1,082 matches
-
în învățătura apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciune. Însuflețiți de zelul neofiților, soldații abia reîntorși în patrie, sub impulsul și indicațiile Apostolilor Petru și Paul, s-au reunit și au săvârșit convertiri (fiind centurion, Cornelius a istorisit probabil experiențele sale religioase și celor de la curtea imperială), constituind acea Biserică, care mai apoi se va considera fondată de cei doi Apostoli, deoarece primii creștini din Roma au acționat în numele lor și în supunere față de dânșii. Aceste convertiri erau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Potrivit mărturiei din Faptele Apostolilor se pare că da, iar aceasta în urma viziunii angelice, când Cornelius a chemat două din slugile sale de casă și pe un ostaș cucernic din cei care îi erau mai apropiați, cărora după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iope (Fap 10, 7-8), să-l cheme pe Petru. Aceștia, întâlnind Apostolul, i-au transmis cuvintele centurionului fără nici o ezitare, spunându-i: Cornelius sutașul, om drept și temător de Dumnezeu și mărturisit de tot neamul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în momentul execuției nu mai era soldat, retrăgându-se anterior din această slujire pentru a se dedica operelor religioase, și a unor dregători imperiali. În fața acestei lacune informative apare întrebarea spontană: dacă Eusebiu s-a îngrijit cu atâta scrupulozitate să istorisească toate faptele oribile și cruzimile soldaților Imperiului, cum de nu amintește și toate celelalte fapte de credință și de eroism ale soldaților creștini împreună cu acelea ale tuturor celorlalți fii ai Bisericii? Se pare că, Eusebiu a considerat subiectul închis prin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
său natal de către greci. Alte legende despre întemeierea Romei îl arată pe Enea ca principe dardan fugit din Troia în Italia, după o călătorie fantastică, în corăbii, descrisă strălucit de poetul roman Vergiliu în epopeea faimoasă Eneida (povestea o vom istorisi mai departe). Cu alte cuvinte Enea ar fi... strămoșul romanilor. Când a ajuns în Latium, spune legenda, Enea a luat-o în căsătorie pe Lavinia, fiica regelui Latinus. în onoarea ei, a construit orașul Lavinium. Fiul lui Enea, Ascaniu, ar
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
l-au produs în mine când le scriam și-l produc când le citesc. Ce gândesc alții despre ele, îi privește; știu totuși că ele au plăcut mult și plac multor frați”. În Mărturisiri, Fericitul Augustin este pătruns de remușcări, istorisind cu o sinceritate deosebită imperfecțiunile, ispitirile, căderile, greșelile și păcatele tinereții. Mărturisirile sale reprezintă o profundă analiză psihologică, încât ele pot fi socotite capodopera literaturii psihologice religioase din toate timpurile. Mărturisirile au creat genul literar: autobiorafia, iar Reatractările, autocritica literară
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
numai funcția de narare și de regie), situație în care perspectiva lui asupra „lumii povestite“ este obiectivă (frecventă în proza realistă) implicat (narator necreditabil, având și funcție de interpretare) - comentează, califică evenimentele relatate, interpretează, motivează trăirile interioare ale personajelor despre care istorisește -, caz în care perspectiva lui este subiectivă (proza tradițională, sămănătoristă, poporanistă). - Informațiile oferite de narator depășesc informațiile deținute de fiecare personaj în parte; viața interioară a eroilor este dezvăluită prin tehnici analitice indirecte (ob servația și analiza psihologică, retrospecția etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
compus, maimultcaperfectul): Era începutul verii. Familia Moromete se întorsese mai devreme de la câmp. (M. Preda, Moromeții) Narațiunea simultană anulează hotarul dintre timpul narațiunii, timpul narării și timpul lecturării: momentul narării pare simultan cu timpul desfășurării întâmplărilor, iar naratorul pare a istorisi faptele pe măsură ce ele se desfășoară. Prin actul comunicării la prezent, timpul narațiunii este adus în timpul cititorului. Timpul narativ predominant este prezentul: Dicomesienii revin a doua zi și invadează insula. [...] Caii se sperie de foc și fug... (Ștefan Bănulescu, Cartea milionarului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dânsul precizează că nu avem motive să ne îndoim că textul este o prelucrare chiar din secolul al IV-lea, încheind astfel: „Pentru noi, românii, Actul martiric al Sfinților Epictect și Astion are o deosebită valoare, fiindcă, în afară de cel care istorisește pătimirea Sfântului mucenic Emilian la Durostor, este singurul cu care literatura hagiografică dobrogeană se poate mândri. El ne luminează pagini întregi din viața religioasă a Dobrogei în vremea când creștinismul era nu numai persecutat, dar reacția oficialităților împotriva lui atinsese
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și chiar în serviciul palatului imperial. Vorbindu-se mai departe în text despre preotul Epictect, se arată că trăia în părțile Răsăritului, ducea o viață evlavioasă, trăind în neprihănire. Documentul nu pomenește cetatea, provincia, ci numai: „in partibus Orientis”. Se istorisește vindecarea pe care a săvârșit-o asupra fiicei unui mare dregător (comitis) creștin. Când, apoi, i se aduce un om stăpânit de duh necurat, sunt menționate câteva denumiri. Duhul necurat, izgonit strigă că el se simțea bine în părțile Frigiei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
au mai vrut să pornească. Împăratul s-a văzut nevoit să le așeze cu evlavie în biserica de aici anume construită. Cea de-a doua aflare a cinstitului cap a avut loc la Emesa Siriei în 453. Întâmplarea a fost istorisită de către arhimandritul Marcel. Însă această relatare nu a fost la fel de bine primită pretutindeni. Astăzi, critica modernă a stabilit cu certitudine cauzele pentru care capul Înaintemergătorului a devenit obiectul unor „erupții ale evlaviei populare”. Este știut faptul că Dionisie Exiguul a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nu s-ar fi făcut ce poruncise? Negreșit că da! Dar pentru ca, prin felul prin care am fost creați, să ne statornicească în suflet învățătura de a nu ne închipui noi lucruri mai mari decât ne e firea, de aceea istorisește pe toate în chip precis și spune: A făcut Dumnezeu om, luând țărână din pământ. Vezi și în aceste cuvinte cinstea dată omului. N-a luat pământ, ci țărână - ai putea spune cel mai prost pământ - și această țărână, luată
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
este și făcătorul celorlalte trupuri”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. IV, XVIII, în PSB, vol. 15, p. 112) „Au fost mulți regi și tirani pe pământ înainte de El; se istorisește despre mulți înțelepți și vrăjitori la caldei și la egipteni și hinduși. Care dintre ei, nu zic după moarte, dar încă trăind a putut să-și impună atât de mult puterea, încât să umple tot pământul de învățătura lui și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
tainic dogma teologiei”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a VI-a, II, în PSB, vol. 17, p. 133) „Ce cuvânt va fi îndestulător, ce auz va putea cuprinde, ce timp ne va ajunge să spunem și să istorisim toate minunile Marelui Meșter?” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a IX a, III, în PSB, vol. 17, p. 174) „Iudeii, nemaiavând ce să spună, spun că multe sunt persoanele cărora Dumnezeu le-a adresat cuvânt; ei spun
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
chip văzut, pe cruce, pentru ca nimeni să nu poată spune că s-a sustras de bunăvoie de la privirea oamenilor și că s-a arătat apoi mort, dar fără să fi murit de fapt, apărând din nou atunci când a vrut, și istorisind mai târziu minunea învierii Sale din morți. Dar socot că atitudinea de mai târziu a ucenicilor Lui are o putere de dovedire cu totul sigură: cu primejdia pierderii vieții, ei s-au dăruit cu totul unei propovăduiri pe care n-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de oboseală de dragul virtuții și al adevărului, ca să afle ceea ce au căutat, iar după ce au aflat să se conducă așa cum le dictează cugetul”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea a VII-a, cap. X, în PSB, vol. 9, p. 450) „Se istorisește că profeteasa Pitia se lăsa uneori plătită ca să proorocească ceva favorabil, spre deosebire de proorocii noștri care pentru limpezimea vestirilor lor erau admirați nu numai de către contemporani, ci și de către cei de mai târziu, căci datorită vestirilor făcute de prooroci au fost
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
obicei medicamente (morfină, cocaină, eter, cloror, bromură etc.). Somnul La ce oră se culca? La ce oră se scula? Adormea îndată? Câte ore dormea? Somnu-i era adânc? Avea adesea insomnii sau coșmare? Visa mult? Vorbea sau se zbătea în somn? Istorisea visele? Care-i erau visele sale? Se urina în pat când dormea? Cădea din pat afară? Se scula odihnit sau nu? Dormea ziua? Și când? Istoricul boalei Atacurile anterioare, e acum pentru prima dată că are tulburări intelectuale? Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
excepționali, a acelora care trăiesc dincolo de frică și speranță.69 Tot așa, misticul se arată în marea artă. Paul Engelmann, persoana căreia Wittgenstein i-a vorbit cel mai mult despre acea lume a gândurilor din care a luat naștere Tractatus-ul, istorisește lucruri semnificative în această privință. Wittgenstein sublinia, bunăoară, că propozițiile unei poezii nu acționează asupra cititorului prin ceea ce spun ele, ci, ca și muzica, prin ceea ce „se arată“ în ele. Cu referire la poemul autorului romantic Ludwig Uhland, Graf Eberhards
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
deschide ochii, dă semne că și-a revenit. „Trăiește și spune-ne povestea ta” - acest îndemn al lui Cerimon, omul cu puteri magice, are rezonanța unei formule ritualice adresate celui întors printre cei vii, pentru a-l face să-și istorisească nu numai viața, ci și moartea. Shakespeare plasează întregul episod sub semnul unui vocabular al straniului, al miraculosului: strange, wonder. Când se trezește, Thaisa este complet derutată: nu știe unde se află, nu știe cine sunt cei ce o înconjoară
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a sufletelor din Purgatoriu și a neobositei lor rătăciri, cine ar fi putut crede în Îngerul O Sută Plus Unu cu mai multă convingere decât Contesa? Este părerea lui Cotrone, care îi și cere, de altfel, bătrânei Sgricia să-i istorisească totul Contesei, fiindcă „nimeni altcineva n-ar fi dispus să o creadă, în afară de ea”. Oare nu tocmai pentru că e actriță și pentru că, în virtutea profesiunii sale, face parte dintre locuitorii acelui tărâm aflat la hotarul dintre viață și moarte? În opinia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Luca Giordano, masacrele lui Antonio Tempesta, studiile schițate de Leonardo pentru bătălia de la Anghiari, gravurile lui Callot, incendierea Troiei după Collantes, Doi Mai și Dezastrele văzute de Goya, sinuciderea lui Saul În viziunea lui Brueghel cel Bătrân, jafurile și incendiile istorisite de Brueghel cel Tânăr ori Falcone, bătăliile lui Juan de Borgoña, Tetuanul lui Mariano Fortuny, grenadierii și călăreții napoleonieni ai lui Meissonier și Detaille, șarjele de cavalerie ale lui Lin, Meulen ori Roda, asaltul mănăstirii de Pandolfo Reschi, o luptă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
totul cu mare atenție. Ca un pașnic vizitator de muzeu. - Să-ți spun o poveste, a spus fără să se Întoarcă. - A ta? - Cui ce-i pasă? O poveste. Atunci s-a Întors molcom spre Faulques și a Început să istorisească. A vorbit mult, cu pauze prelungi, În care Își căuta vorba potrivită, fiindcă voia să descrie un amănunt cu cea mai mare precizie posibilă ori socotea că forma lui de a vorbi, pe când propria istorie se Înflăcăra, pierdea din impersonalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fum ar fi fost prețios. Faulques a recunoscut vechi gesturi de soldat ori de prizonier. Văzuse fumând mulți bărbați În multe războaie, unde adeseori tutunul era singurul tovarăș. Singura consolare. - Când bărbatul a fost pus În libertate, a continuat să istorisească Ivo Markovic, a căutat să-și găsească soția și fiul. Trei ani fără vești, Închipuiește-ți. Ei bine, n-a trecut mult și le-a primit. Faimoasa poză ajunsese și În satul lui. Cineva a făcut rost de un exemplar al
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
au plictisit de muiere, i-au tăiat țâțele și capul. Când să plece, au trasat pe perete o cruce sârbească și vorbele: Șobolani ustași. Tăcere. Faulques a căutat zadarnic ochii interlocutorului În lumina roșietică ce-i Încadra fața. Glasul care istorisise era obiectiv și liniștit, ca și cum ar fi citit un prospect farmaceutic. Atunci, musafirul a ridicat Încet o mână, cu țigara Între degete. - Nu-ți mai spun că, deși femeia urlase Întreaga noapte, nici un vecin n-a aprins lumina, nici n-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Războiul, a zis, după ce s-a gândit o vreme, poate fi bun de fotografiat doar când, ridicând aparatul, ceea ce vezi nu te afectează. Restul trebuie lăsat pentru mai târziu. - Dumneata ai fotografiat scene precum cea pe care tocmai ți-am istorisit-o, așa-i? - Rezultatele lor, da. Am făcut unele. - Și unde ți-era gândul când focalizai, calculai lumina și câte altele? Faulques s-a ridicat să caute sticla. A dat de ea pe masă, alături de borcanele cu vopsele și de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pictată pe șoldurile și picioarele ei foarte lungi, un maître le urase bună seara, e mult de când, ce mai face tatăl dumneavoastră, domnișoară Ferrara), privind ochii de culoarea strugurilor, identici cu ai acelei Nahui Ollin a cărei poveste i-o istorisise În cursul după-amiezii. Uitându-se la ei cu o fixitate atât de inconștientă, Încât femeia Își lăsase puțin fața În jos, și, privindu-l printre firele de păr de culoarea grâului care Îi curgeau pe față, devenise serioasă o clipă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]