3,057 matches
-
din Apusul Europei sau chiar din Țara Sfântă au fost îndrumate spre Constantinopol, așadar deviate de la destinația fundamentală a cruciatei. După restaurația din 1261, • Ș. Papacostea, Drumurile comerciale internaționale și geneza statelor românești în viziunea lui Nicolae Iorga și în istoriografia zilelor noastre, în „Studii și materiale de istorie medie“, 18, 2000, p. 45-56. Veneția a proiectat noi acțiuni de recuperare a terenului pierdut la Strâmtori sau pentru salvarea pozițiilor deținute în spațiul imperial bizantin. În secolul XIV, când emiratele turcești
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
românilor în aria de civilizație creștin-ortodoxă a fost urmarea firească a unor contacte de durată cu lumea Bizanțului, mai ales cu intermediarii slavi ai acesteia. Relațiile românilor cu slavii în evul mediu continuă a fi încă un subiect controversat al istoriografiei române, chiar dacă primele abordări științifice, în mediul lingviștilor și în cel al istoricilor datează, cel mai târziu, din a doua jumătate a secolului XIX. Printre temele care au provocat nesfârșite dezbateri se numără, deloc întâmplător, și cea privind perioada și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
C. Szabo, Die militärische Aspekte der deutsch-ungarischen Beziehungen während der Salierzeit, în „Ungarn-Jahrbuch. Zeitschrift für Kunde und verwandte Gebiete“, 21, 1993/1994, p. 2. • G. Kristo, op. cit., p. 129-133. oponenți drept străini și intruși. Cel mai de seamă monument al istoriografiei poloneze medievale, Chronica Poloniae Maioris din secolul XIV, narează că Vladislav al II-lea, fiul lui Bolesław al III-lea Gură Strâmbă, și-a nedreptățit frații din cauza soției sale, o germană - Agnes, fiica margrafului Leopold al III-lea de Babenberg
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dintre cele două comunități în primele secole medievale n-au putut să contrabalanseze rivalitățile politice. Pentru Gallus Anonymus cehii erau cei mai înverșunați dușmani ai polonezilor, iar pentru Cosma de Praga - polonezii. Ideea de comuniune slavă ancestrală, mult vehiculată în istoriografia din anii comunismului, lipsește cu desăvârșire din scrierile acestei perioade. Cărturarul ceh afirma că principele polon Mieszko I (960-992), altminteri, aliat al Přemyslizilor pe parcursul întregii sale domnii, cu excepția ultimilor ani, a fost un om perfid cum n-a existat altul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unde valurile contradictorii ale civilizației și barbarismului s-au întâlnit adesea unul cu celălalt, așa precum curentul oceanului întâlnește furtuna“14. Asemenea apreciere, ca și altele de aceeași factură, se impune - precum s-a observat deja15 - prin stilul și argumentele istoriografiei vremii. De la Giurgiu, unde a făcut un scurt popas, până la București, cale de „cinci poște“ străbătută cu trăsura (poștalionul), atenția i-a fost reținută atât de sărăcăcioasele „case valahe“ denumite prin termenul kolibes, preluat din graiul autohton, ca și de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ocupației austriece în Moldova în vremea războiului Crimeii (1854-1857), în „Revista Istorică“, nr. 30/1944, p. 1-12. CUVINTE, SLOVE, ZUGRĂVELI ELITE ȘI SOCIETATE ÎN MOLDOVA LA JUMĂTATEA SECOLULUI XVII. PRECIZĂRI METODOLOGICE Cătălina Chelcu Problematica elitelor, una din marile teme ale istoriografiei actuale, comportă perspective multiple de analiză, în spirit interdisciplinar, așa cum lasă să se vadă studiile întreprinse de istorici literari, sociologi, filozofi etc. Interesul pentru aprofundarea ei denotă, cu prisosință, importanța deslușirii rostului elitelor în orice spațiu istoric, dată fiind relația
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
românești, în „Xenopoliana“, IV, 1996, nr. 1-4, • Mihai Sorin Rădulescu, op. cit., p. 613. • Florea Ioncioaia, op. cit., p. 77. • Gheorghe Teodorescu, Elitele: controverse teoretice și realități culturale, în „Xenopoliana“, IV, 1996, nr. 1-4, p. 25. • Al. Zub, O nouă temă în istoriografia română: elitele (Pe marginea unui proiect), în „Xenopoliana“, IV, 1996, nr. 1-4, p. 54. • Mihai Sorin Rădulescu, op. cit., p. 614. • Gheorghe Teodorescu, op. cit, p. 23. • A. Răduțiu, Concepte și terminologie. Unele considerații privind raportul majoritate, minoritate - elite și marginali
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
boierii Balica sau Costin. Mai mult decât atât, Luca Stroici, Ieremia Movilă, Simion, Gheorghe și Constantin Movilă, apoi Simion Stroici au beneficiat, totodată, și de privilegiul augmentării stemelor lor cu vulturul polon 21. Prietenia de care s-a vorbit în istoriografie dintre Ieremia vodă cu marele cancelar Jan Zamoyski, cu ajutorul căruia boierul moldovean urcă pe tronul Moldovei, „cea mai bună garanție a cooperării politice a Moldovei cu Polonia“22, este semnificativă pentru natura acestor relații. Cât • Dan Zamfirescu, Contribuții la istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de învățătură, coordonator acad. Andrei Rădulescu, București, 1961, • N. Iorga, Istoria literaturii românești, ediția a doua, I, București, 1925, p. 386. • Cartea carea se cheamă Răspunsul împotriva catihismusului calvinesc, apud Crestomație de literatură română veche, I, Cluj-Napoca, p. 132. În istoriografia română există diverse periodizări și tipologii pentru a delimita fenomenul umanist românesc. Tranziția de la medieval la modern care ar fi avut loc între 1550-160037 - opinie asupra căreia autorul a revenit, între timp, considerând-o prea categorică - desprinderea de medievalitate 38
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
evoluate. Elina nu mai era la modă, iar generația care își împlinește • P.P. Panaitescu, Contribuții la istoria culturii românești, ediție de Silvia Panaitescu, prefață, note, bibliografie de Dan Zamfirescu, București, Editura Minerva, 1971, p. 30. O matură abordare bibliografică a istoriografiei culturii române vezi la Alexandru Duțu, L’historiographie de la culture roumaine. Synthèses et monographies, în „Revue Roumaine d’Histoire“, IX, nr. 4, p. 641-660. În această chestiune, ne situăm în opoziție cu P.P. Panaitescu (în Contribuții la istoria culturii românești
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ilie Bădescu, Sincronism european și cultură critică românească, București, 1984. 6 Cf. Mihai Sorin Rădulescu, Elita liberală românească 1866-1900, București, 1998. 7 K. W. Swart, Sale of Offices in the Seventeenth Century, The Hague, 1949. • Ion Ionașcu, Concluzii greșite în istoriografia burgheză despre domnia lui Nicolae Mavrogheni, în „Studii“, 15, 1, 1962, p. 69-109. în Moldova)9 este normală în raport cu media europeană și comparabilă cu situația din Germania, Franța sau Italia - față de procente excesive în Ungaria (4,6%) și de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
valurile popoarelor mereu agitate, venite din inima Asiei. În toate privințele, fizice, biologice și istorice se află la o răscruce de drumuri“2 (subl. ns.). • Goodness World Atlas, Chicago, 1966, planșele 121 și 127; apud C.C. Giurescu, Probleme controversate în istoriografia română, București, 1977, p. 17. • I. Simionescu, Țara noastră, București, 1937, p. 17. Un an mai târziu, N. Al. Rădulescu, concluziona în urma unei analize a literaturii de specialitate din Europa: „... putem trage concluzia că majoritatea lucrărilor geografice recente consideră România
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
țărănești. Date fiind asemănările dintre punctele programatice, baza socială și metodele de acțiune ale partidelor țărănești din țările răsăritului Europei, adeseori istoricii din Occident prezintă țărănismul ca pe o mișcare unitară, specifică acestei zone. Analiza partidelor țărăniste a generat în istoriografia din țările apusene puncte de vedere contradictorii. Unii observatori din Vest au afirmat că dezvoltarea conștiinței politice a maselor rurale - mișcarea țărănistă - constituia un eveniment istoric major la fel de important ca ridicarea momentană a claselor mijlocii din Apusul Europei în secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
puncte de vedere, așa cum reușiseră cu alte grupări după publicarea platformei-program din 24 septembrie 1944. Dovada este oferită de faptul că ei au lansat, prin Frontul plugarilor, ideea creării unui asemenea organism, acesta nefiind - așa cum s-a afirmat ulterior în istoriografia comunistă • „«momeala» la care au recurs partidele burgheziei și moșierimii și majoritatea reacționară din guvernul Rădescu pentru a înșela masele țărănești“67. Mai mult decât atât, după prima zi de dezbateri, „Scânteia“ aprecia drept pozitivă • A.N.I.C., fond Uniunea Centrală
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
speculații adesea neîntemeiate, articole de presă, dezmințiri oficiale și literatură memorialistică. Cu alte cuvinte, erau surse ce lăsau un loc mult prea mare presupozițiilor, ipotezelor și întrebărilor, oferind, în același timp, prea puține certitudini. Acestea sunt motivele pentru care, în istoriografia română, sunt atât de reduse numeric referirile la planurile de uniune româno-maghiară. Practic, nimic semnificativ nu s-a mai scris după cele consemnate de Gheorghe Brătianu, cu peste 60 de ani în urmă. Considerând ideile referitoare la o federație între
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
surse - rapoarte ale diplomaților germani și austrieci de la Budapesta și București -, nereușind în destule momente să se distanțeze de relativismul unor opinii întemeiate pe informații indirecte. Iar în al doilea rând, nu cunoaște deloc istorie românească (vina revenindu-i și istoriografiei românești, care nu a reușit de prea multe ori să-și facă cunoscute în exterior rezultatele cercetărilor sale), ceea ce o face nu numai să schițeze o evoluție a evenimentelor, în 1919 mai ales, favorabilă părții maghiare, dar să facă și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
politică, „Annales Universitatis Turkuensis“, SARJA, Ser. B OSA, Tom 135, Cordon Sanitaire or Barriere de L’Est? The Emergence of the New French Eastern European Alliance Policy 1917-1919, by Kalervo Hovi, Turku, Turun Yliopisto, 1975, sau o apariție recentă în istoriografia românească, Florin Anghel, Construirea sistemului „Cordon Sanitaire“. Relații româno-polone, 1919-1926, Cluj-Napoca, Editura Nereamia Napocae, 2003. • Paul D. Quinlan, Ciocnire deasupra României. Politica anglo-americană față de România 1938-1947, traducere de Gheorghe Onișoru, Iași, Centrul de Studii Românești, Fundația Culturală Română, 1995, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fost cel mai puternic influențat pe parcursul secolelor de mișcările de populație, îndeosebi dinspre proximitatea nordică slavă. Românii de aici s-au aflat în contact permanent cu ucrainenii, în special din Galiția și Podolia, iar în multe localități populația era mixtă. Istoriografia austro-germană nu contestă faptul că românii constituiau inițial majoritatea populației Bucovinei. Istoricul german J. V. Goehlert afirma, de pildă, următoarele: „Populația de bază era la început românească; totuși, curând după ocupare acest ținut a devenit atractiv pentru aproape toate popoarele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în alte părți ale Rusiei, dar și în România, fiind atrasă de mediul intelectual din aceste țări sau de dorința de a face carieră militară sau diplomatică. Marșând aproape exclusiv pe ideea „prieteniei de veacuri dintre popoarele moldovenesc și rus“, istoriografia sovietică moldovenească și-a construit discursul oficial pornind doar de la personalitățile basarabene care s-au remarcat în spațiul rus. Printre acestea se numărau nume din mediul diplomației, al armatei țariste sau din cel academic. Nu de puține ori prezentarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
perioadă - și este deopotrivă de semnificativ - cercetătorii occidentali manifestă o preferință tot mai mare pentru istoria socială. „Destinderea“ politică favoriza „un fel de apropiere a vederilor în privința modului de a aprecia Revoluția din Octombrie“. În acest context, școala „revizionistă“ din istoriografia engleză și americană renunță la ideea că în Octombrie 1917 a fost un puci și se deplasează în direcția viziunii sovietice asupra evenimentului. Ei se sprijină nu atât pe Lenin; nu erau obligați precum sovieticii. Citând din ceilalți corifei (Trotsky
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1922, în Petrogradul „roșu“, doar 2-3% dintre muncitorii industriali erau membri de partid 31. Aprecierea Revoluției din Octombrie este de cardinală importanță în măsura în care trimite spre întrebarea dacă are istoria un sens; cei care au dobândit victoria la 7 Noiembrie și istoriografia marxistă, în genere, afirmă că da și aici intervine falia despărțitoare între istoriografii. În fața prăbușirii sistemului sovietic, R. Pipes conchide că a venit timpul, după două războaie mondiale, Lenin, Stalin, Hitler, Mao și Pol Pot, să abandonăm noțiunea de istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
31. Aprecierea Revoluției din Octombrie este de cardinală importanță în măsura în care trimite spre întrebarea dacă are istoria un sens; cei care au dobândit victoria la 7 Noiembrie și istoriografia marxistă, în genere, afirmă că da și aici intervine falia despărțitoare între istoriografii. În fața prăbușirii sistemului sovietic, R. Pipes conchide că a venit timpul, după două războaie mondiale, Lenin, Stalin, Hitler, Mao și Pol Pot, să abandonăm noțiunea de istorie larg acceptată ca un proces metafizic care duce spre un scop puțin cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de doctorat a lui Vasile Pârvan, Naționalitatea negustorilor în Imperiul roman. O cercetare istorico-epigrafică1, îmi oferă prilejul de a face câteva observații pe seama acestei opere pârvaniene de tinerețe, mai bine cunoscută în alte spații culturale și mai rar citată în istoriografia românească. Faptul mi se pare cu atât mai important, cu cât contribuția istoricului român la onomastica și viața economică a Imperiului a avut un ecou redus în istoriografia antichității romane din România. Die Nationalität der Kaufleute im römischen Kaiserreiche a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mai bine cunoscută în alte spații culturale și mai rar citată în istoriografia românească. Faptul mi se pare cu atât mai important, cu cât contribuția istoricului român la onomastica și viața economică a Imperiului a avut un ecou redus în istoriografia antichității romane din România. Die Nationalität der Kaufleute im römischen Kaiserreiche a fost susținută ca disertație doctorală la 9 ianuarie 1909 la Facultatea de filosofie a Universității imperiale din Breslau, sub conducerea lui Conrad Cichorius. Din punct de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Study in Roman Imperial Administration and the Public Lease System in the Danubian Provinces from the First to the Third Century A.D., Copenhagen, 1985. • Vezi infra. • V. Pârvan, op. cit., p. 109. • Ibidem. • Ibidem. • Ibidem, p. 110. surmontat-o încă. În istoriografia contemporană există, cel puțin în privința imigranților italici, mai multe tendințe. Una dintre ele continuă linia deschisă de Pârvan și Hatzfeld, stabilind originea pe baza etimologiei și morfologiei numelor. Pe temeiul acestui fapt, savanții amintiți considerau că negotiatores ajunși în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]