735 matches
-
din Ungaria, s-au îndreptat în mare grabă spre reședința marelui han de la Karakorum. Ungaria nu fusese ocupată în întregime, mai ales partea de nord-vest a ei, iar aceasta cerea un timp și, pe de altă parte, forțele mongole erau istovite, după șase ani de campanie neîntreruptă, având mari dificultăți de aprovizionare. În aceste condiții, conducerea militară mongolă a decis să renunțe la ocuparea completă a Ungariei și să înceapă retragerea spre stepele nord-pontice, în ordine, pentru a putea păstra uriașele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Singurov, care trasa un drum ce ocolea dealul pe la Șanta, a fost aprobat de P. Kiselev. Devizul prevedea 150.000 zile lucru, cu 5.000 cară. Planul lui Singurov n-a putut fi îndeplinit însă, deoarece locuitorii țării erau „istoviți de havalele”, încât lucrările au fost amânate. În ordine cronologică, au urmat lucrările la drumurile din sudul Moldovei, mai ales la drumurile care porneau din Fălciu spre Bârlad și de la Vadul lui Isac spre Galați. Nu după multă vreme au
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
bărbați falnici măcinați de boli fatale, tot soiul de soți-paravan care se vor prăbuși la o lună sau la un an de la nuntă". Se înțelege de la sine că aceste cupluri vor întâmpina mari greutăți în a-și întemeia o familie. Istoviți de flirt, bărbații vor fi incapabili să-și asume rolul de procreatori și de proteguitori ai familiei. La rândul lor, femeile nu vor avea niciodată vigoarea și dăruirea necesară menirii de soție și mamă. Totuși, în general și aceasta este
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
avut intenția să mă denunțe sau să mă debarce în vreun port spaniol, iar nu la Marsilia. Richelieu, cu un gest menit să-l calmeze, și surâzând, îl lăsă pe Tommaso să se retragă pentru a se odihni. Călugărul era istovit și de îndată ce i-a fost cu putință adormi adânc până-n zorii zilei următoare. La trezire, după ce luă o gură de aer și rugăciunile matinale, deschise Corpus Hermeticum pentru a vedea ce se spune despre zodia sa: "Cei născuți sub zodia
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fi îndeajuns de actualizat nu e nicidecum pentru răsăritean un semn de inferioritate; lăuntricul nemanifestat, dar în putință de manifestare, a avut întotdeauna în Răsărit mai mare preț decât forța aparentă și forma exterioară pe deplin actualizată care și-a istovit posibilitățile. Realizarea a fost întotdeauna o problemă străină sufletului răsăritean, împlinirea ce o caracterizează aici fiind din capul locului opusă istovirii ce o caracterizează dincolo. De aceea și comportarea răsăriteanului e deosebită. În loc de a istovi conținutul în actualizări și in-formații
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
deplin actualizată care și-a istovit posibilitățile. Realizarea a fost întotdeauna o problemă străină sufletului răsăritean, împlinirea ce o caracterizează aici fiind din capul locului opusă istovirii ce o caracterizează dincolo. De aceea și comportarea răsăriteanului e deosebită. În loc de a istovi conținutul în actualizări și in-formații, ea a constat mai ales în a feri lăuntricul de risipă, împiedicându-l să treacă în act, în întregime". 6 Ibidem, p. 101. 7 Ibidem, pp. 102-103: Deși slăbit de rezistență și căpătând uneori o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
fântână viu/ când voi intra în arenă și părul îmi va lua foc." N. Ioana nu realizează actul cuprinderii ideii în text într-o anumită formă, nu știe să sintetizeze actul creației, ideile, cum ar spune I. Barbu, nu sunt istovite în cântec. Imaginile nu comunică stări, idei, atitudini, nu creează atmosferă și nici relații cu titlul care să deschidă poezia sau să o încifreze. Spre exemplu, poemul intitulat " Casă mare" vine cu un text din care aflăm doar că în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
diferență că acestea din urmă sînt elemente ale vieții, iar vidul aparține cel mai adesea neantului. La fel cu cei trei amintiți mai sus, Bacovia simte și impulsul de a-l încerca, gest care relevă „setea de repaos” a celui istovit de cugetare. Pare greu de crezut, dar undeva Bacovia afirmă: „aprecierile de mare poet îmi adaugă încă un gînd amar”. Sînt, totuși, destule exemple care să-i justifice această indispoziție. „Mare” era (și continuă să fie) atribuit cu destulă ușurință
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
surpări, la pendulări între fascinații și temeri. Angoasa nu se împacă deloc cu echilibrul și seninătatea. Descoperă în toate agonia, faza finală a luptei dintre viață și moarte. Angoasa sporește acuitatea simțurilor, dar, în același timp, induce obsesii și-l istovește pe cel asaltat de ea. Obligatorie pentru ce-l ce rîvnește la sfințenie, solitudinea e indezirabilă, periculoasă pentru poeți, care, fie și numai din cînd în cînd, simt impulsul de a se apropia de freamătul mulțimilor. -,,Serenadă’’ (Poetizează luna) e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
datoriilor soțului meu"55. Chiar istovite, adică achitate complet, n-au rămas datoriile către Eufrosina Petrino. Dacă din 2500 galbeni scădem acești 1388 de galbeni, încă mai rămîn de dat Eufrosinei Petrino 1112 galbeni și 9 lei. Pînă va fi istovită această datorie, cu tot cu dobînzile ei, vor mai trece trei ani. Raluca Eminovici încî mai avea treburi pe la Iași, în proces cu Ursoianu, dar nu s-a putut duce, fiind bolnavă. Iată și certificatul medical: "Mărturie doctoricească : Jos iscălitul adiverește că
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
unda subtilă de ironie metatextuală: "Prima strigare/ Crud mă spulberi doamne crud/ Când la nord și când la sud/ Mă împarți de zece ori/ Și mă macini pe la mori// Dinăuntru rugină ca un plâns ca un sânge/ În dedesubtu-mi cojește/ Istovindu-mi sufocarea/ O mai mare lumină/ O mai mare uimire/ Ca o lotul imensă din nou mă desface/ În taină.// A doua strigare/ Eu sunt doamne numai unul/ Mic cum palma strâns cum pumnul/ Nu te văd și nu te-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
guverneze el singur pentru ca această autonomie să se transforme imediat în dezmăț. Atunci apar dezbinări, care se transformă foarte repede în lupte sociale, în care Statele se consumă și unde măreția lor se preface în cenușă. Fie că statul se istovește în propriile sale convulsii sau că certurile sale lăuntrice îl lasă la discreția dușmanilor din afară, el poate fi atunci considerat iremediabil pierdut: el este în puterea noastră. Despotismul capitalului, care este întreg în mâinile noastre, îi apare ca o
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
din tragediile de odinioară, din fiecare seară. Pe obrazul rece pusei o sărutare scurtă, iar gura ei nici nu mă atinse. Apoi trenul porni. Am uitat repede motivele de griji pe care le lăsasem. Trăiesc din surprize, și seara adorm istovit de atâta goană prin muzee și pe străzi. De la Irina îmi vin scrisorile la data fixă, așa cum hotărâsem acasă. Îi răspund conștiincios, dar grăbit, cu gândul în altă parte, vorbindui de lucruri care probabil no interesează. De pildă, întro scrisoare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dedus adâncul acestei calme crește,/ Intrată, prin oglindă, în mântuit azur, / Tăind, pe înecare cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joci secund mai pur. // Nadir Latent! Poetul ridică însumare de harfe răsfirate / Ce-n zbor invers le pierzi / Și cântec istovește, ascuns cum numai marea / Meduzele când plimba sub clopotele verzi"59 ("Din ceas dedus"). Artistul percepe întotdeauna realul, dar nu realul în general, ci întotdeauna o realitate sensibilă și singulară. Printr-un fel de grație acordată lui de natură, el
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
urmează ceilalți. Când are apoi omul copii, puține mai cere pentru sine, dar nu mai sfârșește cerând câte de toate pentru ei. Miluiește-i, Doamne, stărui iar Petrea, că din plin dai, și orișicât vei fi dând, nu ți se istovesc comorile." (Ioan Slavici, Spaima zmeilor) Propoziția subordonată circumstanțială consecutivă Transcrieți, din textele de mai jos, propozițiile subordonate circumstanțiale consecutive și precizați termenii lor regenți: (a) "Toți erau cu părul, cu barba și mustețile pline de promoroacă, de nu-i cunoșteai
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
se întoarse la împărăția lui. Când îl văzură gloatele venind teafăr, alături de o soțioară de-i râdea și stelele de frumoasă, îl primiră cu bucurie; și urcându-se din nou în scaunul împărăției, domni și trăi în fericire, până se istoviră. Iară eu încălecai pe-o șa și v-o spusei dumneavoastră așa." (Aleodor împărat) Cerințe: (a) Transcrieți din text două cuvinte derivate, două cuvinte compuse și unul format prin conversiune. (b) Transcrieți din text două cuvinte care conțin diftong, două
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în mod special, momentul în care Domnul Cristos se lasă schingiuit într-un mod atât de crunt încât eclipsează orice altă lumină (Lc 23,44) și este prezentat drept adevăratul «rege» (In 19,14)? În această reprezentare a lui Isus istovit ne este descoperit darul pe care îl face Cuvântul prin întruparea sa: șansa de a sta în preajma lui Dumnezeu, fără a mai vedea în el pe Atotputernicul care poate nimici totul cu forța și lumina sa, ci pe Domnul care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
sub forma unei intuiții de «milostivire». Nu este o întâmplare că această intuiție apare în inima Domnului Cristos în momentul în care își dă seama în ce situație se află mulțimile: «i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite și părăsite, ca niște oi care nu au păstor» (Mt 9,36). În mod magnific, evanghelistul Matei vorbește despre instituirea celor «doisprezece» (Mt 10,1) tocmai în contextul acestei privirii milostive și într-o etapă destul de înaintată în cadrul narațiunii catehetice
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
dedus adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste, În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea, Meduzele când plimbă sub clopotele verzi... reprezintă arta poetică a liricului: Poezia este o ieșire din contingent în pură gratuitate, joc secund, nadir latent, adică o oglindire a zenitului în apă, o sublimare a vieții prin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
circumscrisă unei umanități degenerate fizic din cauza amestecului "cu multă țigănime". Buna dispoziție o îndeamnă pe Mili să fie simțitoare la suferința norodului ("nu-i venea să creadă că poate exista atâta mizerie"), însă de milostenia ei profită nu atât femeia, istovită de mulțimea nașterilor și de povara copiilor flămânzi, cât bărbatul bețiv și brutal, care aplică în familie legea cnutului. Dacă însă țăranii au sufletul ca neantul, dacă sunt primitivi și șireți, reproducându-se bezmetic, ca iepurii (Voichița, țăranca ce are
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
silit să se prăpădească În cea mai cumplită mizerie. Și doar Eminescu n-a fost singurul care a plătit astfel aceiași «vină» de a refuza să-și vândă talentul și cinstea posesorilor sacului cu bani. Marele Bălcescu s-a stins istovit În țări străine. Creangă, Caragiale, Vlahuță - au trăit și au murit În lipsuri. Traian Demetrescu și Ion Păun Pincio au fost secerați de oftică. Mai recent, talente care ar putea să mai fie astăzi prezente În efortul literaturii noastre, au
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru cultură. Să fi vorbit oare în deșert? Să fi tipărit atâtea reviste, cărți și broșuri fără rost? Mai știi? De opt ani adun material pentru Monografia orașului și județului Bacău. (...) Însă, de la o vreme, puterile au început a se istovi. Acum nu mai sunt în stare să trec dealurile, acum nu mai pot înfrunta furtuna și viscolul, acum nu mai sunt în stare să suport un drum cu docarul pe plaiurile Tamașilor și Năneștilor spre Vladnic. Munca m-a apropiat
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
vid, purificat prin iradiere, și intangibil. După spectacol pare de-a dreptul incredibil că aceeași scenă ar mai suporta să fie populată cu hățișul încâlcitelor nimicuri disperate și omenești. Scena finală a spectacolului Personajele sunt transe... se slujesc de actori, istovindu-i ca pe niște hipnotizați. Asemeni unor astre, ele nu au umbră, diferența dintre ele fiind de luminiscență; strălucesc întunecos ori resemnat, jucăuș sau epuizant, pâlpâind agonic ori consolator, zadarnic fremătând ori gratuit patetic. Se autodevoră iradiind. Prezența lor fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pentru toți, pentru că toți erau supuși stricăciunii morții, aducându-l (jertfă) Tatălui. Și o face aceasta cu iubire de oameni, pentru ca, murind toți în El (Rom. 6, 8), să se desființeze în El legea stricăciunii oamenilor (adică, împlinindu-se și istovindu-se în trupul Domnului până la capăt puterea ei, să nu mai aibă putere împotriva oamenilor asemănători), și să întoarcă spre nestricăciune pe oameni, întorși odinioară spre stricăciune, și să-i ducă din nou din moarte la viață mistuind, prin trupul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
peste o clipă, avea să fie din nou răscolit de dulceața caldă a buzelor unei femei sub voalul scânteind de picături înghețate... Am păstrat câteva secunde pe chipul meu senzația aceea contradictorie. Vraja acelui trecut transfigurat mă exaltase și mă istovise totodată. Așezat pe balcon, respiram sacadat, cu privirea oarbă, pierdută în noaptea stepei. Deveneam, fără îndoială, un maniac al alchimiei timpului. Revenindu-mi cu greu, mi-am rostit din nou „sesam”-ul: „Și totuși, a existat în viața soldatului bătrân
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]