720 matches
-
să meargă spre sud-est, spre "grim", adică, și unde n-a mai putea merge de oboseală, acolo își vor întemeia noua așezare. Și așa și au făcut. Cică, biserica de azi e tocmai pe locul unde a căzut bietul om, istovit de greutatea crucii. O altă legendă asemănătoare cu aceasta, de altfel, zice că-1 chema Grom pe un bătrîn, care i-a îndemnat pe cei ocoliți de ciumă să-și mute așezarea în cоmp. Oricum, pe crucile din pădure se mai
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
totuși, nu-l ocolește nici pe el. Sunt mobilizați toți bărbații, care puteau ține arma în mîini. 39 de bărbați dintr-un sat mic e mult prea mult. Trec însă cîțiva ani și se abate o altă năpastă pe oamenii istoviți de război și foamete - colectivizarea. Ziarul republican "Sovetskaia Moldavia" redă întemeierea kolhozului "Lenin" din Groznița ca o mare "bucurie" pe capul localnicilor. Nu rămîne în urmă cu odele sale nici "Moldova Socialistă". Apoi, fără zăbavă, vin și represaliile. Sunt deportați
Groznița, Briceni () [Corola-website/Science/305224_a_306553]
-
răgazul să se odihnească după obositoarea călătorie sau să-și scuture colbul adunat pe drum, dar demersul său a fost bine primit și aprobat de către papă care i-a adresat cuvinte încurajatoare. Adversarul temporal al scaunului apostolic, împăratul german, era istovit de lupta dintre sacerdoțiu și imperiu, ce se prelungea de aproape 20 de ani. Acum era momentul ca papa să dea curs cererii de ajutor, formulată cu câțiva ani înainte de împăratul bizantin, și aceasta cu atât mai mult cu cât
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
se împlinise un mileniu de când își pierduse statul și peregrina prin lume. Cruciații înaintau anevoie, iar țelul final-Ierusalimul-rămânea la o depărtare pe care mulți încetaseră să spere că o vor străbate.Pe măsură ce vremea se scurgea, mizeria creștea în rândul cruciaților; istoviți de mers și foame, roși de boli, ei mureau pe drum. Psalmii de mântuire intonați nu mai erau de ajuns pentru întreținerea moralului. Descurajarea a făcut să se nască tot felul de superstiții, amintind de străvechi mituri ale prosperității și
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
un trup strein, dezgustat și de carnea, și de sângele, și de sudoarea rece pe care o simțea și care nu mai era totuși a lui. Apăsarea acestui trup strein era peste putință de suferit. Îl gâtuia, îi sorbea aerul, istovindu-l”". Prezența mesagerului diabolic are sensul de a-i aminti lui Egor de pericolele nesupunerii, dar și de a crea impresia „binefăcătoare” a prezenței ei. "„Eu ți-am adus aici teroarea celuilalt, mai rău și mai drăcesc decât mine...”", afirmă
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
a atins scopul principal: alianța creată de Angelos a început să se clatine din ce în ce mai puternic. Toamna, când armatele celor doi Mihaili s-au întâlnit lângă Pelagonia (în Macedonia) pentru bătălia decisivă, în rândurile adversarilor niceenilor domneau discordia și neîncrederea reciprocă. Istovite de cionirile cu cavaleria sebastocratului Ioan și ademenite de sclipirea aurului dușmanului, trupele lui Angelos au pierdut lupta înainte de începutul ei. Mihail al II-lea și fiul său, Nikephor, au fugit de pe câmpul de luptă, fără să mai aștepte deznodământul
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
toamna anului 1307 în Cassandreia. De aici, ei își vor continua raziile sălbatice. Totodată, asaltul contra Thessalonicului (primăvara 1308) era respins. Prăsind teritoriul Bizanțului, prin 1308, briganzii s-au îndreptat spre Grecia centrală și s-au stabilit pe pământurile ducatului Atenei. Istovit de acest război prostesc, Bizanțul n-a fost în stare să salveze Rhodosul, cucerit, în 1310, de cavalerii ioaniți, și Brussa, răpită de turci Planurile amtibizantine se conturau din nou. Philip de Tarent, care căuta să-și extindă pozițiile în
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
ani, Enrico Dandolo, principalul sfetnic al lui Bonifaciu de Montferat și cel mai activ adept al măsurilor radicale față de principalul concurent pe plan comercial al Republicii Veneția, cum era Bizanțul pe atunci, își dădea seama că sentimentele patriotice ale romeilor istoviți de criză slăbiseră considerabil și că era puțin probabil ca aceștia să se ridice în apărarea sloganurilor învechite, de care se agăța cu îndârjire Imperiul, măreț odinioară. Basileul Murtzuphlos putea conta doar pe fortificații și pe mercenari. În ceea ce le
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
a fost amânată pentru o altă cruciadă, aceasta s-a datorat regelui Franței care nu a voit să renunțe la planul de recucerire a Edessei și la gloria ce i-ar fi revenit în cazul unei victorii. Armata franceză era istovită, împuținată numeric, oricine putea să-și dea seama că ea nu ar fi putut susține două războaie grele, unul cu bizantinii, altul cu turcii. De aceea, Ludovic al VII-lea a acceptatt să depună jurământ de vasalitate față de Manuel Comnenul
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
Auzind acestea, ostașii au început să-l ocărească în gura mare pe împărat, din vina căruia ei au fost prinși în capcană. Comnenul și a venit în fire și a rămas. Bizantinii și au vândut scump viețile: seldjiukizii, cu totul istoviți, nu mai erau în stare să continue lupta. Dimineața, kilidj Arslan a consimțit să încheie pace, cerând doar să fie dărâmate fortificațiile de la Dorylaion și Sublaion. Ziua, Manuel a condus retragerea prin locul bătăliei din ziua anterioară: "Priveliștea care s-
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
de aceste bâte este menționat, mai repede sub formă de anecdotă ce se întâmpla atunci când pe vreunul din cei ce sprijineau în ele îi fura somnul în timpul slujbei. În astfel de situații ”"câte-un ștrengar atingea bâta iar bietul creștin istovit de munca de peste săptămână cădea la pământ"”. Aceste întâmplări au dus la așezarea unor lavițe pe lângă pereți, vechile cârje fiind aruncate după ușa bisericii. Anul edificării acestei biserici rămâne necunoscut dar se cunoaște faptul că pictarea interiorului s-a făcut
Biserica de lemn din Cornești, Cluj () [Corola-website/Science/325928_a_327257]
-
resursa de apă. Pe 27 iulie, sultanul și suita sa s-au reîntors de la vânătoare. Deja lipsa de apă făcea ravagii printre soldații lui Baiazid și, în aceste condiții el a ordonat declanșarea luptelor, câtă vreme trupele nu erau total istovite de sete. La rândul lui, Timur a dat ordine pentru pregătirea de luptă și a cerut soldaților să încerce să îl ia prizonier pe sultanul otoman. În dimineața bătăliei Timur și-a expus planul de luptă. Flancul stâng a fost
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
inconștiență, a fost luat prizonier de germani, i s-a luat sabia și a fost prezentat generalului Liebeskind. După o discuție cu acesta, în care a explicat toate eforturile pe care le-a făcut pentru ca, având puțini oameni, și aceia istoviți de lupte, să poată opri înaintarea trupelor germane, ca semn de apreciere a tacticii aplicate pentru a ține în loc trupele germane, din ordinul feldmareșalului Mackensen i-a fost restituită sabia. Datorită restituirii sabiei de către inamic, colonelul român s-a bucurat
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
vechiului club al iacobinilor nu are porți și, prin urmare, nicio inscripție. „Hruba și pendulul” este un studiu al efectului terorii exercitate asupra naratorului, începând cu linia de deschidere care sugerează că el suferea deja de teama de moarte („Eram istovit - acea lungă agonie mă istovise de moarte”) și, la scurt timp după aceea, el își pierde cunoștința la auzul pedepsei cu moartea. Această anxietate îi este ironică cititorului, care știe de supraviețuirea implicită a naratorului: textul se referă la judecătorii
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
are porți și, prin urmare, nicio inscripție. „Hruba și pendulul” este un studiu al efectului terorii exercitate asupra naratorului, începând cu linia de deschidere care sugerează că el suferea deja de teama de moarte („Eram istovit - acea lungă agonie mă istovise de moarte”) și, la scurt timp după aceea, el își pierde cunoștința la auzul pedepsei cu moartea. Această anxietate îi este ironică cititorului, care știe de supraviețuirea implicită a naratorului: textul se referă la judecătorii îmbrăcați în negru având buzele
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
-lea și strănepotul lui Frederic I Barbarossa. Conrad a trăit în Italia până în 1235, când a vizitat pentru prima dată Germania. În acest răstimp, Regatul Ierusalimului, al cărui monarh era, era condus de tatăl său că regent prin împuterniciți, era istovit ca urmare a războiului lombarzilor, pana cand Conrad și-a declarat majoratul, iar regenta tatălui său și-a pierdut validitatea. Atunci cand Frederic al II-lea l-a deposedat pe fiul său mai mare, fratele rebel al lui Conrad, pe nume
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
Cioran. 'Constantin Noica și Emil Cioran au făcut parte din aceeași generație de tineri intelectuali, care au sperat să construiască un destin nou, major, pentru România interbelică, provocând prin efortul și entuziasmul lor o autentică renaștere spirituală a unui popor istovit de crize politice, economice, morale. Se regăseau alături de Mircea Eliade, Petre Pandrea, Mircea Vulcănescu sau Petru Comarnescu în paginile revistei 'Criterion' sau ale publicației ' Cuvântul'. Au împărtășit aceleași convingeri, au sperat și au greșit împreună. A fost o prietenie de
Sibiu: Scrisori în original adresate de Noica lui Cioran, prezentate în premieră publicului by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101684_a_102976]
-
suma de 20.000 de pungi de aur și dacă se va lepăda de credință creștină. "De legea creștină nu mă las, căci în ea m-am născut și am trăit, și în ea vreau să mor! " Numai în cămăși, istoviți de suferințe și dureri, legați cu lanțuri, cu capetele descoperite și desculți, mărturisitorii intru Hristos au fost aduși în fața sultanului Ahmed. La cererea sultanului de a renunța la creștinism, Brâncoveanu a răspuns fără rețineri: "De legea creștină nu mă las
Sfinții martiri Brâncoveni prăznuiți pe 16 august, la Biserica Sf. Gheorghe Nou din Capitală by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105979_a_107271]
-
cele care - de altfel - i-au oferit celebritatea. Ținuta neașteptată a discursului poetic se impune de la primele versuri. Debutul poeziei care deschidea volumul, cunoscuta Rugăciune, și debutul celei mai cunoscute piese, Oltul, arată astfel: „Rătăcitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad neputincios, stăpîne, În fața strălucirii tale. În drum mi se desfac prăpăstii, Și-n negură se-mbracă zarea, Eu în genunchi spre tine caut: Părinte, orînduie-mi cărarea! În pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapă
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
pe măsura trecerii anilor. Ritmicitatea acută și percutantă a contribuit la popularizarea rapidă a versurilor lui Goga. Varietatea lor prozodică minimă și revenirea obsesivă a cîtorva metri le caracterizează. Iată incipit-urile primelor Poezii: „Rătăcitor cu ochii tulburi,/ Cu trupul istovit de cale”(Rugăciune); „La voi aleargă totdeauna/ Truditumi suflet să se-nchine” (Plugarii); „Mult iscusita vremii slovă/ Nu spune clipa milostivă” (Oltul); „Trei pruni frățîni, ce stau să moară,/ Își tremur’ creasta lor bolnavă” (Casa noastră); „Ca o vecernie domoală
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]