735 matches
-
cult”, locus 2081, de la Meghido (cf. Cap. 4, p. 54) unde a fost găsită o cantitate mică de grâu ars în fața unui altar. Uzanța de a arde tămâie în onoarea divinității are, de asemenea, o relevanță deosebită. În câteva situri israelite și iudaice din epoca monarhică s-au descoperit casolete de ars mirodenii de diferite tipuri (Zwickel, 1990; Nielsen, 1986) precum suporturi pentru obiecte de cult, cutii mici cubice cu piciorușe, vase de ceramică cu trepied, fin găurite, care păstrează semnele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
religioase și la garantarea dreptății față de cei oprimați (cf. 2Rg 21,10 ș.u.; 22,14-20; Am 7,10-17). Critica profetică împotriva comportamentului suveranilor și a celor puternici din popor a fost dintotdeauna considerată o însușire distinctivă a profeției antice israelite și iudaice. În ciuda neîncrederii recent exprimate cu privire la caracterul realmente istoric al povestirilor profetice și a atenției sporite asupra calităților literare ale cărților profetice, nu se poate exclude existența unei profeții critice față de monarhie deja din profetismul preexilic. Funcțiunea critică religioasă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
practică idolatrică a popoarelor străine (Nah 3,4) și o interzice explicit (Ex 22,17; Dt 18,10-11; Mih 5,11). Pe de altă parte însă, textul biblic conține indicii clare că magia era practicată în mod regulat de populația israelită, punând această activitate alături de alte practici religioase permise precum, între altele, și profeția. Ca să demonstrăm această realitate luăm ca exemplu Ier 27,9: „Nu dați dreptate profeților voștri, ghicitorilor, visătorilor, magilor (‘onenîm) și vrăjitorilor (kaššăpîm) care vă spun: «Nu-l
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ritual și magic victoria regelui Ioaș asupra arameenilor. În ciuda dificultății de a găsi în Biblie mărturii care să se refere la religiozitatea populară, mai sus citatele interziceri împotriva magiei pot fi o oglindă a ceea ce se întâmpla efectiv în familiile israelite. Această opinie este de asemenea confirmată de arheologie care a scos la lumină sute de amulete, talismane și figurine cu rol protector și apotropaic pe întreg teritoriul lui Israel și Iuda în timpul epocii monarhice până în epoca persană, în special, în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
compunerii Pentateuhului le atribuie tradiției elohiste și celei sacerdotale, precum și în Psalmii 43-83, care tocmai de aceea au fost denumiți „Psaltirea elohistă”. Unii susțin că alegerea unui nume sau altul are o semnificație teologica: YHWH, atunci când e vorba de concepția israelita despre divinitate și de acțiunea lui Dumnezeu în istoria lui Israel, pe când ’Elohm, ar trimite mai degrabă la ideea abstractă de divinitate, ori la Dumnezeul universal și creator 175. Această distincție nu se poate însă aplică peste tot; multe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ehyeh ’ašer ’ehyeh, din Exod 3,14-15. Cand Moise, trimis la cei din neamul sau spre a-i scoate din robia egiptenilor, îl întreabă pe Cel care-i încredințează această misiune care îi este numele pentru a-l putea spune israeliților, primește răspunsul: 14Wayyo’mer ’Elohm ’el Mošeh ’Ehyeh ’ašer ’ehyeh; wayyo’mer koh Öo’măr li-bnQy Yiœer"’Ql ’Ehyeh šel"ƒan ’alQykem. 15Wayyo’mer ‘Ä: ’Elohm ’el Mošeh koh to’măr ’el bnQy Yiœer"’Ql YHWH ’ElohQy
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Un text asemănător, Mal 2,10: Ha lo’A> ’eƒ": le-kull"nó ha-lo’ ’Pl ’eƒ": ber"’"nó: „Oare nu avem noi toti un Tată, oare nu un singur Dumnezeu ne-a creat?” - se referă la Dumnezeu că creator al poporului israelit și deci se încadrează mai degrabă la 3.1.16. 3.1.11. Drept, Judecător 3.1.11.1. Țaddq: „șCelț dirept” (SC); „șCelț drept” (Blaj, BVA, G-R, BS, C); díkaios (LXX); „iustus” (Vg); „Justice” (Dt 32,4), „juste
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Acesta va fi Pacea”. În felul acesta evidențiem faptul că š"lÄm, folosit absolut, este aici un nume pe care creștinii l-au citit ulterior că nume divin, hristic. În vreme ce, în profeția lui Mihea, cel numit astfel izbăvește rămășită poporului israelit de toți dușmanii, în Efeseni el face din Israel și neamurile păgâne un singur popor, dărâmând zidul dușmăniei dintre ele și omorând pe cruce ură (cf. Ef 2,14-16). 3.2. Numele divine în Scripturile Noului Testamenttc "3.2. Numele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
vine” (RSV). Capitolul 15 din Evanghelia după Ioan, parte din lungă cuvântare ce urmeaza Cinei celei de Taină, începe cu această metaforă: egÀ eimi hQ ámpelos hQ alQthine. Metaforă viei/vitei are o istorie îndelungată în Vechiul Testament: ea simbolizează poporul israelit; este cultivata de Dumnezeu însuși, care o iubește și face totul pentru ea, dar aceasta îi rodește agurida (Is 5,1-4) sau își dăruiește roadele altora decât lui (Os 10,1). Ieremia o descrie sădita că vită de soi, care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de bază „tare”, „biruitor”. Însă, în vreme ce numele coranice sunt, ca de obicei, conceptuale, generalizatoare, Biblia preferă să-i aplice lui Dumnezeu numele metaforic de gibbÄr „războinic, viteaz”, uneori cu adaosul „în lupta” (Ps 24/23, 8), atribuindu-i biruințele poporului israelit împotriva dușmanilor. 4.2.7. Rabb (2.1.7.3.) și ’A:Än"y (3.1.2.), ’A:Än (3.1.8.1.), respectiv (ho) kýrios (3.2.1.1.3. și 3.2.2.1.2.), dynástQs (3.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lăcașul construit de acesta. 4.4.5. ’!>r Ya‘aqo>/Yiœer"’Ql (3.1.7.4.). Și acesta este un nume divin ce exprimă nu numai faptul că Dumnezeu este puternic, ci și că își folosește puterea spre ocrotirea poporului israelit. 4.4.6. YHWH Te>"’ÄÖ (3.1.7.6.) nu poate avea nici el echivalent coranic, având în vedere atât primul component al expresiei, YHWH, cât și caracterul concret al celui de-al doilea: oștirile israelite sau oștirile de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
spre ocrotirea poporului israelit. 4.4.6. YHWH Te>"’ÄÖ (3.1.7.6.) nu poate avea nici el echivalent coranic, având în vedere atât primul component al expresiei, YHWH, cât și caracterul concret al celui de-al doilea: oștirile israelite sau oștirile de stele. 4.4.7. BoƒQn (3.1.9.4.), ‚oqQr (3.1.9.5.) și TokQn (3.1.9.6.), nume care spun despre Dumnezeu că cercetează, scrutează, sunt specifice limbajului concret al Bibliei. Limbajul Coranului, măi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a pus început la toate. 4.4.9. ’!> (3.1.10.5. și 3.1.16.3), respectiv (ho) pater (3.2.1.2.). Nume rar întâlnit în Vechiul Testament, metaforă pentru Creatorul a toate sau pentru Întemeietorul și Ocrotitorul poporului israelit, apoi, în Noul Testament, numele revelat menit să exprime dragostea necondiționată a lui Dumnezeu pentru fiecare om, exprimă o relație cu divinitatea care este de neconceput pentru islam. 4.4.10. Ro‘eh (3.1.16.6.), ho poimen șho kalósț
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și în Biblie, cu doar două excepții: Mai numeroase sunt numele divine din Biblie fără echivalent în Coran: cele străvechi (Šaddai, ’Pl ‘ol"m, cele specifice revelației mozaice (YHWH, YHWH Te>"’ ÄÖ) sau care exprimă și legătura privilegiată cu poporul israelit (’!>r Ya‘aqo>) și mai ales cele ce țin de revelația neotestamentară (ho pater, ho sÄter, numele hristice și pneumatice). 4.5. Ni se pare interesant de comparat, în acest context, și modul în care numele divine sunt accentuate, puse
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
i-a robit inima și cu sabia i-a retezat capul (Cartea Iudithei, 16: 9). Lipsită de comandant, oastea generalului a intrat în panică, s-a împrăștiat, cetatea Bethulia a fost salvată iar Iudith s-a bucurat de respect din partea israeliților și a fost ovaționată. Iudith și-a salvat poporul datorită puterii ei de seducție, de simulare, și-a riscat viața pentru binele cetății. Gestul ei a fost apreciat, victoria fiind datorată puterii lui Dumnezeu: Și toate femeile din Israel alergau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de loc trebuie înțeleasă aici ca o unitate complexă, acțiunea fiind situată în locuri apropiate. În Saul de exemplu, unde se înfruntă israeliți și filistini, conform povestirii biblice, Jean de la Taille situează primele două acte în jurul muntelui Ghelboa, în tabăra israelită (ea însăși situată în apropierea taberei filistine), în fața cortului regelui. Actul al treilea se petrece lângă tabăra israelită, în fața casei vrăjitoarei, cel de-al patrulea și al cincilea în locuri nedefinite, apropiate de tabăra israelită sau de câmpul de bătaie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exemplu, unde se înfruntă israeliți și filistini, conform povestirii biblice, Jean de la Taille situează primele două acte în jurul muntelui Ghelboa, în tabăra israelită (ea însăși situată în apropierea taberei filistine), în fața cortului regelui. Actul al treilea se petrece lângă tabăra israelită, în fața casei vrăjitoarei, cel de-al patrulea și al cincilea în locuri nedefinite, apropiate de tabăra israelită sau de câmpul de bătaie. Cu adevărat, piesa este concepută pentru decorul multiplu, folosit în acea vreme. Dacă Jean de la Taille interzice, ca
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în jurul muntelui Ghelboa, în tabăra israelită (ea însăși situată în apropierea taberei filistine), în fața cortului regelui. Actul al treilea se petrece lângă tabăra israelită, în fața casei vrăjitoarei, cel de-al patrulea și al cincilea în locuri nedefinite, apropiate de tabăra israelită sau de câmpul de bătaie. Cu adevărat, piesa este concepută pentru decorul multiplu, folosit în acea vreme. Dacă Jean de la Taille interzice, ca și Horațiu, reprezentarea scenelor sângeroase, o face în numele verosimilului. El își dă seama că scenele de violență
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
probabil legată de locul sacru amintit aici (rândul 3) și construit ca mulțumire pentru o intervenție salvatoare a zeului Kemoshxe "Kemosh". Regele Mesha vorbește la persoana I și se referă explicit la anihilarea pericolul militar odată cu eliminarea definitivă a amenințării israelite. Omri și fiul său l-au asuprit pe Moab, situație explicabilă prin mânia lui Kemosh față de propria sa țară. Textul pare să facă aluzie nu numai la episodul confruntării cu coaliția, ci, mai degrabă, la cucerirea unei serii de teritorii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Omri și fiul său l-au asuprit pe Moab, situație explicabilă prin mânia lui Kemosh față de propria sa țară. Textul pare să facă aluzie nu numai la episodul confruntării cu coaliția, ci, mai degrabă, la cucerirea unei serii de teritorii israelite așezate la nord de Arnon (tribul lui Gadxe "Gad"). Atașamentul divinității Încă mute este evident În faptul că Îi concede lui Mesha recâștigarea pozițiilor pierdute, mai ales cucerirea cetății Atarot, stăpânită de Gad, ucigându-i locuitorii. De acolo regele moabit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Edomiții locuiau În podișul Seir, din sudul Iordaniei, populat de diferite triburi de păstori nomazi care au devenit sedentare Între sfârșitul epocii bronzului și Începutul epocii fierului. Independenți până la cucerirea lui David, aceștia au făcut multă vreme parte din teritoriul israelit. Independenți din nou sub regele Ioram, edomiții au fost apoi supuși asirienilor, babilonienilor și, În sfârșit, persanilor. Au urmat În general o politică pacifistă ce le-a asigurat prosperitatea, datorată și controlării comerțului dintre Arabia și Siria. Despre religia edomită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
R. (1982), La statue de Tell Fekherye et son inscription bilingue assyro-araméenne, Paris. Greenfield, J.C. (1974), „The Marzeah as a Social Institution”, În AAASH, nr. 22, pp. 451-455. Greenfield, J.C. (1987), „Aspects of A ramean Religion”, În AA. VV., Ancient Israelite Religion (Festschrift F M. Cross), Philadelphia, pp. 67-78. Malamat, A. (1973), „The Aramaeans”, În D.J. Wiseman, Peoples of Old Testament Times, Oxford, pp. 134-155. Palmira AA.VV. (1976), Palmyre. Bilan et perspectives. Colloque de Strasbourg (18-20 octobre 1973), Strasbourg. Caquot
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Am menționat deja de dificultățile de a descoperi cuceririle și distrugerea cetăților sub comanda lui Iosue urmărind detaliile cărții cu același nume, în special cât privește partea centrală a țării Israel (Ierihon, Ai etc.). Arheologii nu au găsit nici siturile israelite construite pe cetățile cananeene distruse. În unele locuri, totuși, precum Hazor, în nordul Galileii, arheologii au notat că cetatea a fost distrusă spre anii 1220/1200 î.C. Apoi, cultura arheologică s-a diminuat, după cum se poate observa în construcțiile
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
istorici, denumirea „casa lui Omri” devenise uzuală în limbajul diplomatic asirian pentru a desemna „casa lui Israel”, adică dinastia ce domnea în Regatul de Nord. Totuși, nu pare să fie întotdeauna așa. Salmanasar al III-lea îl numește pe Ahab „israelitul”. Mai târziu, Hadad Nirari, spre anul 802 î.C., va vorbi despre „Ioaș samariteanul”. Și Tiglat Pileser al III-lea va folosi aceeași denumire pentru Menahem spre anul 738 î.C. Pe de altă parte, este adevărat că Tiglat Pileser
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
nu numai drepturi egale pentru orice naționalitate, dar și pentru naționalități, dacă erau supuse discriminării, prevedea că acestea pot apela la organizațiile internaționale și la Puterile semnatare (inclusiv la Liga Națiunilor) ca să primească reparații. Iar pentru evrei, exista puternica Alianță Israelită din Franța, gata oricînd să intervină. Iorga înțelegea și nevoia României Mari în privința liniștii interne. A luat de multe ori atitudine fermă împotriva ațîțării la ură antisemită, a demagogiei și violenței (mai ales din partea corpului studențesc), avertizînd că "în România
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]