Și în circuitele prin țară călătorul împinge curiozitatea până la amănunt, iscodind în dreapta și în stânga ca să afle tot ce s-ar putea afla - de la „istoria și legendele” unor așezări până la, de pildă, interiorul unei mănăstiri sau, ca o picanterie de care simte nevoia, „viața romantică” a banditului Terente. Însemnările ar rămâne simple
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
ceva, dar nu știam ce se-ntâmplă. Într-o bună zi, ne-a luat din celula asta și ne-a băgat la 4-spital, după ce acolo mai rămăseseră alții, asupra cărora se săvârșise așa-zisa reeducare și care urmau să ne iscodească pe noi, cei noi, că ăsta era sistemul: să ne Întrebe de una, de alta, prietenește, foarte prietenește și să folosească ce-am spus noi pentru acuzațiile ce urmau să le facă În fața celor care ne judecau. Am găsit acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]