26,665 matches
-
mileniile V-IV î. H. și până în vremurile istoriei scrise. Tot la poetul Lucan (Phars. III, v. 295) aflăm că arimaspii locuiau între Pontul Euxin și Coloanele lui Hercule. Evident nu poate fi vorba de strâmtoarea Gibraltar unde încearcă mulți istorici să plaseze legendarele coloane (grecii vechi de pe vremea expediției argonauților nici nu cunoșteau partea de vest a Mediteranei!) ci este vorba de zona Porților de Fier, așa cum de altfel demonstrează N. Densușianu în Dacia Preistorică. Și Pliniu cel Bătrân menționează
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
D.P.,Vol. II, pag 189). Arimaspii, ne spune Ștefan Bizantinul erau doar un popor din gintea hiperboreenilor („Arimaspoi ethnos Yperboreon”), dar domnia politică peste hiperboreenii pașnici de la Istrul de jos o aveau vecinii lor de la apus, acești războinici arimaspi. Conform istoricului Damastis Sigensis, care a trăit pe vremea lui Herodot, arimaspii locuiau în partea sudică a munților Rhipei (Hist. gr. II. 65; Eustathius Com. Dionys. V. 32). Un citat din poetul epic Pherenicos din Heraclea ne arată legătura dintre hiperboreeni, arimaspi
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
Paris. Autor, încă din anii optzeci, al unor importante cărți, studii, eseuri și articole, parțial apărute în România, dar cele mai multe în Europa și în America, a căror problematică privește domeniul istoriei artei, Victor Ieronim Stoichiță este și nu este un istoric al artei în sensul strict al cuvîntului. Prin formație, prin vasta lui cultură vizuală, prin referirile nemijlocite la spațiul artelor și prin obiectul imediat al scrierilor de pînă acum, Victor. I. Stoichiță este în mod sigur un istoric al artei
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
este un istoric al artei în sensul strict al cuvîntului. Prin formație, prin vasta lui cultură vizuală, prin referirile nemijlocite la spațiul artelor și prin obiectul imediat al scrierilor de pînă acum, Victor. I. Stoichiță este în mod sigur un istoric al artei, și încă unul dintre cei mai importanți pe care îi are Europa în acest moment, în timp ce prin miza cărților sale sau, mai exact, a proiectului său cultural, el este fără îndoială mult mai mult decît atît. Dacă pentru
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
al artei, și încă unul dintre cei mai importanți pe care îi are Europa în acest moment, în timp ce prin miza cărților sale sau, mai exact, a proiectului său cultural, el este fără îndoială mult mai mult decît atît. Dacă pentru istoricul de artă, indiferent care ar fi orizontul lui intelectual, faptul artistic constituie nucleul și justificarea tuturor investigațiilor, punctul de pornire și linia de sosire ale întregului său efort de cercetare, pentru Victor I. Stoichiță forma artistică este mai degrabă un
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
în forma axiomatică a imaginii. O detectivistică sclipitoare prin inteligența asociațiilor, inepuizabilă prin lăcomia analitică, profundă prin mesajul spiritual și mereu interesantă prin prospețimea curiozității, a determinat în aceeași conștiință culturală identități diverse; complementare și convergente în același timp. Așadar, istoricul de artă împarte același habitat cu filologul, cu hermeneutul de factură teologică, cu scriitorul, cu filosoful, cu cercetătorul unor zone misterioase și chiar cu un spirit pozitivist și lucid. Cărțile sale pornesc invariabil de la imagine, de la imaginea consacrată, de la faptul
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
de hublou prin care Stoichiță privește realitatea de sub pînza apei, lumea aceea colcăitoare care n-a mai apucat să se exprime în imagine ori a fost deposedată de carnea proprie printr-un proces continuu de sublimare. Aici, în subteranele vizibilului, istoricul de artă se confruntă, de fapt, cu istoria lumii, cu tactilitatea și cu imponderabilul ei. O răbdare descriptivă de tip balzacian se întîlnește cu o memorie proustiană care năvălește, asemenea unei viituri, prin labirinturi și biblioteci borgesiene pentru ca, finalmente, să
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
și ca realitate intrinsecă, iar, la scară mare, a genezei lumii, a conștiinței creației și a conștiinței de sine a creatorului într-un spațiu marcat precumpănitor de reflexele filosofico-morale de coloratură catolică și protestantă. Este evident, în aceste condiții, că istoricul de artă Victor Ieronim Stoichiță, atît cît există și atît cît mai este îndreptățit să existe în această clipă, are un loc demn în economia întregului, dar el este absorbit în mod natural într-un proiect mult mai amplu și
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
atît cît există și atît cît mai este îndreptățit să existe în această clipă, are un loc demn în economia întregului, dar el este absorbit în mod natural într-un proiect mult mai amplu și mai dens. Pentru că, spre deosebire de clasicul istoric al artei, cel care zburdă în stare de libertate și citește forme, citește imagini, citește tablori, adică privește suprafața opacă, Stoichiță, asemenea chiromantului care nu citește palma, ci în palmă, citește în imagine, în tablou, în formă, adică dincolo, în
Victor Ieronim Stoichiță sau despre privirea prin tablou by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10244_a_11569]
-
MARIAN BARBU Cunoscând îndeaproape, și în timp, eforturile științifice ale scriitorului Nicolae Cârlan, după avatarurile mai multor profesiuni, legate de munca fizică și de îndeletnicirile tâmplelor, istoricul literar de azi, de pe baricadele vârstei (75 de ani, la 15 dec., 2014), a finalizat, în 2013, unul din marile lui proiecte literare, rezervat lui Nicolae Labiș. (Împlinite, în dimensiunile existente, de acum, trebuie socotite și cele care i-au
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
la cursurile Școlii de Literatură. 10. Am pornit micul meu excurs (cumva critic) despre minunata Opera Magna, la care Nicolae Cârlan trudește de la 1975, când a început, ca muzeograf, reabilitarea și restaurarea casei de la Mălini. 11. Pas cu pas, el, istoricul literar de azi, a cotrobăit arhive - din Suceava, Iași , București - a desfoliat cu hărnicie gazete și ziare, ediții nenumărate, apărute în timpul vieții poetului, dar și mai multe, în posteritatea acestuia. 12. Cu ochiul neadormit al comparatistului, a pornit de la manuscrise
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
Gheorghe Ceaușescu Istoricul francez Jaques Bainville citează următoarea definiție pe care un poet spaniol, Magi Morero i Galicia, o dă utopiei: "Tot ce n-a avut loc în istoria poporului roman". De aceea Bainville consideră că o bună cunoaștere a istoriei romane este
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
ezitau să perforeze tavanul camerelor spre a introduce tuburi cu ajutorul cărora să poată asculta ce se discută în încăpere. Alții citeau operele literare, pentru a vedea dacă nu cumva printre rânduri nu se strecoară afirmații "dușmănoase". în vremea împăratului Tiberius, istoricul Cremutius Cordus a scris o istorie a războaielor civile romane. S-au găsit doi clienți ai prefectului cohortelor pretoriene care să-l acuze public pe istoric pentru faptul că i-a numit pe Cassius și Brutus, asasinii lui Iulius Caesar
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
neroniene, favorizând reapariția unei categorii care, în opinia lui Tacit, este dezastruoasă pentru stat. Cenzura imperială renaște: din ordinul împăratului sunt arse în forul roman biografia lui Paetus Thrasea și a ginerelui său Helvidius Priscus. A scrie despre delatori, constată istoricul roman, este o acțiune periculoasă chiar dacă te referi la timpuri de mult trecute: există urmași ai delatorilor de altădată care nu vor privi cu ochi buni relatarea ticăloșiilor făcute de strămoșii lor; și chiar "dacă familiile înseși se vor fi
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
singurul fluviu european ce curge de la vest la est, croindu-și drum pe un pământ sacru, Încărcat, timp de milenii, cu osemintele strămoșilor tuturor țărilor pe care le scaldă. De la rimele lui Hesiod și până la „Romantica” lui Strauss, de la referirile istoricului și etnografului grec Strabon din Amaseia la poetul roman Publius Vergilius Maro, peste Dunăre se Înalță un nimb de artă, un cer estetic În care Își află oglindă vigurosul arbore de apă, ca și neamurile aprige așezate de la izvoare până la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
indiscutabil, introvertiților, celor ce se regăsesc în spațiul lor lăuntric ca într-o veritabilă patrie, cum zicea Blaga. Un comandament al datoriei cetățenești i-a dirijat viața în direcția unei "completări" umaniste, dar și în cea a unui necesar corectiv istoric: " Am suferit prea mulți ani de exasperarea că nu putem face nimic sau aproape nimic, pentru ca să nu ne mai permitem să privim din afară totul, fără bănuiala că de data aceasta și noi vom fi vinovați de ceea ce nu am
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
de Trustul de presă "Evenimentul românesc". Adresându-se publicului larg, adică nespecializat în studii de istorie, revista izbutește să fie instructivă și atractivă, informând și stârnind curiozități, propunând subiecte incitante cum ar fi: relația sovieticilor cu "spionajul activ" din România, istoricul războaielor israeliano-arabe, proiectele de unificare a Europei din secolul XIX, "declasificarea" lui Lenin ș.a. Cronicarul constată cu satisfacție prezența în paginile revistei a unor prețuiți colaboratori ai României literare: Barbu Cioculescu și Mihai Sorin Rădulescu. Primul comunică un interesant document
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
S. Crohmălniceanu se plasează în perioada "realismului socialist", cînd a fost vioara întîi a mistificațiilor și execuțiilor, după "liberalizarea" din jurul lui 1965 revenindu-i un rol secund, deoarece prim-planul a fost ocupat, după cum prea bine știm, de alți critici, istorici literari, profesori. în sfîrșit o consemnare stupefiantă a poetei ce-ar dori să ni se înfățișeze "purificată", ca un soi de Albă ca Zăpada a pocăinței: Am ascultat o casetă cu acea nefericită Piață a Universității și cu cîntecelul Ťmai
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
Noii precupeți - publicat, ca și Boierii minții, la Editura Compania. Noii precupeți s-ar vrea un studiu științific despre intelectualii publici de după 1989. Bibliografia consistentă, precum și zecile de note din finalul fiecărui capitol încurajează această impresie. Volumul începe cu un istoric al noțiunii de intelectual în cultura occidentală, din care reiese o romantică opoziție între trecutul glorios și prezentul decăzut. Figura lui Emile Zola apare ca o sinteză a calităților pe care se presupune că le avea intelectualul la sfârșitul secolului
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
mai mari monștri pe care i-a produs până acum civilizația" (p. 5) și pentru a extrage perspectiva generală în care se integrează portretul lui Stalin; altfel spus, pentru a vedea ce anume ilustrează, din punct de vedere categorial, modalitatea istoricului britanic de a zugravi viața lui Stalin. În această privință secundă aș vrea să prezint cartea lui Johnson, accentuând ideea că, în principal, biografia lui Stalin ilustrează paradoxul tiraniei, printr-un citat-cheie din Seneca (Scrisorile morale): Nefericit e omul care
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
cinstit exprimându-și cu sinceritate opiniile și apărându-le apoi ferm, dar cu eleganță. Ceea ce atrage, în primul rând, în scrisul său este această notă de onestitate intelectuală. Dacă greșește și alunecă în parțializări ori ocultări ale adevărului (de la cel istoric la cel estetic), o face pe cont propriu, fără a urma la comandă aliniamentele "patriotice" ori "corect politice" ale imposturii. Cu un titlu șarjat-agramat, Românii e deștepți ambiționează să ofere o diagramă a lăudăroșeniei naționale. Din cele două secțiuni ale
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
patrimoniul național și universal. Unicitatea unei capodopere este misterios legată și determinată de unicitatea unei personalități. Prima constituie privilegiul de analiză (selecție și interpretare) pe care și-l arogă criticul literar, a doua constituie privilegiul de aplicație și studiu al istoricului literar. Se vede însă prea bine și s-a dovedit că nu pot trăi unul fără celălalt. Gala Galaction, ca personalitate creatoare longevivă (a debutat în 1896 și a scris până în 1955 când a suferit o comoție cerebrale, în urma căreia
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
a acestei personalități o pot descrie numai o ediție de opere complete și o monografie bine documentată. Se știe (ar trebui să se știe) că specialistul nostru cel mai important în cunoașterea (editarea și comentarea) operei lui Gala Galaction este istoricul literar și editorul experimentat Teodor Vârgolici, fost redactor șef la Editura Minerva. A început să se ocupe de acest generos subiect, alături de altele, încă din anii ´50. Dacă nu mă înșel, prima lui contribuție în domeniu este prefața la antologia
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
pe care cercetătorii de astăzi, oameni moderni avînd o cu totul altă viziune despre lume, nu o mai pot sesiza. Și atunci, devitalizînd credința prin trombele de subtilități fine iscate în jurul distincțiilor terminologice, cărțile de cercetare doctă pe care astăzi istoricii religiilor le scriu pe marginea unei doctrine religioase au numai menirea de a cultiva teoretic mintea cititorului, dar nu și pe aceea de a-i stimula în vreun fel viziunea. E ca atunci cînd cititorul întîlnește o mostră de rafinament
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
târzii a cărții de poeme, Provizii de soare (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2004) - că a „abandonat inexplicabil drumul spre poezie. El începuse - zice - din timpul facultății bucureștene (1959-1964), dar a fost repede dislocat, ba de ziarist, ba de criticul și istoricul literar, de prozator și înlăturat, daca nu pus la colț, de Profesor, obligat să-și onoreze catedră, în fața elevilor și studenților”. Se știe că un critic, după exigenta lui Călinescu, trebuie să rateze cât mai multe genuri literare, dar nici
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]