4,397 matches
-
o vreme, de o ordine cumva ilogică a scenelor pe care le repetă. Nu respectă neapărat cronologia succesiuniilor din text. Există o sintaxă a imaginii, a vizualului care se definește plecînd de la cuvînt, de la inspirația muzelor, de la șoaptele demonilor, de la ispitele simțurilor, de la alcătuirea fragmentelor, mai întîi, disparate. Aparent, fără legătură imediată unele cu altele. Nălucirile pătrund în fiecare artist și abia după aceea începe munca istovitoare de a le ordona, rațional. Silviu Purcărete are o voluptate în a se lăsa
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
aparține, de altminteri, o corectă disociere de principiu. Deși, remarcă Terian, aniversar prin forța lucrurilor, fiind publicat la împlinirea a patruzeci de ani de Echinox, volumul acesta nu e, spre cinstea lui, numaidecât unul festiv. Ce îl salvează de asemenea ispite sunt, paradoxal, două figuri implicite ale excesului. Echilibrul conține, mai mult decât libertate și egalitate, libertarianism și egalitarism. La primul se face, voalat, referire în Introducere: "Căci, așa cum am observat și cum s-a notat în mai multe rânduri, gruparea
Argumentul Echinox by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7149_a_8474]
-
a fost lansată. Ar fi fost de altfel greu să găsească un exemplu mai nepotrivit pentru a o demonstra. „Decizia a fost luată - explică el în Postfață: După Iisus, Hitler. Umbra urmează luminii. întrucât, în Evanghelia după Pilat, am studiat ispita iubirii, sunt dator față de mine însumi să cercetez ispita răului. întrucât în uman, nu în inuman, au avut loc și Iisus și Hitler, umanismul meu nu va exista decât cu prețul acestei duble căutări. Nu vreau să fac ceva care
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
să găsească un exemplu mai nepotrivit pentru a o demonstra. „Decizia a fost luată - explică el în Postfață: După Iisus, Hitler. Umbra urmează luminii. întrucât, în Evanghelia după Pilat, am studiat ispita iubirii, sunt dator față de mine însumi să cercetez ispita răului. întrucât în uman, nu în inuman, au avut loc și Iisus și Hitler, umanismul meu nu va exista decât cu prețul acestei duble căutări. Nu vreau să fac ceva care-mi place, am nevoie să înțeleg. După ceea ce mă
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
facilități de a versifica. Criticul își reprimă tentația de a-l salva pe autor cu orice preț, inventân-du-i - pe urmele pasionantei, dar cam fantezistei interpretări din Istoria... călinesciană - un lirism de care poezia lui Topîrceanu a rămas străină, dar și ispita de a-l îngropa pe poet sub povara minoratului ce-i definește opera. Mi se pare remarcabilă tenacitatea și maturitatea cu care Cosmin Ciotloș l-a dezgropat pe Topîrceanu de sub ruinele vechilor interpretări, i-a șters de praf chipul și
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
în sens tare." (pp. 174-175) Monolog: Mecanismul descris de Ioan Petru Culianu este perfect din punct de vedere tehnic. Totuși: acest sistem explicativ nu este decât unul din multe altele posibile și nu sistemul prin excelență. Acesta este momentul căderii. Ispita sistematizării (pentru a ști, a prevedea și a proiecta) este în legătură cu dorința de a controla și face loc manipulării. Eficacitatea și eficiența sistemului explicativ sunt, fără îndoială, o capcană. Or, ceea ce este viu se refuză încadrării într-un sistem, prin
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
coșmaruri. Numai că eu nu sunt un expert în coșmaruri. Aș vrea sá ne oprim puțin asupra poeziei, chiar dacá nu ați onorat-o niciodatá în scris: citiți poezie? Dragă Iolanda, sunt apropiat de ea, cu toate că n-am căzut în ispita de-a scrie vreodată poezii. Ca formă, cred că poezia are o libertate mai mare decât proza, iată, ceva care e seducător. Ai voie să scrii o proză mediocră, până la urmă poate să fie chiar și bună, dar e un
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
de suflet, ghicită în acel umil epilog, tresărea pe albul hîrtiei, întîi mai direct, realistic, apoi sublimată, aripile căzute susțineau un eveniment auster, de axe în răscruce. Despre el însuși, artistul se ferea să livreze confesiuni explicite, să alunece în ispita dezinvoltă a vreunui narcisism. Chiar exclamativ, clocotind în sinea lui, de o dreptate pe care și-o cunoștea legitimă, inatacabilă, Constantin Blendea nu-și abandona o sfială tenace, o cuviință majoră, mai presus de virulențe. În materii unde se vădise
Dor de înalt și zbatere spre eter, CONSTATIN BLENDEA by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4872_a_6197]
-
îl umanizează. Inițial, Calistrat nici nu e major. Are, în consecință, o sumedenie de intenții maximaliste. Succesul politic i se oferă cu incredibilă ușurință. Ceea ce îl lasă rece. El e un mesianic pozitiv. Vrea să preia frâiele istoriei. Dacă cedează ispitei și ajunge să accepte câteva funcții secundare nu e pentru că l-ar tenta pașii mărunți, ci fiindcă, momentan, n-are altceva mai bun de făcut. Așa încât, pentru un timp, ridică, mental, viața la nivelul viziunilor sale. Premisa amintește de Thomas
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
ne devoră - ele trebuie să doarmă, altminteri pierim.” La autorul de secol nouăsprezece, experiența se termină cu bine. La contemporanul nostru, ea reprezintă anticamera tragediei. Chiar dacă singurătatea nu e absolută - pacientul poate cere ajutor printr-un microfon aflat la îndemână - ispita de a scăpa din prizonieratul întunericului devine ea însăși o sursă de tortură: „În stadiile timpurii ale bolii, tentația de a chema în ajutor era aproape irezistibilă: fiecare mușchi simțea nevoia să se miște, fiecare părticică a pielii să fie
Memorii de dincolo de mormânt (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5252_a_6577]
-
Securitatea apela la un set larg de mijloace de convingere, de la promisiunea unui regim mai puțin sever în detenție pînă la eliberare, fără a uita să apese pe clapele sentimentale, evocînd suferințele familiei lovite de durerea despărțirii. Unii au cedat ispitei. Și nu doar cei ce păreau mai vulnerabili. Persoane care au avut la un moment dat tăria de a susține moralul altora în momentele dificile, au acceptat și ele compromisul. Aici ne amintim cu strîngere de inimă de cedările la
Amintirile lui Grigore Caraza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5274_a_6599]
-
al lui Kazantzakis, Infernul tandreței traversat de Alain Bosquet, refacerea de sine a lui Canetti, cel din jurnal, sunt tot atâtea tentative de a impune individul, cu toate meandrele sensibilității și gândirii, deasupra oricăror rațiuni supraumane. Atracția vine și din ispita pe care o lansează, cu o dispensă de bună purtare. Genul autobiografic, cu toate speciile lui, scoate cheia din broască și te invită să privești. Privitul prin gaura cheii e una dintre vechile îndeletniciri omenești. Nici proza de ficțiune n-
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
română, toate aceste studii vor avea - atîtea cîte se cer - citări în alte reviste ISI și globul se va umple de ecouri culturale românești; va vui chiar). - Ce vă ispitește, în afara cărților? - Nu-i o întrebare onestă, în termeni de „ispite”. Nici popa (cel puțin la noi, la greco-catolici) nu te întreabă așa ceva. Și chiar dacă te întreabă, mai ai o scăpare (oricît de necinstită). - Sînteți și profesor la Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu-Mureș. Ce satisfacții (mai) are un profesor de literatură
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
întreagă să ne construim certitudinile, așa cum credem de cuviință. Iar atunci când, în sfârșit, credem că am reușit, apare ceva sau cineva care ne aruncă în aer toate sistemele de valori. Ce facem în clipa aceea? Cum putem deosebi o simplă ispită de șansa reală a unei schimbări de destin? Avem timp să ne gândim doar până la căderea nopții.
Tentațiile trecutului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5192_a_6517]
-
vinderea pe bucăți. Reversul oricărei nobleți este căpătuiala, în care bibliofilia poate să alunece. Degeaba strigă Eco: "să dezmembrezi astăzi o Biblie cu 42 de rînduri ar fi ca și cum ai dărîma Partenonul pentru a vinde apoi pietrele cu bucata", vandalica ispită rămîne. Cum, cu regret trebuie să o spun, vandalizată e, de traducătoare, biblioteca în dezordine, în starea ei firească, de fapt, cu rîndurile dintr-o carte continuate în șirurile alteia, peste vremuri și țări, a lui Eco. De pildă, Kennst
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
O.O. În expoziție apar uneori elemente suprastilizate, pînă devin embleme magice.. P.Ș. Aproape toate imaginile sînt construite în perspectiva asta. Am vorbit mai devreme de interesul lui Ilie Boca pentru funcția plastică a imaginii. El salvează plasticitatea de toate ispitele retorice care o pîndesc tocmai prin această capacitate de a instrumentaliza limbajul și alfabetul plastic. El construiește imaginile în așa fel încît acestea par, oarecum, obiective. Par lucruri făcute nu astăzi sau ieri, și nu de către un autor anume. Ele
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
relația dintre literatură și viață, arta scrisului. Lista personajelor ce se întinde pe șase pagini de la final se poate corela cu istoriile schițate și transformă totul într-un tablou în mișcare forfotind de germenii mai multor romane. Farmecul stă în ispita cititorului de a le imagina altfel, de a continua el însuși destinele, de a le lega între ele. Cu alte cuvinte, un roman deschis și incitant atât la analiză, cât și la fantazare. Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
cred că Cioran este credincios și convins de posibilitatea clemenței și a bunătății divine." Dar peste ani îl bântuie teribile îngrijorări. E convins că cuvintele pot provoca realitatea. După ce a aflat de boala prietenului, tocmai când, târziu, a citit și Ispita de a exista, ajunge la o concluzie sumbră: "ș...ț n-avea cum să se termine altfel decât printr-o catastrofă. Provocarea permanentă a ororii, în ciuda bunătății, fidelității, amabilității sale." Și încă: citându-l pe Wittgenstein - "Cuvintele sunt și fapte
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
lipsa unei busole menite a-ți da sensul. Un bazar mustind de vechituri în care fiecare caută să te înduplece că marfa lui e cea mai bună. În plus, cine scrie despre ideile politice nu are cum să scape de ispita de a vrea să atragă cît mai mulți prozeliți. E o vînă misionară în aproape orice teoretician care se apleacă asupra chichițelor ideologice, o înclinație de propovăduire camuflată îndărătul cerințelor de obiectivitate discursivă. Principala calitate a lui Vladimir Tismăneanu e
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
al sărăciei și al smereniei. Ion nu acceptă că Dumnezeu îl vrea resemnat și împăcat cu ceea ce are. Este primul nostru revoltat împotriva ortodoxiei, atestat în literatură. • Subiectul din Moara cu noroc e cât se poate de biblic: ducerea în ispită. Ioan Slavici îl pune pe un hangiu din pusta bănățeană să se întâlnească cu diavolul. Pofta de înavuțire cere taxă de protecție și vânzarea sufletului. • Moromeții, ca roman social subversiv, desfășoară trăirea unui paradox: că fericirea unui țăran poate consta
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
atunci mitologia acestui oraș? Lipsa de unitate a orașului a generat totdeauna, și cu atât mai mult în epoca modernă, mituri diferite: exotism balcanic la Porțile Orientului; oraș modern cvasioccidental; veche așezare românească. Orientalismul, occidentalismul și autohtonismul sunt tot atâtea ispite, vorba lui Mircea Vulcănescu, ale unei culturi care concepe identitatea prin referenți geografici și istorici diferiți de cel actual: ea se conjugă, pare-se, mereu la trecut, nu la prezent, și nu este niciodată un proiect de viitor. Nu vrem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6490_a_7815]
-
pe respirație. În acest caz inima trupească s-ar putea să sufere și acest lucru poate duce la încetarea Rugăciunii lui Iisus. Nu este o boală, bineînțeles, dar totuși este posibil ca această lucrare sfântă să se oprească. O altă ispită a Rugăciunii lui Iisus este cea legată de lacrimi. Atunci când Rugăciunea lui Iisus rămâne în minte, ochii varsă multe lacrimi. Dar acest lucru nu este întotdeauna obligatoriu. Rugăciunea poate continua foarte bine și fără de lacrimi. Așadar, nu trebuie să deznădăjduim
Cum să te rogi la Dumnezeu corect: Nu te speria dacă nu plângi by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63631_a_64956]
-
ajuta imaginației literare? Stiți ca, devenit religios la bătrânețe, Tolstoi n-a mai scris nici o capodopera. B.N: Sunt persoane practice pe care le invidiez pentru că sunt interesate numai de real și realitate (acum și aici), nu sunt pândite de ispita transcendentului (au-delà) și nu sunt preocupate de misterul nașterii, al vieții și al morții. În special al morții... Dar și de negânditul gândit și grăit, inefabilul, misterul și miracolul. Sunt credincios, dar pândit și bântuit în fiecare zi de îndoială
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
cel rău. Există anumite excepții - și aici mă gândesc la dreptul Iov din Sfântă Scriptură - în care, independent de viață să, un om poate fi deranjat de diavol în mod extraordinar (posesie diabolica, obsesie diabolica, etc.). Aici, însă, nu intră ispita. Această acțiune ordinară, normală, a diavolului asupra omului a fost, este și va fi întotdeauna prezenta în viață oricărui om. Inclusiv Isus a fost ispitit. Trăirea vieții creștine constă tocmai în a lupta și a ține piept acestor ispite”, a
Cum poate lupta omul împotriva diavolului by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/64169_a_65494]
-
intră ispita. Această acțiune ordinară, normală, a diavolului asupra omului a fost, este și va fi întotdeauna prezenta în viață oricărui om. Inclusiv Isus a fost ispitit. Trăirea vieții creștine constă tocmai în a lupta și a ține piept acestor ispite”, a spus Anton Cioba într-un interviu pentru greco-catolica.ro.
Cum poate lupta omul împotriva diavolului by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/64169_a_65494]